Victoria noastră

Nu ştiu dacă vom trece de această grupă infernală, dar victoria de luni merită celebrată cum se cuvine. Cum, nu a fost egal? Pe teren, da. Am câştigat însă în altă parte. Gata cu

Nu ştiu dacă vom trece de această grupă infernală, dar victoria de luni merită celebrată cum se cuvine. Cum, nu a fost egal? Pe teren, da. Am câştigat însă în altă parte. Gata cu meciurile din deplasare în care românii erau încurajaţi doar de echipajul TAROM, de un mic grup de securişti şi de câţiva refugiaţi!

Gata cu colţurile de tribune pestriţe, în care vreo câteva sute de emigranţi de dată recentă şi de fericiţi deţinători de vize Schengen se chinuiau să ţină piept unui întreg stadion ostil. Luni, la Zürich, arena a fost a noastră.

Iată un semn al emancipării României! A României din interiorul frontierelor ei şi deopotrivă a celei plecate prin Europa, în căutarea unei vieţi mai bune. Românii îşi permit astăzi să călătorească în masă într-una dintre cele mai scumpe ţări ale Europei şi asta arată că a început să se schimbe ceva în destinul nostru.

Cine a avut ochi de văzut a văzut. Au invadat românii Zürich-ul, dar ceasurile şi bijuteriile din magazinele luxoase au rămas la locurile lor. Nici proverbiala curăţenie elveţiană n-a fost tulburată mai mult decât se întâmplă de obicei în împrejurări ca acestea. Românii au umplut hotelurile, cafenelele şi restaurantele, nu spaţiile de sub poduri sau refugiile de pe autostradă.

România de la Zürich a arătat cu totul altfel decât cea din caricaturile cu hoţi şi cu cerşetori ori din discursurile apocaliptice ale unor lideri italieni. România s-a prezentat la sărbătoarea europeană încrezătoare, senină, unită şi, ei bine, da, civilizată.

Personal, rămân la convingerea, exprimată în editorialul de luni din "Adevărul", că naţiunea noastră trebuie să-şi asume deficitul de civilizaţie, că trebuie să muncească şi să se educe pentru a recupera acest handicap. Luni, la Zürich, am văzut cu toţii că este posibil. Aceasta a fost victoria noastră. Hai, România!