Comentariu: Senhor Bruno Fernandes
0
Bruno Joao Nandiga Borges Fernandes nu e un fotbalist remarcabil, chiar dacă la Glasgow, în meciul Unirii Urziceni cu Rangers, a răsfăţat balonul ca algerianul Madjer în finala de neuitat din 1987, când Porto a câştigat Cupa Campionilor în faţa nemţilor de la Bayern München
Lovitura cu călcâiul a fundaşului portughez pe „Ibrox Park” n-a contat la statistică (nord-irlandezul Lafferty a fost socotit autor al autogolului care a dus scorul la 2-1 pentru ialomiţeni), dar memoria afectivă o să reţină, deopotrivă, procedeul tandru al lui Fernandes şi lupta sa dârză cu atacanţii de la Rangers.
Bruno Joao Nandiga Borges Fernandes e însă un remarcabil vorbitor de limba română, deşi a sosit în Liga I de numai doi ani. După meciul din Scoţia, jucătorul de culoare a dialogat fluent cu reporterul de la TVR 1. În plus, a avut o pronunţie corectă şi n-a creat nicio clipă tensiuni între subiect şi predicat, spre deosebire de cei mai mulţi fotbalişti şi conducători români, obişnuiţi să supună gramatica la perversiuni.
La Unirea Urziceni, Bruno Fernandes a probat nu doar respect pentru fotbal, ci şi consideraţie pentru coechipieri, antrenor şi ţara în care munceşte. Dacă vi se pare puţin lucru, încercaţi să vi-l închipuiţi pe Petre Marin, de pildă, descurcându-se în limba lui Camões, după un potenţial transfer la Uniao Leiria. Dacă se dovedeşte un exerciţiu de imaginaţie prea dificil, haideţi să ne scoatem pălăria în faţa domnului Bruno Fernandes.
Se încarcă comentariile...
