Cu tramvaiul în Ligă!

Izgonit de Dinamo, echipa la care a crescut, Răzvan Pădureţu a câştigat titlul cu Urziceniul. Pentru Pădureţu, sezonul recent încheiat a fost cel mai bun din carieră, câştigând titlul cu Unirea şi ajungând la echipa naţională.

Răzvan Pădureţu a crescut în cartierul Bucureştii Noi, iar primii paşi în fotbal i-a făcut la echipa Laromet, din vecinătatea Pro Rapidului. La 13 ani, a ajuns în curtea echipei din Şoseaua Ştefan cel Mare, dus de mână de tatăl său, care e mare dinamovist.

Fotbalistul bătea Bucureştiul în două, cu tramvaiul, pentru a ajunge la antrenament, însă eforturile sale  n-au fost deloc preţuite de conducerea „câinilor”. Dinamo nu l-a folosit decât pentru a-l împrumuta la alte echipe. Un an în Ştefan cel Mare, unul împrumutat, din nou la Dinamo, iar împrumutat.

Acesta a fost traseul lui Pădureţu, devenit „câine” în exil la Câmpina, Baia Mare, Focşani şi Bistriţa.” Nu am apucat să joc prea mult pentru echipa mare a lui Dinamo, dar nu îmi pare rău”, afirmă fotbalistul care de fapt a evoluat doar în două partide pentru prima echipă a roş-albilor.  „Pădure”, cum e poreclit fotbalistul, a explodat la Gloria Bistriţa, modelat de Neluţu Sabău, un om căruia îi poartă respect deosebit.

Visează să joace în Bundesliga

„Sabău ştia să vorbească, să ne antreneze, să ne înţeleagă. Jucam de plăcere cu el”, dezvăluie Răzvan. Bistriţa l-a cumpărat de la Dinamo şi apoi l-a vândut la Urziceni, unde e deja de doi ani şi jumătate. Deşi nu e un nume cu rezonanţă, Pădureţu s-a impus rapid. „Mă antrenez mereu din plăcere.

Dacă aş putea să stau şi zece ore să mă pregătesc, nu mi-ar părea rău. Visul meu este să joc în Bundesliga. Cred că m-aş potrivi cel mai bine acelui campionat. Se joacă simplu, din prima, fără prea multe floricele, cum îmi place mie”, spune mijlocaşul.

A sărit într-o maşină scumpă

Pădureţu îşi aduce aminte cu plăcere de perioada în care era junior şi mergea la antrenamente cu tramvaiul. ”Schimbam vreo două mijloace de transport. Am tramvaiul 20 pe pâine”, spune râzând fotbalistul, care acum conduce un Seat Cupra.

„Am aşteptat două luni şi m-a costat 25.000 de euro, dar merită”, e mândru „Pădure”, care la Urziceni mai are şi o altă poreclă:  „Onofraş, prietenul meu cel mai bun, îmi spune «Pitbull», pentru că mor de gât cu adversarii. Mie îmi place mult de Xavi, probabil şi pentru că ţin cu Barcelona”.

Se ruga să joace la Dinamo

Răzvan Pădureţu (în albastru) a ajuns la 28 de ani să îşi vadă visul cu ochii, Liga Campionilor. „Aş vrea să întâlnim Barcelona, nu cred că ne-am face de râs. E un vis pentru mine că joc la un asemenea nivel”, apreciază fotbalistul Unirii Urziceni. Ascensiunea sa e redată în câteva cuvinte: „Când eram la Dinamo II, mă rugam să prind şi eu câteva minute la prima echipă.

Acum, mă rog să-i întâlnesc pe Messi, pe Ronaldo sau pe Ballack”. Sezonul acesta s-a încheiat perfect pentru fotbalist, cu o convocare la naţională. „Eram la Urziceni când m-a sunat Stelică (n.r.- Bogdan Stelea), să vin la Mogoşoaia. Am sărit în sus de bucurie“, dezvăluie Răzvan.