Karamienii, agenţi în armata armeană!
0
În ţara lor, cei doi fraţi Arman şi Artiom au fost încadraţi în trupele „beretelor roşii“.Timişoara este din nou la picioarele lui Arman Karamian, care vineri seara a înscris iarăşi în poarta Rapidului.
Mai citeşte şi:
Artiom Karamian, cel mai român dintre străini
FOTBAL: Arman Karamian şi Maxim vor să joace cu Celtic în Liga Campionilor
Uniţi de Cozma
A patra reuşită de acest gen, prin care s-a consfinţit a treia victorie consecutivă a bănăţenilor în faţa giuleştenilor. Povestea lui Arman Karamian e mai scurtă cu cinci minute decât a fratelui geamăn Artiom.
Ambii împlinesc anul acesta 30 de ani, ambii au început fotbalul la Erevan, la un mic club din apropierea locuinţei lor şi împreună au visat să ajungă la echipa naţională a ţării lor. Până să-şi îndeplinească visul au avut de tras.„Ne-am legitimat de la vârsta de şapte ani la formaţia Erebuni, iar la 14 ani ne-am mutat cu familia în Rusia, la Novosibirsk.
Ne-am continuat şi acolo activitatea, mergeam în fiecare zi o oră şi jumătate până la antrenament. După câţiva ani ne-am întors în Armenia, deoarece trebuia să facem armata”, au povestit fraţii Karamian, care la 17 ani au semnat primul contract profesionist, cu Pyunik Erevan.
Armata nu a fost deloc uşoară, ci foarte dură. 11 luni au fost nevoiţi să abandoneze fotbalul. „Am făcut armată serioasă, nu am jucat niciun meci în acea perioadă. A fost un serviciu militar foarte important, la trupele speciale de la serviciile secrete, denumite „beretele roşii“ .
După 11 luni, au rezolvat cei de la Pyunik să avem o armată mai uşoară, astfel că dimineaţa eram la antrenament, iar seara în armată”, mai spun armenii, dând astfel o explicaţie rezistenţei de oţel care îi caracterizează din punct de vedere fizic.
La un pas să devină duşmani
Armata e o chestie care îi sperie foarte tare pe fotbaliştii armeni, deoarece aceasta le poate compromite cariera. În luna iunie a acestui an, un component al naţionalei Under 19, legitimat la Pyunik, unde au jucat şi Karamienii, s-a sinucis aruncându-se de pe un pod, pentru că trebuia să plece în armată.
După un periplu prin Ucraina şi Grecia, unde au fost tot timpul împreună, Karamienii au ajuns în România, la Rapid, la recomandarea lui Mihai Stoichiţă, care îi ştia de la naţionala Armeniei.
După venirea la Rapid, a urmat prima perioadă din cariera celor doi în care nu au mai evoluat pentru aceeaşi echipă. Arman a fost subestimat de responsabilii de atunci ai Rapidului şi a fost cedat altor echipe.
„Nu am stat decât şase luni, un tur de campionat. Am jucat doar în câteva meciuri, şi atunci câte 15-20 de minute. Mi-au spus că nu sunt destul de bun şi m-au dat. Poate până la urmă a fost mai bine aşa, am ajuns la Timişoara, unde mă simt foarte bine”, a povestit Arman Karamian.
După expirarea contractului cu Rapid, Artiom a fost căutat de Marian Iancu, iar oferta a fost acceptată mai ales pentru că îl includea şi pe Arman. Cei doi sunt nedespărţiţi şi, exceptând episodul Rapid, au jucat la aceleaşi echipe.
Ba mai mult, în urmă cu câţiva ani au refuzat două oferte importante care îi puteau face duşmani de moarte. Artiom a fost curtat de Panathinaikos, iar Arman de rivala Olympiakos, care doreau să îi transfere. Armenii au refuzat însă transferurile, tocmai pentru că doreau să rămână împreună.
Arman are o selecţie mai mult decât Artiom la naţională
Cei doi Karamieni sunt internaţionali armeni, Arman având 44 de selecţii, cu una mai mult decât fratele său. Arman a jucat şi împotriva României în 2004, la acel 1-1 după care Anghel Iordănescu a fost demis, dar cel mai important meci al său sub tricoul Armeniei s-a consemnat în 2003.
Atunci Armenia a învins Irlanda de Nord într-un meci oficial, iar Arman a marcat singurul gol al meciului. În total el are cinci goluri pentru Armenia, în vreme ce Artiom are numai două. Interesant este că ambele meciuri în care a înscris Artiom la naţională a înscris şi fratele său Arman.
Se încarcă comentariile...
