De la ruși vin banii!

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Au trecut de mult vremurile în care un transfer „afară” însemna în majoritatea cazurilor o experienţă în Occident
Au trecut de mult vremurile în care un transfer „afară” însemna în majoritatea cazurilor o experienţă în Occident

Campionatele din spaţiul ex-sovietic au devenit o ţintă preferată de transfer pentru jucătorii şi antrenorii români. Au trecut de mult vremurile în care un transfer „afară” însemna în majoritatea cazurilor o experienţă în Occident.

Ca exemplu, niciodată după Revoluţie nu s-a întâmplat ca prima ligă spaniolă să fie lipsită de stranieri români. Este însă realitatea sezonului 2011-2012, una în care fotbaliştii autohtoni par să fie mai atraşi de estul Europei decât de vest.

Drumul a fost deschis la începutul anilor 2000, când priveam la Daniel Florea sau Marian Aliuţă ca la nişte aventurieri care înfruntă necunoscutul. Cei doi au provocat apetitul pentru români al ucrainenilor de la Şahtior, grupare la care fac istorie în prezent Mircea Lucescu şi Răzvan Raţ. Bineînţeles, prima explicaţie e de natură financiară, petro dolarii investiţi de magnaţi precum Rinat Ahmetov făcând ca echipa din Doneţk să se bată de la egal la egal cu marile forţe ale Europei.

Lăsându-i însă la o parte pe „milionarii" Lucescu şi Raţ, prima ligă ucraineană a fost mereu atractivă atât ca rampă de lansare spre fotbalul din Vest (vezi cazul lui Ciprian Marica), cât şi ca soluţie de avarie la final de carieră (foştii stelişti Paraschiv şi Neaga au fost coechipieri la Volin Luţk în stagiunea trecută). Mai mult, din punct de vedere al salariilor oferite, un contract la o echipă din subsolul clasamentului în Ucraina rivalizează oricând cu sumele oferite de „granzii" României, lucru de care se bucură acum Buta, Izvoranu, Şoavă sau Burdujan, care câştigă între 100.000 şi 200.000 de euro pe an.

Moscova ne refuză

În ceea ce priveşte campionatul Rusiei, diferenţa e că prima ligă este una mult mai echilibrată, iar echipe considerate mici, precum Kuban Krasnodar, cumpără jucători cu patru milioane de euro (Lacina Traore), în timp ce antrenorul Dan Petrescu câştigă peste un milion de euro pe stagiune. Nici Pleşan şi nici Szekely nu se pot plânge la Nijni Novgorod, unde iau aproximativ 300.000 de euro pe an, fără a lua în considerare bonusurile „grase" date la îndeplinirea obiectivelor.

Click pe foto pentru a vedea repartiţia romănilor în spaţiul ex-sovietic



În schimb, e foarte greu să confirmi la marile cluburi din capitala Moscova, sugestiv fiind cazul fostului dinamovist Adrian Ropotan, care a început promiţător la Dinamo, dar a ajuns împrumutat la anonima Tom Tomsk. Privind pe harta românilor din Est, nu lipsesc nici destinaţiile exotice: portarul Dolha apără la Voronej, în liga secundă din Rusia, unde-l regăsim şi pe fostul stelist Daniel Bălan, tocmai la Habarovsk, în Orientul Îndepărtat, la un pas de Oceanul Pacific.

„Colonia" lui Rednic

După Kazahstan, unde Luţu a jucat acum câţiva ani, Azerbaidjan a rămas cea mai exotică destinaţie din fosta URSS. Aici a ajuns, în 2010, Mircea Rednic pe banca tehnică a lui Khazar Lankaran. El a început o adevărată vânătoare de fotbalişti români sau de străini cu experienţă în Liga I.

Astfel, în primăvara acestui an, vicecampioana Azerbaidjanului ajunsese să aibă în lot nu mai puţin de 12 jucători români. Între timp, şefii de la Khazar şi-au schimbat optica, obligându-l şi pe Rednic să schimbe politica de transferuri (au mai rămas doar trei români, Piţ, Doman şi Mureşan) şi să se bazeze mai mult pe jucătorii azeri.

Topul salariilor românilor din Est

Mircea Lucescu 3,5
Răzvan Raţ 2,3
Dan Petrescu 1,5
Gigel Bucur 0,5
Mircea Rednic 0,4
Ionuţ Mazilu 0,3

*sume exprimate în milioane de euro

Click pe foto pentru a vedea repartiţia romănilor în spaţiul ex-sovietic
Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite