Doar o părere...Campioana unei mici iubiri
0
Supercupa României n-a mobilizat decât activul federaţiei, obligat să semneze condica de prezenţă în Giuleşti. Potcoava a fost golaşă, îngroşând impresia că fotbalul nostru a devenit un spectacol dezolant, ocolit de spectatori, rămas, cel mult, la cheremul pâlcurilor de fani scandalagii.
În Anglia, un derby din Liga a III-a este sărbătorit de tribune înţesate. La noi, un meci de vârf cum a fost cel de duminică se desfăşoară într-un decor selenar.
Clujul şi-a trimis, de departe, mai mulţi simpatizanţi salvând onoarea cetăţii. La o aruncătură de băţ de Bucureşti, Urziceniul n-a catadicsit să încurajeze pe viu echipa campioană.
Senzaţia de artificial sporeşte în cazul Unirii. Urbea e dezlipită de fotbal, tradiţia e subţire, chiar şi gratis lumea nu umple niciodată micul stadion local.
Un patron generos, un conducător abil, un antrenor tenace şi o echipă dăruită au făcut Urziceniului un cadou nemeritat. Este ca şi cum ai înhăma nişte bidivii focoşi la o teleguţă. Ce să faci mai întâi? Să râzi, sau să plângi?!
Altminteri, Supercupa a fost echilibrată, tăioasă, încordată. A primat argumentul fizic, cel tehnic ţine de talent, de subtilitate, de har. Nu-l poţi îndesa în muşchi. Nici nu-l poţi cumpăra cu bani puţini.
Se încarcă comentariile...
