Mircea Lucescu, antrenor Şahtior Doneţk: „Titlul contează doar pentru Liga Campionilor!“

Antrenorul român spune că o prioritate pentru el este accederea în cea mai importantă competiţie inter-cluburi, decât faptul că a câştigat campionatul în Ucraina din nou. Mircea Lucescu a ajuns la cinci campionate câştigate în cei şapte ani de când este la Şahtior Doneţk. Antrenorul „minerilor“ nu se gândeşte încă să plece din Ucraina.

„Adevărul": Felicitări pentru titlu! Bănuiesc că v-a sunat telefonul non-stop.

Mircea Lucescu: Mulţumesc. Da, m-au sunat mulţi să mă întrebe când o să mă opresc! În loc să-mi ureze oamenii să câştig şi mai multe pe viitor...

A fost cel mai greu dintre cele cinci titluri pe care le-aţi luat cu Şahtior?

Având în vedere că am câştigat cu două etape înainte de final, n-aş putea spune asta. Cel din 2006, când am ieşit campioni după meciul de baraj cu Dinamo Kiev, a fost mai greu. Pe de altă parte, având în vedere că sezonul ăsta am jucat şi multe meciuri în Liga Campionilor şi s-a adunat oboseală, aş fi tentat să zic că a fost dificil. Şi la partida de aseară (n.r. - sâmbătă) i-am simţit pe băieţi obosiţi. Sincer, de-abia aşteptam să se termine meciul. Ştiam toţi că vom lua cel puţin punctul de care aveam nevoie şi că ieşim campioni, numai că aşteptam să se termine totul mai repede!

După ce aţi câştigat atâtea titluri, mai simţiţi acum aceeaşi bucurie a unui trofeu?

Există mereu satisfacţia că ai reuşit ceea ce ţi-ai propus. Nu este mulţumire mai mare decât să ştii că eşti pe primul loc, că eşti cel mai bun! Nu există niciun fel de înţelegere sau compasiune pentru locul doi...e ca şi cum n-ai fi. Experienţa m-a învăţat că o victorie este importantă doar dacă aduce victorii, altfel e ca şi cum n-ai fi obţinut-o. Aşa şi cu trofeele, mereu trebuie să vrei şi mai mult. Revenind acum la titlu, pentru mine campionatul este important doar pentru faptul că îmi dă posibilitatea să joc în Liga Campionilor. Acolo este fotbalul adevărat şi e competiţia cea mai importantă.

Nu prea v-aţi manifestat după finalul meciului cu Metalurg.

Eram încă supărat pentru ce s-a întâmplat la jocul cu Dinamo Kiev, eram şi concentrat. A fost un meci extrem de greu, la noi intervenise şi oboseala, oarecum şi relaxarea pentru că eram aproape campioni, băieţii ştiau că un punct îl scot ei cumva din toate meciurile rămase. Plus că cei de la Metalurg erau motivaţi, li se schimbase antrenorul cu o săptămână înainte, au intrat determinaţi în joc, nu ne-a fost deloc uşor. Ulterior m-am bucurat şi eu, dar moderat, nu mai am 30 de ani să fiu aşa exuberant.

Aţi petrecut în vestiar după meci?

Nu, ce s-a terminat sezonul? Avem miercuri meci greu în semifinalele Cupei Ucrainei, trebuie să ajungem în finală, să câştigăm şi Cupa! Am făcut un tur de stadion cu băieţii, s-au aruncat în sus oamenii care trebuiau aruncaţi (râde), a fost puţină şampanie pe teren şi atât. La vestiar, seriozitate! Oricum avem la finalul săptămânii o petrecere uriaşă, cred că este cea mai mare care a fost în Doneţk.  Aniversăm 75 de ani de la înfiinţarea clubului şi o să chefuim atunci.

Vă tentează ofertele care vin din Turcia sau vă doriţi să mai rămâneţi la Doneţk?

Eu am un contract care se prelungeşte automat dacă mi-am atins obiectivele. Anul acesta am avut ca obiective campionatul şi să ieşim din grupele Ligii Campionilor. Am reuşit asta, deci contractul merge mai departe. La finalul sezonului, voi discuta cu preşedintele şi vom stabili obiectivele pentru anul viitor.  Am nevoie să mi se ceară lucruri îndrăzneţe, să am o motivaţie pentru a merge mai departe. Dacă ştiu că nu am pentru ce să lupt, mai bine mă las.

Există vreo problemă între dumneavoastră şi Răzvan Raţ?

Asta este cea mai mare prostie! La el e o problemă mentală, de motivaţie, atât şi nimic mai mult. A făcut un sezon foarte bun, în nota echipei, sunt mulţumit de el. Ştiu că îşi doreşte să meargă mai departe cu noi, nu mi-a spus niciun moment că ar vrea să plece. Eu mereu le spun jucătorilor că sunt primul care îi ajută să se transfere dacă nu se mai simt bine la echipă sau dacă îşi doresc o schimbare. Aşa am făcut şi cu Marica când a fost cazul! Dincolo de asta, lui Raţ i s-a mărit de 4-5 ori contractul în ultimii ani şi nu cred că există pe continent echipă care să plătească un jucător de 30 de ani cu suma pe care o ia la Doneţk. (n.r. 2 milioane de euro pe an).

S-a plâns că nu joacă meci de meci?

Cum să facă aşa ceva? În primul rând că el a jucat în toate meciurile din Liga Campionilor, iar în campionat cred că are peste 70 la sută din partide jucate. Eu am regula mea, vreau să joc mereu cu fundaşii din Ucraina, pentru că vreau să-mi asigur apărarea. De la mijloc în sus, vreau să introduc în joc fantezia, tehnicitatea, dar în apărare vreau siguranţă. A trebuit să fac tot felul de improvizaţii ca să-l bag să joace. Cât am avut accidentaţi şi s-a putut, numai la el am apelat. Altfel... e mai greu, ce să fac? Să-l scot pe Srna, care e şi căpitan şi care e mult mai ofensiv decât Raţ şi să mai fac încă nu ştiu câte permutări? Nu îmi permit să fiu sentimental la nivelul ăsta, trebuie să gândesc realist şi pragmatic, pentru că mi se cer rezultate.

S-a speculat că Raţ nu ar mai vrea să vină la naţională...

Asta e altă prostie! Dacă un jucător de-al meu nu merge la echipa naţională, nici la mine nu mai joacă! Eu am nevoie ca ei să aibă cât mai multă experienţă internaţională, au nevoie de jocuri tari. S-a vorbit mult despre relaţia mea cu Raţ după acel incident de la meciul cu Barcelona, dar s-a exagerat. Eu îl cunosc cel mai bine pe Raţ, ca să-l motivez trebuie să stau mereu cu gura pe el, ca să dea totul şi să joace excepţional meci de meci.

„Il Luce" spune că nu-l va mai folosi pe Raţ dacă acesta refuză naţionala.

Trofeele antrenorilor români în campionatele din Europa

- Mircea Lucescu
1 titlu cu Galatasaray (2001/02), 1 titlu cu Beşik­taş (2002/03), 5 titluri cu Şahtior Doneţk (2004/05, 2005/06, 2007/08, 2009/10, 2010/11), o cupă cu Şahtior Doneţk (2009/10)
- Ştefan Kovacs
2 titluri cu Ajax (1971/72, 1972/73), o cupă cu Ajax (1971/72), o cupă cu Panathinaikos (1981/82)
- Ladislau Bölöni
1 titlu cu Sporting (2001/02), 1 titlu cu Standard Liege (2008/09), o cupă cu Sporting Lisabona (2001/02)
- Mihai Stoichiţă
1 titlu cu Sheriff Tiraspol (2001/02), 1 titlu cu Piunik Erevan (2003), o cupă cu Sheriff Tiraspol (2001/02)
- Traian Ionescu
1 titlu cu Fenerbahce (1969/70)
- Ion Geolgău
1 titlu cu HB Torshavn (1998), o cupă cu HB Torshavn (1998)
- Gabi Balint
1 titlu cu Sheriff Tiraspol (2002/03)
- Gheorghe Hagi
o cupă cu Galatasaray (2004/05)

Lotul de jucători folosit în campionat

Jucători                     Minute  (Meciuri)
Portari
Piatov                         2430 (27)
Hudjamov                 90 (1)
Fundaşi
Srna                          2235 (25)
Rakiţki                      1890 (21)
Cigrinski                  1391 (16)
Raţ                            1295 (16)
Şevciuk                     766 (9)
Kobin                        666 (8)
Kucer                        648 (8)
Işcenko                    687 (9)
Cizov                         391 (5)
Krivţov                       180 (2)
Mijlocaşi
Willian                      2325 (27)
D. Costa                  1573 (25)
Jadson                     1234 (23)
Stepanenko             1156 (14)
Teixeira                    1136 (24)
Mhitarian                  1064 (15)
Fernandinho           1034 (13)
Hübschmann          1003 (13)
Gai                             659 (10)
Viţeneţ                       387 (13)
Atacanţi
Eduardo                   1287 (21)
L. Adriano                1104 (20)
Moreno                     749 (17)

Secretele succesului

Brazilienii, la putere. „Barcelona Estului" creată de Lucescu n-ar mai fi fost atât de eficientă fără cei şapte brazilieni din lot (incluzându-l aici şi pe croatul naturalizat Eduardo), toţi fiind jucători de profil ofensiv. Practic, Şahtior a marcat 52 de goluri în actuala ediţie de campionat, 37 dintre acestea (72 la sută) având amprentă braziliană.

CONSTANŢĂ

11 victorii consecutive.Între etapele 10 şi 20, adică exact în miezul stagiunii, Şahtior a "măturat" tot, obţinând 11 succese la rând în urma cărora titlul era deja adjudecat. Cu atât mai mult cu cât rivalii de la Dinamo Kiev au avut în aceeaşi perioadă trei meciuri consecutive fără victorie (două egaluri şi o înfrângere).

DISCIPLINĂ

Un singur „roşu" direct.În afara accidentaţilor, Mircea Lucescu a avut mai mereu întreg lotul la dispoziţie. În 28 de etape, "minerii" au suferit patru eliminări, doar o singură dată "roşul" venind direct, primit de fundaşul Kucer. De altfel, se ştie cât de mult ţine tehnicianul român la acest amănunt: sezonul trecut, Răzvan Raţ n-a mai prins lotul vreo trei-patru etape la rând din cauza faptului că a fost eliminat aiurea într-un meci, periclitând interesele echipei.

ŞANSĂ

Au găsit „golurile de aur". Aproape 20 la sută din  golurile marcate de Şahtior în sezonul 2010-2011 au venit după minutul 80! Din aceste 10 reuşite, jumătate au avut caracter decisiv, făcând diferenţa între egal şi victorie. Vorbim aşadar despre cinci „goluri de aur", transpuse în 10 puncte care explică într-un fel ecartul mare din fruntea clasamentului. Comparativ, Dinamo Kiev n-a profitat decât o singură dată de un gol înscris în prelungiri.

SPRIJIN

Fortăreaţa „Donbass". Este primul sezon jucat în totalitate de Şahtior pe noua sa arenă de 400 de milioane de euro. Media de spectatori la meciurile din campionat disputate pe Donbass Arena e undeva la 35.000, iar acest lucru a fost simţit din plin de adversari. Astfel, până luna trecută (când au venit eşecurile cu Obolon şi Barcelona, ambele cu 0-1), echipa din Doneţk nu pierduse «acasă» de la inaugurarea stadionului, adică de 36 de meciuri în toate competiţiile, inclusiv Liga Campionilor.

Golurile de 3 puncte marcate pe final de meci

Adversar               Scor    Marcator (minut)
Luhansk (a)         1-0    Cigrinski 87
Harkov (d)            1-2    Mhitarian 90+3
Sevastopol (d)     0-1    Adriano 90+5
Tavria (d)              1-2    Fernandinho 90+4
Harkov (a)             2-1    Eduardo 87

Linia de clasament a lui Şahtior

28 jocuri    23 victorii    1 egal    4 eşecuri    52-15 golaveraj    70p

Cum a câştigat Mircea Lucescu celelalte titluri de campion

Dinamo '89-'90

Este „primul titlu în libertate", după un sezon început înainte de Revoluţie şi încheiat la şase luni de la evenimentele din decembrie '89. Bineînţeles, a fost o luptă dusă umăr la umăr între Steaua şi Dinamo, „câinii" terminând cu o lungime în faţa marii rivale. Decisivă a fost victoria cu 3-0 obţinută în Ghencea.

Rapid '98-'99

Al doilea titlu din istoria Rapidului a fost „opera" lui Mircea Lucescu, care şi-a permis şi luxul unui scurt „intermezzo" de patru luni (decembrie 1998 - martie 1999) pe banca marelui Inter. În acel sezon, Dinamo a condus mult timp ostilităţile, însă giuleştenii au atacat decisiv pe ultima turnantă.

Galata '01-'02

Era primul an al Galatei fără Hagi şi Popescu, astfel că Lucescu nu avea presiunea câştigării campionatului. Gruparea „Cim Bom" a avut însă un parcurs perfect, terminat cu trei puncte peste Fenerbah­ce. În ultimele etape, un alt român l-a ajutat pe Lucescu. Radu Niculescu a dat golul victoriei la Samsun.

Beşiktaş '02-'03

Mutat pe „Inonu", Mircea Lucescu a găsit încă o dată drumul spre titlu în Turcia. Şi nu oricum, ci în stil de echipă mare, cu o singură înfrângere şi un record de 85 de puncte. Mai mult, tehnicianul român le-a suflat primul loc chiar celor de la Galata, în penultima etapă, după un 1-0 în meciul direct cu fosta sa formaţie.

Lucescu a adus titlul în Giuleşti după 32 de ani

Şahtior '04-'05

Primul din cele cinci succese pe banca lui Şahtior a venit chiar în primul an după debarcarea lui Lucescu la Doneţk. A fost un sezon fără sincope (doar două înfrângeri în campionat), cele două victorii cu Dinamo Kiev stabilind practic ierarhia. Vedetele „minerilor" erau Brandao, Aghahowa şi Matuzalem.

Şahtior '05-'06

Cel mai dramatic titlu din cele nouă cucerite de Mircea Lucescu. Şahtior şi Dinamo Kiev au terminat sezonul regulat cu acelaşi număr de puncte. Regulamentul prevedea disputarea unui „meci de aur" pe teren neutru. La Krivoi Rog, Şahtior s-a impus cu 2-1 după prelungiri, cel care a deschis scorul fiind Marica.

Lucescu şi Ahmetov, sărbătorind titlul din 2010

Şahtior '06-'07

Oarecum normal, pentru Şahtior a urmat un an de cădere, însă Mircea Lucescu şi ai săi s-au întors repede în fruntea Ucrainei. În 2008, dorul de revanşă a făcut ca echipa din Doneţk să reuşească în premieră câştigarea „triplei" campionat - Cupă - Supercupă. Şahtior îşi pregătea ascensiunea europeană.

Şahtior '09-'10

A patra coroană a lui Mircea Lucescu în Ucraina s-a conturat destul de greu, cu destule emoţii, nerecomandate antrenorului român în condiţiile infarctului suferit în iulie 2009. Totul s-a decis în penultima etapă, în meciul direct de pe teren propriu cu Dinamo Kiev. Şahtior a câştigat cu 1-0, gol marcat de Ilsinho.