Timişoara: Povestea antrenorului care a făcut opt luni de puşcărie pentru "blat"
0
Bănăţeanul Octavian Foale a fost ultimul om din fotbalul românesc condamnat pentru aranjarea unui meci. Fostul antrenor de la Poli Timişoara a fost omul nepotrivit la locul nepotrivit şi a fost arestat de Securitate în 1986, înaintea unui meci cu Oradea.
Citeşte şi:
PORTRET / Octavian Foale: „A fost o onoare să antrenez Poli“
Cărăşean la origine, Octavian Foale a fost la începutul anilor ’80 antrenor secund la Politehnica Timişoara, în perioada când „principal” era Puiu Cosmoc. După o dispută cu acesta, Foale a ajuns să antreneze o grupă de juniori, postură în care l-au găsit evenimentele din 1986.
„Ei erau ca şi retrogradaţi înainte de meciul cu noi. Cu vreo două săptămâni înainte de meci, îşi aduc aminte ai noştri că eu sunt prieten bun cu şeful de la Oradea. S-au înţeles preşedintele nostru cu preşedintele lor la 30.000 de lei, să stea pe burtă Oradea cu noi. Nu ar fi trebuit să fie probleme, însă în zona retrogradării se aflau şi Scorniceştiul, şi FC Olt, aşa ca că securiştii erau cu ochii pe noi. Romică Paşcu era preşedintele angajat la Oradea, mare pramatie, el ne-a dat în gât. Avea dosare pentru toată lumea, iar dacă vroiai să te pui bine cu regimul, mai spuneai câte una alta. Pe mulţi i-a dat în gât, iar eu am fost unul dintre ei”, şi-a amintit Octavian Foale.
Afacerea s-ar fi făcut oricum, însă Foale a fost rugat de conducătorii de atunci ai echipei să meargă şi el la Oradea, dată fiind relaţia sa cu şeful ardelenilor, fost coechipier în tinereţe. „Organizatorul de competiţii a dus banii, eu n-am avut nimic la mine. S-a şi mirat Romică Paşcu atunci când m-a văzut, nu ştia că vin. Horia nu era acolo, era acasă şi m-a chemat pe acolo. Când m-am întors la club, ăsta era legat. Erau câţiva securişti în civil, au îndreptat pistoalele spre mine, mâinile sus, faţa la perete. M-a bătut gândul să încerc să scap, dar ce făceam apoi? În plus, m-am împiedicat un pic când ne duceau spre maşină şi imediat a fost ăla de lângă mine cu mâna pe pistol. Aveam şanse, eram sportiv şi nu mi-e frică decât de Dumnezeu în viaţa asta. De atunci, n-am mai văzut lumina aproape un an. Opt luni am stat prin puşcării”, a povestit tehnicianul momentul arestării.
Metode de tortură
Cele câteva săptămâni petrecută în arestul securist au reprezentat cea mai groaznică perioadă din viaţa omului de fotbal. „De la Oradea ne-au dus la Bucureşti, la „Auschwitz”, jos în subsol la Securitate. Acolo era cea mai severă carceră din ţară. Vreo trei săptămâni sau o lună am stat acolo, după care am fost mutat la Focşani. Acolo am fost întâmpinat ca Ceauşescu, toată lumea mă cunoştea de la Poli”, şi-a amintit Octavian Foale.
Acesta a rememorat primele întâlniri cu „cerberii” Securităţii. „Fără bătaie n-avei nicio şansă să scapi de la Bucureşti. Când am ajuns acolo ne-a luat numele, tot, ne-au dat un număr. Veneau doi călăi în celulă şi ziceau: ‚numărul nuştiucât, vii cu noi. Ia şi cerşeaful’. Şi te aduceau înapoi în cerşeaf. Ăia mai vechi ştiau despre ce-i vorba, eu am muşcat-o”, a povestit antrenorul.
Proces pe bune
În ziua de azi, cei suspectaţi de ilegalităţi în fotbal se află doar în arest preventiv, însă Octavian Foale a fost judecat şi condamnat pentru trafic de influenţă şi dare de mită. „După câteva zile, m-au chemat la declaraţii, dar eu uitasem şi cum mă cheamă. Ăştia care mi-au luat declaraţia au vrut să mă ajute, erau şi microbişti printre ei. Spuneau ‘scrie!’, eu răspundeam ‚nu ştiu să scriu’. Îmi spuneau să scriu, că vor să mă ajute, dar le-am spus să scrie ei, că eu semnez apoi. M-am răzgândit apoi, am zis că poate bagă ceva de la ei şi mai bine scriu eu. Mi-a spus el cum să scriu, ca să evit interpretările, şi a fost bine”, a spus fostul antrenor al Politehnicii.
„Au fost vreo trei sau patru înfăţişări la proces. Ar fi trebuit să fac între 3 şi 5 ani, însă au pus o vorbă bună pentru mine oamenii din fotbal care aveau treabă cu sistemul. Eu am picat prost, înaintea mea mai fuses condamnat unul de la Sibiu cam pentru aceeaşi chestie, aşa că nu puteam să scap fără puşcărie”, a explicat Octavian Foale.
Trenul groazei
Tehnicianul a făcut ultimele luni de puşcărie la Focşani, unde a fost întâmpinat ca o personalitate, cei de acolo încercând chiar, la un moment dat, să-l ajute să antreneze echipa locală, care evolua în eşalonul al treilea. Însă drumul până acolo a fost unul de coşmar.
„N-aş fi crezut că exită ceva cum era trenul morţii. Exista un tren care muta puşcăriaşii prin ţară. De la Oradea la Bucureşti am făcut vreo trei zile. Erau vagoane în care se duceau proci de obicei, cu nişte gemuleţe mici. Stăteam unii peste alţii acolo şi era doar o gaură mică într-un colţ să-ţi faci nevoile. Eu n-am fost niciodată un delicat, dar n-aş fi crezut că e posibil să existe aşa ceva”, a povestit Octavian Foale.
N-a vrut să strice imaginea echipei
După ieşirea din închisoare, conducerea Politehnicii Timişoara l-a ofertat imediat pe fostul antrenor, însă acesta a refuzat. „După ce am ieşit, cei de la Poli au vrut să mă pună din nou antrenor, însă n-am vrut eu. Le-am spus că nu pot să fac asta, Ştiinţa e Ştiinţa, nu pot să denigrez imaginea clubului, tocmai veneam de la puşcărie, îmi era ruşine să apar în lume. Am mers la Sânmartin, în judeţ, unde erau băieţii mei, la echipa din Divizia C”, a mărturisit tehnicianul. Acum, Octavian Foale conduce o şcoală de fotbal în Timişoara, unde lucrează alături de cei trei fii ai lui.
Se încarcă comentariile...
