Cristiano Bergodi: „Mă gândesc la vacanţă şi abia apoi la oferta Stelei“

Italianul spune că soţia şi cei trei copii trag de el să împartă timpul împreună, însă propunerea lui Gigi Becali, ca din vară să preia Steaua, îl face să se simtă onorat. N-auzi în discuţia cu Bergodi de blaturi, de scandaluri, de arbitri, de DNA sau de alte aspecte de acest gen. Îşi calculează fiecare frază şi răspunsurile sunt care mai de care mai interesante.

O discuţie cu Cristiano Bergodi e diferită faţă de cea cu un antrenor român. Ne‑am văzut, ieri, într-o cafenea din centrul Iaşiului, nu înainte ca italianul să semneze autografe ori să răspundă la întrebări despre Poli puse de trecători pe stradă, indiferent dacă erau femei sau bărbaţi.

Adevărul: Toată lumea vă dă deja la Steaua ca posibil succesor al lui Lăcătuş…

Cristiano Bergodi: Nu e corect să vorbesc de aşa ceva acum. Mai am de stat câteva etape la Iaşi, trebuie să ne salvăm matematic de la retrogradare. Apoi, familia e importantă, n-am mai fost în Italia de nu mai ţin minte când... Aştept vacanţa.

Totuşi, Gigi Becali v-a lăudat.

(râde) Ştiu, sunt onorat că s-a gândit la mine. Înseamnă că am făcut ceva la CFR, FC Naţional, Rapid şi Poli Iaşi. Dar ştiţi care e problema? Eu am o soţie pe care o iubesc, e în Italia cu cei trei copii: Federico (12 ani), Martina (10 ani) şi Andrea (3 ani). Mă sună şi mă întreabă: ce faci?

Am stat destul departe de ea, vreau să mergem în vacanţă, apoi stăm de vorbă şi despre Steaua… Plus că Poli Iaşi poate fi o opţiune. Au avut încredere în mine, am făcut treabă, trebuie să discut şi cu ei!

Înainte să veniţi în Dealul Copoului aţi stat un an în vacanţă.

Da, aşa e. Deşi au fost discuţii cu multe cluburi, n-am intrat la vreo echipă. A fost o ofertă din Iran, apoi, la câteva zile după ce am preluat pe Poli, m-au sunat cei de la Modena şi de la Treviso, din Serie B... Îmi dădusem cuvântul aici, nu-i puteam lăsa şi să mă sui în avion.

„Eu l-am făcut pe Săpunaru fundaş dreapta“

Aveţi doi băieţi, vă calcă vreunul pe urme?

Nu cred. Cel mare e cu baschetul, nu prea îi place fotbalul. Cel mic, de trei ani, încă nu ştie ce înseamnă acest sport. Iar fata de zece ani n-are treabă cu sportul. Soţia e pasio­nată, cel mai mult s-a bucurat când am semnat cu Lazio în 1990. Ştiţi de ce? Eram mai aproape de casă. Sigur, mă înţelege că asta e meseria, dar are şi un pic de dreptate. Familia e cea mai importantă, copiii sunt mici, nu-i pot lua la Iaşi, e dificil (oftează).

Cu ce realizări vă mândriţi în fotbalul românesc?

Printre altele, sunt cel care l-a transformat pe Săpunaru fundaş dreapta în Cotroceni. Olăroiu l-a făcut din atacant fundaş central, iar eu l-am mutat fundaş dreapta. Azi e unul dintre cei mai buni fotbalişti din lume pe acest post, am auzit acum că e ofertat până şi de Bayern München. Iar ca să joci titular la FC Porto meci de meci nu e chiar uşor! Îţi trebuie valoare.

Pe secundul Renzo Rossi unde l-aţi întâlnit? Vă e mereu în preajmă.

Lumea poate nu ştie, dar am fost colegi din clasa întâi până târziu. Am copilărit împreună, el a plecat prin România, şi iată acum facem echipă! E un băiat deosebit, dar e singurul italian cu care lucrez în Liga 1. Nu mă veţi auzi vreodată că aduc preparatori fizici sau jucători din Italia în România. Nu sunt adeptul acestei mode, am altă viziune. Mă adaptez imediat.

Prietenii vă întreabă cum e în România?

Am dus ore de lămurire în Italia să le spun tuturor că e o imagine greşită pe care o au italienii. Oricum, din 2004 până acum le-am schimbat mult optica, le-am povestit o mulţime de lucruri frumoase despre ce se întâmplă în România, despre cum sunt românii.

Aveţi imaginea unui tip calculat, care nu se ceartă cu nimeni. Cum reuşiţi?

Nu ştiu (râde)... Nu sunt certat nici cu Copos, nici cu Paszkany, aşa cum sunt mulţi antrenori, am relaţii bune cu toată lumea! Un singur personaj m-a enervat în România: fostul arbitru Marian Salomir la un meci FC Naţional – Dinamo. A ajutat Dinamo şi m-am întâlnit apoi cu el, când antrenam Clujul... A intrat tiptil pe stadion, la un antrenament, şi l‑am prins apoi într-un colţ. I‑am zis: „Te bat acum pentru meciul ăla“. S-a speriat puţin, dar eu glumisem. Am devenit amici apoi.

Cristiano Bergodi

Vârsta: 45 de ani
Antrenor în Italia
2001-02: Spoleto (Serie C2)
2002-03: Imolese (Serie C2)
2003-04: Sassuolo (Serie C2)

Antrenor în România

2005-06: FC Naţional 18. 7. 5. 6. 21-23 (etapa 13-30)
2006-07: CFR Cluj 24. 15. 4. 5. 36-21 (etapa 11-34)
2007-08: Rapid 9. 5. 4. 0. 15-7 (etapa 1-8 şi 10)
2008-09: Politehnica Iaşi 14. 6. 1. 7. 15-15 (din etapa 18)
Total: 65. 33. 14. 18. 87-66

A câştigat o supercupă a României cu Rapid, a jucat o finală de cupă cu FC Naţional, a calificat CFR Cluj în Cupa UEFA