Doar o părere...Contraste
0
Tot Urziceniul ar umple doar pe jumătate stadionul Ghencea.
Urbea nu are tradiţie fotbalistică. Are doar un patron ambiţios, dar modest, nepălmuit de paranoia, un antrenor serios, aplicat, călit în Premier League şi un conducător abil.
Jucătorii provin în general din spatele vitrinei, din curtea cu rebuturi.Revalorificaţi, ambiţionaţi, ei joacă şi pentru şefii lor cu recunoştinţa celor salvaţi de la înec.
Echipa evoluează vârtos, tenace în apărare şi insistentă în atac, aidoma fostului fundaş ofensiv, Dan Petrescu.
Pe care orăşelul, încântat şi recunoscător, cântărind marfa, adulmecând avantajele, şi l-ar dori primar, după cum se vorbeşte. Emanciparea Urziceniului nu-i un miracol. E rodul seriozităţii şi abnegaţiei.
Steaua, în schimb, îşi batjocoreşte istoria. E cea mai populară echipă din ţară, ambalată în dragostea unei întregi naţiuni. Raftul său cu trofee e doldora.
A încăput însă pe mâna unui veleitar, care a transformat-o în vehicul politic şi în jucărie personală. Megaloman, călăreşte un tron aurit, din perna căruia se hlizeşte la fotbal ca un orfelin ajuns la Disneyland.
Tribuna îl contestă, rezultatele îl contrazic, transferurile fanteziste şi sarabanda antrenorilor îl recomandă. Să te frigi cu „lanterna roşie” pe gazonul tău nu-i decât o tragicomedie. Prilej cu care salutăm revenirea bătrânului Halagian în fotbalul pe care îl pricepe de minune.
Se încarcă comentariile...
