INTERVIU / Miodrag Belodedici: „Dacă ştiam că vine Revoluţia, nu mai fugeam!“
0
Înaintea meciului Serbia – România, programat sâmbătă de la ora 21.30, Belo dezvăluie pentru „Adevărul“ de ce a ales Iugoslavia. În 1988, Belodedici „dezerta”, după cum spuneau comuniştii. Ajuns la Belgrad, „Belo” s-a dus la Steaua Roşie. „Nu aveţi nevoie de un libero?”, le-a spus el.
Cum e să ridici de două ori deasupra capului Cupa Campionilor?
Miodrag Belodedici: Eu gândesc simplu. Uşor-uşor, cu multă dăruire şi muncă ajungi să reuşeşti ce-ţi propui. Fiecare fotbalist vrea să cucerească trofee, este un lucru extraordinar să câştigi Liga Campionilor. O bucurie imensă, o cireaşă pe tort. Să câştigi campionate, să joci într-o astfel de competiţie îţi trebuie multă ambiţie. Totul se câştigă cu eforturi grele, iar dragostea de a juca fotbal nu se stinge niciodată. Poate doar la final de carieră, nu mai simţi aceeaşi pasiune.
Citiţi şi:
- Alexandru Iacob e „noul Belodedici“ din Ghencea
- Belodedici: "Eu aş miza pe Rada şi Ghionea în apărarea Stelei"
Dacă te uiţi în trecut, ai câştigat mulţi bani, sau puţini?
Erau bani frumoşi şi-atunci, mii de lei, diurne, pentru timpurile alea era bine. Când am câştigat Cupa Campionilor cu Steaua, ne-a primit Ceauşescu, ne-a oferit o distincţie, şi ca primă ni s-a dat un ARO. Acum, lucrurile s-au schimbat, UEFA şi FIFA oferă milioane de euro. Nici nu vreau să mă gândesc cât câştigă un jucător care cucereşte un astfel de trofeu. De altfel, cred că nici clubul Steaua nu a văzut banii de la UEFA, nu se ştia nimic ce bani s-au încasat... pentru că era vorba de valută. Au intrat direct în vistieria statului.
Dacă ar trebui să-i mulţumeşti cuiva pentru întreaga ta carieră, cui ar trebui?
Omul care m-a lansat pe mine, primul meu antrenor, Olimp Mateescu. Eu jucam fotbal pe maidan, la mine în sat, la Socol. Mai aveam şi nişte campionate între şcolile de la sat, acolo m-a văzut Mateescu. A vorbit cu directorul şcolii şi m-a luat la fotbal. Trei ani a avut grijă de mine, ce bătaie mi-a mai dat să mă facă fotbalist!
Mai erau şi alţi jucători talentaţi la Socol?
Era un fotbal de nivel bun, cred că se puteau face de-acolo două echipe, atât de talentaţi erau copiii din sat. Dar atunci erau alte timpuri, de sărăcie toţi au fugit în străinătate.
Mai vizitezi satul tău natal?
Mă mai duc acolo, mă antrenez, joc un fotbal cu prietenii pe stadionul comunal. Mă gândesc ca pe viitor să fac ceva acolo. O şcoală, nişte terenuri de fotbal. Îl felicit pe Hagi pentru ceea ce face la Constanţa. Rostul nostru, al foştilor jucători, nu este să stăm în birou şi să dăm indicaţii, ci să mergem pe teren şi să construim centre de fotbal, să investim în viitor.
Înainte de Revoluţie de ce ai decis să pleci?
Comunismul te limita, nu aveai voie să ai bani, să ai şi tu ceva privat al tău. Nu voiam să câştig sute de milioane, ci să am şi eu un lucru al meu. Când eram copil, mergeam cu mama la rude, în Belgrad. Acolo era linişte, erau condiţii. Aşa am decis să plec.
A fost suspendat un an de regimul comunist.
Ce s-a întâmplat când ai ajuns la Belgrad?
Când am sosit, am cerut azil politic. Mi-am zis că trebuie să joc la marea mea iubire. Iar după un meci Steaua Roşie – Partizan Belgrad m-am dus direct la directorul clubului. Era Dragan Dzajic, un fost jucător, cunoscut la vremea aceea. I‑am spus direct că vreau să joc la Steaua Roşie. S-a uitat la mine... Părea cam surprins. Şi aşa am ajuns eu să joc la Belgrad.
Şi totuşi nu a fost numai lapte şi miere, ai jucat şi în Liga a 3-a...
Pentru că am plecat din ţară am fost suspendat un an de zile, şi jucam la echipa a doua. A fost un moment greu pentru mine, nu ştiam ce va fi mâine. Putea să fie bine sau să se sfârşească totul. În cele din urmă am început să joc, am câştigat campionate şi am ajuns să câştig iar Cupa Campionilor.
La un an după ce ai plecat, te-ai văzut cu Valentin Ceauşescu. Ce ţi-a spus?
M-am întâlnit cu el. Era prieten cu Marius Lăcătuş. M-a întrebat de ce am fugit şi mi-a mărturisit că oricum se gândiseră ei mai bine şi ajunseseră la concluzia că ar trebui să dea drumul la fotbalişti să plece în străinătate. De unde era să ştiu eu asta? La un an a venit Revoluţia. Dacă mi-ar fi spus cineva ce va urma, cred că nu mai plecam în Serbia.
Crezi că va mai apărea vreun nou Belodedici la naţională?
Lucrez cu copii la Federaţie, văd talente, dar nu ştim să-i creştem, să-i învăţăm. Au dispărut jucătorii de mare valoare, iar asta înseamnă că nu suntem capabili să avem grijă de aceşti tineri de viitor. Noi creşteam altfel. Exista respect. Ne respectam colegii de echipă, erau reguli stricte. Cărai genţile colegilor, antrenorilor, fără să crâcneşti. Dacă nu o făceai, îţi mai luai şi o mamă de bătaie.
Apropo, cui i-ai dus bagajele?
La Steaua, când am intrat în vestiar mă uitam la Sameş ca la un sfânt. Era idol pentru mine. Îi ceream voie să mă lase să-i car geanta. Stăteam lângă el să-i pun apă în pahar. Dacă nu o făceam, dădeam de dracu, mă şi pocneau în vestiar.
Revenind la reprezentativa lui Răzvan Lucescu, cum ţi se pare?
Îmi plac Roman de la Braşov şi Apostol. Sunt doi jucători care au demonstrat că merită să joace la naţională. De ei îmi place cel mai mult.
Jucători de viitor, poţi să numeşti câţiva?
Fraţii Costea. Sunt doi jucători talentaţi. Acum este important şi cum sunt crescuţi, cum sunt lăudaţi sau cum sunt criticaţi. Trebuie să fie un echilibru în toate. Au fost şi alţii talente, care nu au fost protejaţi, şi s-au rispit în accidentări lungi şi au pierdut contactul cu fotbalul mare.
„Nu ţin cu nimeni“
Miodrag Belodedici e născut în satul Socol, din Caraş – Severin, unde majoritatea locuitorilor sunt de etnie sârbă. „Cu cine voi ţine sâmbătă? E dificil. Dacă spun Serbia, îi deranjez pe cei de aici. În schimb, dacă aleg România, se vor supăra cei din satul meu natal“, a spus Belo.
Acesta a prefaţat meciul de sâmbătă. „România nu are nimic de pierdut, va veni să dea totul şi să facă un meci cât mai bun. Stadionul va fi plin, ştiu că la meci sunt aşteptaţi peste 50.000 de suporteri, băieţii îşi cunosc adversarul şi atmosfera de pe Maracana“, a avertizat Belodedici. „Se întoarce Mutu, iar asta dă calitate unei echipe care are mare nevoie de el. Serbia trebuie să fie pregătită ca pentru un meci cu Franţa“, a conchis Belodedici.
Miodrag Belodedici
Născut: 20.05.1964 (Socol, Caraş-Severin)
Post: fundaş central
A jucat la: Minerul Moldova Nouă (1980-1983), Steaua Bucureşti (1983-1988), Steaua Roşie Belgrad (1989-1992), Valencia (1992-1994), Real Valladolid (1994-1995), Villareal (1995-1996), Atalante (Mexic, 1996-1998), Steaua Bucureşti (1998-2001)
A cucerit: 7 titluri şi 3 cupe ale României, 3 titluri şi o cupă a Iugoslaviei, 2 Cupe al Campionilor Europeni, o Supercupă a Europei, o Cupă Intercontinentală
În echipa naţională
Total: 55 de jocuri, 5 goluri
A jucat la turneele finale ale CM 1994, CE 1996 şi CE 2000
În cupele europene
Total: 53 de jocuri, 1 gol
Se încarcă comentariile...
