EXCLUSIV / Spovedania lui Dani Coman: cronica măcelului
0
Portarul care a îndurat apăsarea cruntă a golurilor picate din toate poziţiile ne-a descris trăirile din meciul groazei. După partidă, când majoritatea tac sau se ascund, Dani Coman a acceptat să vorbească. Despre ruşine, umilinţă, frică, lacrimi şi o lecţie dură de viaţă.
Citiţi şi:
„A fost noaptea cea mai cruntă din viaţa mea. Începuse frumos pe «Marakana», o arenă plină de oameni entuziaşti, dopaţi cu încredere şi cu speranţă. Sârbii ne-au primit bine, ne-au aplaudat imnul, iar la al lor corul a fost divin. Mi s-a făcut pielea de găină, dar i-am simţit pe băieţi decişi să scoată un rezultat bun”, povesteşte Dani atmosfera de pe stadion.
„Prima jumătate de oră a fost suportabilă, dar adversarii păreau dornici să facă meciul vieţii. Aveau posesie, consistenţă, dârzenie”, continuă Coman.
„Presiunea creştea, cornerele vin unul după altul. După unul dintre ele m-am trezit cu mingea zburând pe colţul lung, puternic, fără să pot face nimic, cu toate că m-am întins la maximum”, spune portarul. Apoi, înghite în sec şi, ca pentru sine, rememorează ofsaidul inexistent la Mutu, fază petrecută la 0-0, dar şi faultul la Marica, din ultimele secunde ale primei reprize. Recunoaşte, însă, că e ridicol să mai aduci aminte de asemenea secvenţe când adversarul te-a desfiinţat.
„Parcă aveau cinci vieţi, ca la jocurile pe PC“
Repriza a doua e greu de povestit: „Ne-au luat tare din prima, iar golul lui Pantelici, tot pe colţul lung, a picat foarte repede. Poate că şi noi am intrat prea liniştiţi, mai ales că nu depindeam de acest rezultat, nu exista o motivaţie asemănătoare cu a lor. De atunci, de după acel gol blestemat, s-a rupt totul. Ne-am tăiat, în timp ce ei prindeau puteri.
Tribunele erau în delir, nu se auzea decât zgomotul acela uluitor, care-i făcea să vină peste noi ca un tăvălug. Erau peste tot, parcă ieşeau din pământ, precum soldaţii care au câte cinci vieţi la jocurile pe calculator. Pe margine, Răzvan urla la noi, ne făcea semne, dar cine-l mai asculta?
În acele momente mi s-a făcut frică. Dar o frică unică, pe care sper să n-o mai simt în viaţa mea, pe care n-o doresc nici duşmanilor mei: frica de a-mi lăsa onoarea de sportiv şi de român călcate în picioare, jena de a da ochii cu oamenii de pe stradă care mă vor secera cu privirile lor triste, sătui de câte îndură în viaţa de zi cu zi. Frica de penibil, frica de grotesc!”
„Şi dacă eram 15, tot ne băteau“
De ce i-a fost teamă lui Coman n-a scăpat. „La fiecare gol, parcă îmi adunam ruşinea din plasă. La al treilea am lovit cu putere balonul, mi-era ciudă că nici eu nu mai puteam da încredere băieţilor. Sârbii dansau pe flancuri, făceau presiune şi pe centru, apoi Chivu a fost eliminat, dar ne-au dat un gol şi când eram zece la zece, cu unul de-al lor pe marginea terenului, pentru îngrijiri.
Cred că şi dacă eram 15 tot ne băteau, iar dacă meciul mai ţinea cinci minute probabil mai încasam. Nici nu mai realizez când am luat al cincilea glonţ, aşteptam doar să se termine tortura. Nimeni nu mi-a reproşat nimic şi, înainte de a spune alţii clasicul «toţi suntem vinovaţi», eu îmi spun mie însumi cât sunt de vinovat. Pentru că sunt”, recunoaşte portarul.
„La vestiar a fost cea mai apăsătoare tăcere la care am fost martor. Toţi colegii aveau lacrimi în ochi. Toată noaptea am plâns în pernă. Mă întrebam ce se întâmplă cu mine, cu ce am greşit în viaţă ca să păţesc aşa ceva. Joc fotbal de la opt ani şi nu credeam că sportul poate fi atât de trist uneori.
Perete în perete era vestiarul sârbilor, unde gălăgia unui acordeon ivit adhoc parcă ne spărgea timpanele. După 20 de minute, am vorbit cu soţia. Nici nu mai ştiu ce ne-am spus. Acum îmi doresc să-mi iau în braţe fetiţa, Maria Carina. E singurul mod care mă va face să uit de acest coşmar, pentru care cer iertare tuturor”, a încheiat Dani Coman.
Mi-a fost frică de penibil, de grotesc. Şi uite că n-am scăpat!
Dani Coman, internaţional român
5-0
Serbia: Stojkovici - Ivanovici, Vidici (73 Subotici), Lukovici (46 Dragutinovici), Kolarov - D. Stankovici, Milijas (64 Kuzmanovici), Krasici - M. Jovanovici, Zigici, Pantelici. Antrenor: Radomir Antici
România: Coman - Maftei, Rădoi, Chivu, Raţ - Varga, Apostol, Ghioane (60 Bucur), Ad. Cristea - Marica (60 Goian), Mutu (74 An. Cristea). Antrenor: Răzvan Lucescu
Goluri: Zigici 36, Pantelici 49, Kuzmanovici 78, M. Jovanovici 87, 90+3
Eliminat: Chivu 84
Stadionul Steaua Roşie: 60.000
Arbitru: C. Kapitanis (Cipru)
Se încarcă comentariile...
