Dictatura sugrumă fotbalul

Fotbaliştii libieni au jucat mulţi ani în umbra lui Gaddafi (dreapta)

Există ţări unde jucătorii sunt suspendaţi pentru că au fost prinşi la petreceri sau închişi, fiindcă au participat la proteste antiguvernamentale.

Exerciţiu de imaginaţie: oare cum ar decurge viaţa unui Tănase, Mutu sau Tamaş dacă aceştia ar ajunge în ţări precum Iran sau Arabia Saudită? Oare cum s-ar simţi „Dodel" fără „bombe sexy", „Briliantul" fără discoteci în care să „mângâie" câte un chelner, iar Tamaş fără şpriţ? Vă vine să râdeţi, nu? Pare amuzant dacă vii dintr-o ţară, România, unde mulţi fotbalişti nu pot fi ţinuţi în frâu nici sub ameninţarea amenzilor sau a excluderii din lot. Există însă locuri în această lume unde astfel de pedepse ar fi dintre cele mai blânde pentru fotbaliştii indisciplinaţi.

550.000 de dolari pentru o bucurie după gol

Cel mai recent exemplu a venit din Iran, acolo unde, săptămâna trecută, un caz a făcut înconjurul lumii. În timpul meciului Damash - Persepolis, 2-3, milioane de telespectatori au văzut cum fundaşii oaspeţilor, Nosrati şi Rezaei, au sărbătorit după două goluri, făcând glume cu tentă sexuală. Nosrati a lăsat senzaţia că îşi bagă degetul în fundul colegului său, care a sărit ca ars. În multe ţări, gestul ar fi fost considerat o manifestare de prost gust şi condamnat verbal. În Iran, pentru cei doi „glumeţi" s-a declanşat iadul!

Într-o societate în care despre subiecte precum homosexualitatea nici nu se vorbeşte (preşedintele Mahmoud Ahmadinejad a spus că în Iran nu sunt homosexuali), cazul „Nosrati - Rezaei" a provocat un scandal de proporţii epice. Primele decizii au venit din partea clubului:
- Nosrati, exclus din lot până la finalul turului plus amendă de 250.000 de dolari.

- Rezaei, concediat şi amendat cu 300.000 de dolari.Pentru cei doi însă, problemele nu se vor termina aici. Guvernul vrea să dea un exemplu cu aceşti jucători, dându-le suspendări de doi ani.

99 de lovituri de bici şi o carieră curmată

Iranul are o „tradiţie" în a distruge cariera unor jucători din cauza unor pedepse draconice. Elocvent e cazul trist al lui Mojahed Khaziravi. Considerat unul dintre cei mai talentaţi fotbalişti iranieni în 2002. Când clubul său, Esteghlal, era în negocieri cu Hansa Rostock, Khaziravi (22 de ani la vremea respectivă) a fost arestat de poliţia iraniană la un bordel din Teheran. A fost începutul sfârşitului pentru mijlocaşul dreapta. Iniţial, a fost condamnat la 99 de lovituri de bici. În plus, i s-a interzis să mai îmbrace tricoul naţionalei timp de cinci ani, iar la nivel de club a primit o suspendare de trei ani. În cele din urmă, pedeapsa cu bice a fost anulată, iar suspendările s-au redus la 20 de luni. În 2004, Khaziravi s-a întors pe terenul de fotbal, însă a fost doar o umbră a jucătorului de altădată.

Închişi, bătuţi şi excluşi de la naţională

Bahrain e o altă ţară unde mulţi sportivi au avut de suferit din cauza unui guvern dictatorial. Cazul fraţilor Ala'a şi Mohammad Hubail a provocat indignare în lumea fotbalului. Cei doi au participat la protestele antiguvernamentale care au avut loc în Manama, în luna februarie a acestui an. Ulterior, au fost recunoscuţi pe baza imaginilor video şi arestaţi. Au fost aruncaţi în închisoare, torturaţi şi concediaţi de clubul lor! FIFA a aflat de povestea celor doi fotbalişti cu peste 120 de selecţii pentru naţionala Bahrainului. La intervenţia forului mondial, fraţii Hubail au fost eliberaţi. Totuşi, cei doi, alături de alţi jucători care au participat la proteste, au fost excluşi de la echipa naţională pentru o perioadă nedeterminată.

Tuns pe marginea terenului

În multe ţări, fotbaliştii au de pătimit şi din cauza aspectului fizic. În ultima etapă a campionatului iranian, lui Milad Fakhredini (Mes Kerman) i s-a interzis să joace până nu rezolvă o problemă: cea legată de părul său! S-a considerat că fotbalistul are un stil extravagant care sfidează decenţa! Drept urmare, Fakhredini s-a tuns chiar pe marginea terenului, în prezenţa jurnaliştilor şi a spectatorilor.

„Maradona al arabilor", închis

Arabia Saudită e de departe cea mai drastică ţară islamică atunci când vine vorba de restricţii. Practic, nu se ţine cont de nimic dacă ai încălcat legile religioase. De acest lucru s-a convins Saeed Al-Owairan (foto), poreclit „Maradona al arabilor", datorită golului pe care l-a înscris în poarta Belgiei la Mondialul din 1994. La câţiva ani după reuşita sa fabuloasă, atacantul a fost prins de poliţia religioasă la o petrecere cu băuturi alcoolice. A fost aruncat în închisoare şi suspendat de la orice activitate fotbalistică timp de un an. A fost eliberat cu puţin înainte de CM 1998 şi inclus în lotul Arabiei Saudite, însă n-a mai repetat performanţele din 1994.

Băieţii lui Saddam şi Gaddafi erau preşedinţi de federaţie

Sportivii irakieni au trăit un calvar sub regimul lui Saddam Hussein. La pedepse cumplite au fost supuşi inclusiv fotbaliştii după rezultatele care îl nemulţumea pe Uday Hussein, fiul cel mare al dictatorului, dar şi preşedinte al federaţiei de fotbal. După ce prima reprezentativă a ratat calificarea la CM '94, jucătorii au fost forţaţi de Uday să şuteze într-o minge de beton!  În 2000, unul dintre cei mai promiţători atacanţi ai ţării, Emad Ridha, a fost ofertat de AC Milan. Transferul a fost blocat însă de Uday, care nu i-a permis jucătorului să părăsească ţara.

Al-Saadi (foto dreapta), fiul lui Gaddafi, a fost comandantul trupelor speciale, dar şi preşedintele federaţiei de fotbal. Deşi îi cam lipsea talentul, s-a legitimat la două cluburi din ţara sa, Al-Ahli şi Al-Ittihad. La fiecare formaţie, Al-Saadi, atacant de meserie, era şi căpitan.  Din postura de preşedinte al federaţiei, a bifat şi 18 selecţii la echipa naţională pentru care a înscris de două ori. Nu s-a mulţumit însă cu atât. Şi-a cumpărat, pe rând, un loc în lotul unor formaţii precum Perugia, Udinese şi Sampdoria. Pentru primele două grupări a bifat câte o partidă în Serie A, nu înainte de a le face coechipierilor cadou câte o maşină, cerându-le, în schimb, „pase precise".

L-a împuşcat pe spectatori

În Libia, comentatorii n-aveau voie să pronunţe decât numele lui Al-Saadi Gaddafi. Ceilalţi fotbalişti erau identificaţi după numărul de pe tricou! După o înfrângere suferită de echipa sa, Al-Saadi s-a enervat întrucât i s-a părut că suporterii învingătorilor se bucură în mod excesiv. Urmarea? La ordinul lui Al-Saadi, forţele de ordine au tras focuri de armă spre spectatorii rivalilor, ucigând trei persoane! 

Selecţionerul a ajuns pe şantier

Pedepse absurde sau cele care se bazează pe legile religioase nu se rezumă la ţări din Orientul Mijlociu. Naţionala de fotbal a Coreei de Nord a fost batjocorită după rezultatele de la Mondialul din 2010: 1-2 cu Brazilia, 0-7 cu Portugalia şi 0-3 cu Coasta de Fildeş. La revenirea echipei acasă, jucătorii şi antrenorii au fost umiliţi în ceea ce s-a numit o „dezbatere publică" la Palatul Culturii. Componenţii naţionalei au fost forţaţi să stea în picioare şase ore pentru a-şi explica eşecul din Africa de Sud în faţa celor peste 400 de funcţionari publici, studenţi şi jurnalişti. Concluzia: selecţionerul Kim Jong-hun a fost acuzat de trădare, exclus din Partidul Muncitorilor şi trimis pe şantier!