Daniel Niculae: „La Rapid voi juca şi gratis“

Fotbalistul de 27 de ani spune că acum nu are de gând să revină în Giuleşti, dar când se va întoarce nu va ţine cont de aspectul financiar.

Daniel Niculae joacă de trei ani şi jumătate în campionatul Franţei, la Auxerre, una dintre echipele de tradiţie ale Hexagonului. Fostul rapidist a depăşit cea mai neagră perioadă a carierei lui, influenţată de moartea tatălui său, şi a revenit în noiembrie 2009 la echipa naţională, marcând golul victoriei în partida cu Polonia. Acum e din nou printre tricolori şi s-a înscris, în viziunea selecţionerului Răzvan Lucescu, pentru un loc de titular al primei reprezentative în campania de calificare pentru Euro 2012.

„Adevărul": Ce ai învăţat după aproape patru ani petrecuţi în fotbalul mare?

Daniel Niculae: Că în străinătate trebuie să ai singur grijă de tine. Tu răspunzi pentru ceea ce faci şi de tine depinde aproape totul.

Mai concret, la ce te referi?

Nu te cocoloşeşte nimeni ca în România. La noi mai vine antrenorul, te mai întreabă cum te simţi, cum ai dormit azi-noapte, dacă te doare ceva, apoi mai vine preşedintele, te întreabă şi el dacă îţi merge maşina bine, dacă ai nevoie de ceva. Ei bine, în străinătate nu e aşa. Ajungi la echipă, intri în program şi dacă te pregăteşti bine joci.

Să înţeleg că nu se preocupă nimeni de tine în mod special?

Cam aşa ceva. Să luăm exemplul meu. M-am dus la Auxerre în 2006. Erau în lot vreo 16 străini. Pentru ei, dar şi pentru antrenor, eram un vârf din România, care venea de la o formaţie, Rapid, de care jumătate nici nu auziseră. E ca şi cum ar veni la Rapid un atacant de la o echipă din Macedonia. A trebuit să mă descurc singur şi să mă obişnuiesc cu ideea că doar eu mă pot ajuta pentru a depăşi perioada de acomodare.

Nici antrenorul nu te băga în seamă?

Doar atât cât credea el că e nevoie şi nu mai mult decât pe ceilalţi. Am intrat în programul echipei şi m-a judecat după ce făceam la antrenamente şi la meciuri.

Impactul cu profesionismul te-a făcut să dai înapoi?

Iniţial, da. În primul an nu prea jucam şi primul gând a fost să plec. Mă întrebam mereu de ce m-au luat, dacă nu joc, şi regretam că nu am plecat la Hamburg sau la Hertha Berlin, echipe care mă doriseră în aceeaşi perioadă. Am încercat să mă întorc la Rapid, dar nu s-a putut, aşa că am luat-o de la zero şi am mers înainte.

De ce ai ales Auxerre şi nu altă echipă?

Când am semnat aveam 23 de ani. Ştiam că Auxerre e o echipă care formează jucători pentru a-i vinde mai departe. Aşa s-a întâmplat cu Cantona, Djibril Cisse, Mexes. Speram să fie o trambulină şi pentru mine, pentru a ajunge la un club mai mare.

Şi n-a fost?

Vedem la vară, când mi se termină contractul. Aici nu mai rămân, am nevoie de o schimbare. Au fost nişte discuţii anul trecut de prelungire a contractului, dar nu s-au finalizat. Aş vrea să schimb şi campionatul, nu doar echipa. Mă gândesc la Spania, la Germania, poate la Anglia. Voi avea avantajul de a fi jucător liber de contract.

Cei de la Auxerre nu regretă că pleci fără a lua vreun ban pe tine?

Oamenii de aici s-au purtat extraordinar cu mine, mai ales în perioada în care nu îmi ieşea nimic şi eram oaia neagră a echipei. Am discutat pe faţă cu ei, ne-am înţeles să nu mai continuăm şi le-am promis că, dacă voi prinde un contract bun, le voi oferi şi lor o sumă de bani din ce voi lua, ca să nu rămână cu buza umflată. Aşa mi se pare corect şi fair-play. Până atunci vreau să-mi fac treaba cât mai bine, iar antrenorul mizează pe mine meci de meci.

Care a fost cel mai bun an al tău la Auxerre?

Al doilea, când am marcat 12 goluri. Primul a fost greu, de acomodare, iar al treilea de coşmar, atunci când a murit tata. N-am marcat vreo 18 luni şi sunt sigur că, dacă aş juca fotbal încă 100 de ani de acum înainte, nu aş mai face-o aşa slab. Sezonul actual e destul de bun. Am redevenit titular, am şi marcat, dar mai important e că îmi ajut meci de meci echipa. Acum nu mai joc vârf împins, ci al doilea atacant, având şi sarcini defensive. Alerg mai mult, dar mai cu folos. Înainte fugeam ca un bezmetic în faţă şi nu mă ajuta nimeni din spate.

Consideri că pleci de la Auxerre cu fruntea sus?

Una peste alta, în anii aceştia nu am rupt gura târgului, dar nici nu am dezamăgit. Partea proastă e că nu am câştigat niciun trofeu, iar dacă nu faci asta nu ai cum să intri în istoria unui club. Eu sper să prindem UEFA anul acesta, ca să ne depăşim condiţia de echipă medie.

E greu să joci în campionatul Franţei?

Competiţia este echilibrată şi dificilă. Nici stilul de joc nu e unul libertin. Se joacă în forţă, viteză, se cere agresivitate. După Anglia, cred că e cel mai dificil campionat.

Care e cea mai bună echipă?

Bordeaux. De când a venit Laurent Blanc antrenor au o mentalitate de învingători şi nu văd cine i-ar putea opri. Lyon s-a mai tăiat după plecarea lui Juninho, nu mai e echipa de altădată. Din urmă vine însă destul de tare şi Marseille, dar acum Bordeaux e numărul 1. Cred că poate ajunge chiar şi în semifinalele Ligii Campionilor.

Răzvan Lucescu (dreapta) l-a readus pe Niculae la naţională

„Naţionala are nevoie de rezultate, nu de atmosferă"

Aproape un an de zile ai refuzat să vii la naţională din cauza lui Victor Piţurcă. Ce te-a făcut să te răzgândeşti?

Eu nu am spus niciodată că mă retrag de la naţională. Am considerat că a trecut perioada de pauză pe care mi-o impusesem şi am revenit când am fost rechemat.

Ţi-a prins bine această pauză?

Nu pot spune asta. E o durere să nu joci pentru echipa naţională şi să vezi meciurile la televizor, dar aşa a fost să fie.

Ai fi revenit dacă rămânea Piţurcă antrenor?

Posibil, da. Probabil, nu. Nu are rost să mai vorbim de asta. Oricum, până la Răzvan Lucescu, nu m-a căutat nimeni să mă cheme înapoi. Asta după ce, la meciul cu Franţa din octombrie 2008, am fost convocat şi când am aterizat pe aeroport m-au trimis acasă.

Ce şanse avem în campania pentru Euro 2012?

Ne batem pentru primele două locuri. Franţa e Franţa şi întotdeauna va fi favorită, măcar prin prisma tradiţiei şi a palmaresului. Francezii nu sunt preocupaţi de alte echipe, ci numai de ei. Noi ne batem cu Bosnia, dar nu trebuie neglijate nici Belarus, nici Albania.

Ţi se pare Bosnia un adversar redutabil?

E o echipă în creştere, cu jucători valoroşi, căliţi în Occident. Impresia mea e însă că noi suntem mai echipă decât ei. Avem un grup care se încheagă şi vom fi greu de bătut în meciurile oficiale.

S-a schimbat atmosfera după venirea lui Răzvan Lucescu?

Atmosfera a fost mereu bună la echipa naţională, dar nu de atmosferă avem noi nevoie, ci de rezultate. Dacă nu ai calificări, nu te bagă nimeni în seamă.

Crezi în revenirea lui Mutu la naţională?

Cred, în primul rând, în revenirea lui Mutu pe gazon. Sper să nu fie suspendat deloc şi să fie lăsat să vorbească pe teren. Dacă va „vorbi" bine se va „auzi" şi la naţională. Nu are nimeni interes să nu se folosească de el.

Daniel Niculae (centru) vrea să mai câştige trofee la Rapid

7.500 de dolari, salariu de campion

Aproape în fiecare pauză competiţională se vorbeşte despre revenirea ta la Rapid.

Acum nu e momentul să mă întorc şi nici nu vreau să fac asta. Sper să mai prind un contract bun, pe trei-patru ani, în Occident. Apoi, la 31-32 de ani m-aş duce două sezoane la arabi, evident pentru bani. După aceea revin la Rapid, iau din nou titlul şi mă las.

Acesta e planul tău?

Teoretic nu ar suna rău, nu? Nu am de unde să ştiu ce va fi, dar la Rapid îmi voi încheia cariera, asta e sigur, chiar şi dacă va fi să joc gratis.

Altă variantă din România nu te-ar tenta?

Eu am crescut în vestiarul Rapidului, iar spiritul meu se confundă cu cel al Giuleştiului. Dacă prin absurd m-aş forţa să accept altă variantă din ţară, sunt sigur că ar fi un eşec total. E ca atunci când nu te căsătoreşti din dragoste.

Rapidul actual cum ţi se pare?

Mai aproape de ceea ce înseamnă Rapid. Apar mereu jucători noi şi mă bucur că li se dă încredere. Numai aşa pot creşte. Eu aş juca numai cu fotbalişti crescuţi în Giuleşti, pentru că ei ştiu ce înseamnă această echipă.

Are şanse la titlu?

În viziunea mea, CFR e favorită anul acesta. Mi se pare că are lotul cel mai bun şi mai echilibrat. Rapid trebuie să se bată acolo sus, ca să nu mai rateze Europa, cum s-a întâmplat anul trecut.

Se câştigă prea mult în fotbalul românesc faţă de ce se oferă ca rezultate?

Dacă vrei să joci, joci. Banii îi iei în funcţie de cum îţi negociezi contractul. Eu când am câştigat titlul cu Rapid, în 2002, aveam un salariu de 7.500 de dolari pe an, iar când am debutat în Liga 1 primeam 2,2 milioane de lei pe lună.

Ţi-e dor de Rapidul din 2006?

Eram un grup unit atunci şi asta a contat foarte mult. Din păcate, nu am câştigat campionatul, iar în semifinalele Cupei UEFA a jucat Steaua, nu noi. Nu pot să ştiu unde ajungeam dacă rămâneam împreună, dar am fost o echipă frumoasă.

Cea mai frumoasă din istoria Giuleştiului?

Nu. Cea mai tare cred că a fost cea din 1967, când s-a luat primul titlu, când jucau Rică Răducanu, Culae Lupescu, Sandu Neagu. Mă rog, aşa mi s-a povestit mie. Apoi, cred că echipa lui Mircea Lucescu, care a câştigat titlul în 1999, a fost foarte valoroasă, cu jucători unul şi unul.

E fan Milan şi îl admiră pe Henry

Daniel Niculae este un suporter înfocat al „Diavolilor". „M-am îndrăgostit de Milan pe când aveam 10 ani. Mi-a plăcut mult echipa aceea în care jucau Savicevici, Weah, Simone, Donadoni, Maldini, Costacurta. Când am făcut rost de primul tricou cu Milan am fost cel mai fericit din lume", povesteşte fotbalistul care îşi doreşte să joace măcar o dată pe „San Siro". Ca idoli, Daniel Niculae îi are pe Daniel Pancu, Thiery Henry şi Diego Tristan.

27 de selecţii are Daniel Niculae la echipa naţională pentru care a marcat de şase ori.

106 partide a bifat Niculae în tricoul Rapidului pentru care a înscris de 33 de ori.

97 de meciuri a jucat Niculae de când e la Auxerre, el marcând de 15 ori pentru formaţia franceză.