Şliboviţaşul austriac

Nu-i dreptate pe pământ! Sau Dumnezeu are şi Dumnealui favoriţii Săi. Adică e uuuşor nedrept. Căci mă uitai la Polonia - Austria. Fu 1-1, deşi mi-ar fi plăcut acel 1-0 pentru polaci.

Nu-i dreptate pe pământ! Sau Dumnezeu are şi Dumnealui favoriţii Săi. Adică e uuuşor nedrept. Căci mă uitai la Polonia - Austria. Fu 1-1, deşi mi-ar fi plăcut acel 1-0 pentru polaci.

Căci, taman când românul nostru aflat la o plasmă de terasă se pregătea să ceară nota, a-nlemnit cu mâna-n portofel: penalty pentru gazde! Mă gândeam că la tensiunea jocului, austriacul care va executa - neam de băutori de bere - va rata, dar când am aflat că-i "former"-iugoslav, mi-a pierit orice speranţă.

Cu şliboviţa nu glumeşti! Şi a fost 1-1. Germania bătută anteriormente de croaţi, alţi "formeri", râde jigărit. Mai are şanse. De unde? Din Austria, mica provincie fotbalistic-germanofilă. Ce destin paradoxal!, ar spune un comentator abonat al TVR , cu grade mai multe decât coniacul, dacă ar şti exact ce semnifică vocabula "paradoxal".

Aşa că, eu, care le cam ţin cu amărâţii din Est, am rămas cu unica bucurie a victoriei croate de o manieră umilitoare asupra infatuatei Germanii. Dotată cu un minunat atac polac. Ce echipă de moral, Croaţia! Aş zice, pripit, că-i pretendentă la titlu.

Dar, dacă ar fi să spun cine câştigă, aş risca o nebunie: Germania, monşer, meinherr. Căci, dacă am deschis cu un truism, să termin cu un altul: sângele apă nu se face: ce-mi este Germania, ce Austria, ce Elveţia? Nemţi, peste tot. Uberalles, adică!