Răzvan Raţ: „Mă las de fotbal în America!“

Fundaşul de 29 de ani al lui Şahtior Doneţk visează să-şi încheie cariera în campionatul de fotbal al Statelor Unite ale Americii.

Dacă există un punct fix în echipa naţională, acela poate fi postul de fundaş stânga. În ultimii ani, Răzvan Raţ nu a avut concurenţă, în principal datorită evoluţiilor sale.

Cu un trofeu major în carieră, Cupa UEFA, Raţ se gândeşte la trecerea într-un campionat mai puternic, în vara anului trecut fiind unul dintre jucătorii vizaţi de Real Madrid. Retragerea? Peste 5-6 ani într-un campionat „exotic".

„Adevărul": Dacă nu era fotbalul, ce era?

Răzvan Raţ: Nu m-am gândit niciodată la asta, pentru că viaţa mea până acum a fost fotbalul! Probabil mi-ar fi plăcut să învăţ să pilotez avioane.

Nu e încă prea târziu pentru asta!

Ştiu, şi crede-mă că mă gândesc foarte serios la asta. De altfel, când o să o termin cu fotbalul, voi face şcoala de aviaţie. Nu ştiu dacă apuc să şi pilotez, dar vreau măcar să ştiu! Pilot de avioane de vânătoare sună bine şi mi s-ar potrivi. Deşi mulţi spun că sunt repezit, sunt foarte calm şi am putere de concentrare. La volan sunt liniştit, nu merg cu viteză, nu fac „slalom" printre maşini.

Împlineşti 29 de ani. Te-ai gândit vreo clipă la momentul retragerii?

Eu sper să mă mai ţină picioarele să joc încă 5-6 ani. Am o viaţă echilibrată, şi dacă mă fereşte Dumnezeu de accidentări, cred că o să mai joc până pe la 34-35 de ani.  

Apoi?

Ultimul an, înainte să mă retrag, mi-aş dori să joc undeva unde să fiu mai mult în vacanţă, aşa cum a făcut Beckham când s-a dus în America. Mi-aş dori să joc la o echipă prin Florida, sau dacă nu, prin Emirate...

Excluzi revenirea în campionatul intern?

„Niciodată să nu spui niciodată!", însă eu am zis unde aş vrea să mă las de fotbal.

Antrenoratul te pasionează?

În momentul acesta nu, dar peste câţiva ani nu ştiu ce se va întâmpla. Am şi şcoala de fotbal la Slatina, unde mă implic destul de mult. Îl văd pe tata cât munceşte acolo cu puştii. E greu să lucrezi cu copii mici. La mine la şcoală am trei antrenori, plus tata, şi vreo 60 de copii, e ceva de tras, dar am încercat să copiez modelul Şcolii Nicolae Dobrin, unde am fost format eu!

Am avut condiţii bune, faţă de multe alte cluburi, poate şi de aia o mulţime de jucători din Liga 1 au fost formaţi la Şcoala lui Dobrin. Bine, acum s-au schimbat mult vremurile, copiii şi juniorii sunt mai mult neglijaţi...Poate pe undeva e şi vina antrenorilor, care nu-şi dau silinţa, dar sunt şi ei de înţeles, pentru că nu li se oferă nicio motivaţie. Şi la Steaua, Dinamo, Rapid, peste tot, antrenorii de la centre au nişte salarii de nimic! E bătaie de joc, e jenant. Apoi te întrebi de ce nu vine nimeni din spate... Greşesc mult şi cluburile, dar fiecare o ştie pe a lui...

Viitorul pare aşa negru?

E greu de zis. Sunt puşti talentaţi, Alexe, Tănase, Ioniţă, dar trebuie să dovedească în timp că nu au fost doar speranţe. Constanţa unui jucător înseamnă foarte mult în contextul fotbalului actual! Degeaba eşti talentat dacă ai fluctuaţii de formă, degeaba ştii cu mingea dacă nu alergi de mănânci pământul. Eu nu am fost niciodată genul de fotbalist tehnic, să driblez 6-7 la rând, să am execuţii fantastice, însă am tras tare. Sunt un fotbalist mai mult muncitor decât talentat. Poate cei mai tineri nu înţeleg că fără muncă multă, nu reuşeşti. Talentul se pierde...Plus că mulţi o iau razna cum ridică puţin capul...

Adică?

Nu înţeleg că fotbaliştii sunt judecaţi pentru ceea ce arată pe teren, nu pentru ce fac pe lângă... Mai pe şleau, aşa... nu contează câte femei celebre ai „lovit" sau ce maşini ţi-ai cumpărat! Ce, pe vremea lui Dobrin, a lui Hagi sau a mea nu erau femei frumoase? Erau, slavă Domnului! Dar noi am ştiut să facem tot cu măsură. Crezi că eu nu am ieşit în cluburi, nu am băut un pahar, nu m-am distrat? Am făcut de toate, însă cu măsură!

Preţul corect: „Nu fac două milioane de euro, dar nici 15"

Regreţi vreo anumită perioadă din cariera ta?

Nu. În fotbalul mare am avut trei etape, una mai frumoasă ca cealaltă. Am fost şase luni la Bacău, când m-au dat afară de la Rapid, dar acel şut în fund a fost practic un mare pas înainte. Acolo am simţit că am trei taţi: antrenorul Ghiţă Poenaru, Gheorghe Chivorchian, care era preşedinte, şi Dumitru Sechelariu. Apoi când m-am întors la Rapid am format cu băieţii un grup extrem de unit, am şi câştigat titlul în 2003 şi am rămas superprieteni.

Eram atunci aproape nedespărţiţi. Ne strângeam  10-12 jucători în permanenţă la masă în oraş, făceam grătare, organizam tot felul de ieşiri. Doamne, ce perioadă frumoasă cu Iencsi, Dolha, „Pancone", Bundea, Maftei, Măldărăşanu, Nae Constantin.... A urmat Şahtiorul, perioada cu cele mai mari realizări profesionale. Şi ca atmosferă a fost senzaţional...şi încă este. Când a fost „colonia" de români la Doneţk, eram ca acasă! Ulterior, au plecat unul câte unul şi m-au lăsat singur cu nea Mircea Lucescu!

În vară s-a tot speculat că ajungi ba la Real Madrid, ba prin Anglia...

Aşa se întâmplă de fiecare dată când e perioada de transferuri, dar tot la Şahtior sunt şi mai am doi ani de contract cu ei. Dacă o fi să plec trebuie să fie un pas înainte în cariera mea.

Care ar fi preţul corect al fotbalistului Răzvan Raţ?

Unul care să reflecte realitatea şi să fie rezonabil. Nici 2-3 milioane de euro, dar nici 15! Undeva pe la mijloc!

Cum se vede campionatul românesc de la Doneţk?

Extrem de echilibrat şi atât! Nu vorbesc de scandaluri, certuri sau alte chestii negative.

2 milioane de dolari. Atât a câştigat Rapidul vânzându-l pe Răzvan Raţ la Şahtior Doneţk în 2003.

Raţ crede că putem să ne descurcăm şi fără Mutu

„Mutu nu e indispensabil echipei naţionale"

Ce s-a schimbat la naţională de când a venit Răzvan Lucescu?

Totul! Idei, stil de joc, mulţi fotbalişti noi. Fiecare antrenor îşi impune stilul său. În plus, Răzvan mizează foarte mult pe ideea asta de unitate de grup.

Pe vrema lui Iordănescu, Piţurcă, nu exista aşa ceva?

Ba da, dar era o chestie venită de la noi, nu neapărat implementată de selecţioner. Răzvan Lucescu cu asta începe şi cu asta termină!

Se apropie preliminariile pentru Campionatul European din 2012. Ajunge naţionala la turneul final din Ucraina şi Polonia?

Eu sunt un tip optimist şi spun că da, vom ajunge acolo, chiar dacă avem adversarii pe care îi avem şi chiar dacă nu am strălucit în unele meciuri.

Sunt mulţi care nu dau nicio şansă actualei naţionale.

Nu mă interesează absolut deloc părerilor aşa-zişilor oameni de fotbal! Noi jucăm pentru oamenii simpli, care sunt sigur că se bucură atunci când naţionala câştigă un meci... Ştii cum e la noi? Cei care nu-l suportă pe Răzvan abia aşteaptă să pierdem un meci, să-i dea lui în cap. O dată, de două ori, până schimbă antrenorul, eventual până vine unul pe care ei îl agreează. Apoi, la un moment dat, o iau de la capăt şi cu celălalt. Aşa suntem noi românii!

Vrei să spui că sunt mulţi cei care se bucură de fiecare insucces al echipei naţionale?

Da! Aşa şi este! Păi nu vezi câte scandaluri sunt în jurul echipei? Crezi că pe noi nu ne afectează? Încercăm să nu le băgăm în seamă, să fim detaşaţi, acceptăm criticile, dar nu poţi să ignori unele grosolănii.

Ce părere ai de situaţia lui Adi Mutu. Lipseşte până în luna octombrie.

Este foarte rău din toate punctele de vedere, nu doar prin prisma naţionalei.

Mutu, cum ar fi, cum n-ar fi, are valoare, însă nu este indispensabil echipei naţionalei. Aşa cum  nu sunt nici eu, nu e nici Chivu sau Rădoi. Viaţa naţionalei merge înainte cu Mutu sau fără el.

Performanţele lui Răzvan Raţ

Cel mai selecţionat fundaş stânga. Răzvan Raţ are 62 de prezenţe în echipa naţională, fiind lider pe postul de fundaş stânga înaintea lui Nae Ungureanu (57 de selecţii) şi Tibor Selymeş (46). Mişa Klein are 90 de selecţii, însă a jucat de 68 de ori ca mijlocaş şi doar de 22 de ori ca fundaş stânga.

Un gol, dar ce gol! Raţ a marcat o singură dată pentru România, în acel amical celebru cu Germania de pe Giuleşti, încheiat cu scorul de 5-1 pentru echipa noastră. Fundaşul a pătruns în careu şi l-a învins pe Kahn cu un lob spectaculos.

Cinci titluri interne plus Cupa UEFA. La 29 de ani, Răzvan Raţ are în palmares cinci titluri de campion (două cu Rapid şi trei cu Şahtior), o Cupă a României, o Cupă a Ucrainei şi ultimul trofeu al Cupei UEFA, înainte de transformarea competiţiei în Liga Europa.

Ofertat de Real. Raţ a ajuns la Şahtior în 2003, fiind transferat atunci la dorinţa antrenorului german Bernd Schuster. Ajuns la Real Madrid în 2007, tehnicianul a vrut să-l ia pe Raţ în capitala Spaniei, însă discuţiile nu s-au concretizat. Raţ a mai fost şi în vara lui 2009 pe lista de transferuri a „galacticilor".