Bogdan Stelea: „S-a terminat!“

Ultimul component al Generaţiei de Aur aflat în activitate abandonează astăzi cariera de jucător după partida Braşov-Timişoara. Bogdan Stelea va pune astăzi mănuşile în cui, terminând o carieră care a durat, la seniori, aproape 23 de ani.

Citiţi şi:
adevarul.es - Sabou: „Bogdane, să rămâi cu picioarele pe pământ!”


„Adevărul“: Ai emoţii la ultimul meci?

Bogdan Stelea: Nu. Am avut emoţii mari la debut, dar acum nu am de ce. Ani la rând m-am gândit că o să vină un asemenea moment.Acum sunt gata să-l accept.

Dar regrete?

Stelea, în perioada junioratului (centru)

Mai degrabă deziluzii. Ratarea semifinalei de la turneul mondial din 1994, absenţa României de la CM 2002 şi pierderea calificării la Europeanul din 2004, după meciul acela nebun cu Danemarca. Astea sunt cele mai mari.

Când ai început să câştigi bani din fotbal?

Bani buni am luat abia la Mallorca, în 1991. Mi-au dat 140.000 de dolari pe an. La Dinamo, de unde venisem, aveam un salariu de 7.000 de dolari pe sezon.

Spune un meci care ţi-a marcat cariera.

Ioan Becali şi Mihali, lângă Stelea (dreapta)

Sunt mai multe. Nu voi uita însă niciodată partida contra Columbiei, de la Mondialul din 1994. Ne-au călărit sud-americanii la început de nu mai puteam respira.

Mi-era teamă că ne vom face de râs, dar i-am bătut cu 3-1. Atunci am realizat că în fotbal totul e posibil.

Ai ratat vreo ofertă după care ţi-a părut rău?

Trebuia să semnez la un moment dat cu Sunderland. Apoi, în 1998, Bölöni îmi aranjase să merg la Marseille.

Dacă nu venea oferta de a fi secund la naţională, ai mai fi continuat ca jucător?

Categoric nu!

De ce?

La Mallorca, primul său club străin (stânga)

Nu mai voiam să fiu pus în situaţiile în care am fost în ultimul an şi jumătate. Plus că îmi expira contractul cu Braşovul şi trebuia să îmi caut o altă echipă. Si pentru ce, până la urmă? Să aud că, deşi mă pregătesc foarte bine, trebuie să fiu
rezervă, că am 41 de ani şi e bine să apere unul mai tânăr ca mine?

Ai mai fi putut juca?

Da, mă mai ţineau picioarele. Am trecut în cariera mea peste o grămadă de accidentări. Numai la piciorul drept am avut vreo 25 de rupturi musculare. Plus că, timp de mai bine de 20 de ani, am jucat cu o fisură de vertebră. Am descoperit de-abia anul trecut.

Vei fi mereu secundul lui Răzvan sau te interesează şi cariera de principal?

La Salamanca  (stânga sus)

Planul meu era să preiau o echipă mică, dar nu am putut să refuz naţionala, cu atât mai mult cu cât e şi Răzvan principal. Avem o grămadă de amintiri împreună, începând cu cele de când eram puşti. Apăram la Dinamo cu mănuşile lui. Răzvan mi le împrumuta mai mereu, fără să i le cer măcar. 

Seara le spălam,  le uscam, le aranjam şi, în sinea mea, speram să mi le mai dea şi data viitoare. Eu nu aveam posibilităţi, apăram mai mult cu mâinile goale.

Când activa în Ghencea (stânga sus)

Stelea la Rapid