Bogdan Lobonţ: „Liga Campionilor, o şansă poate unică!“

Internaţionalul spune că roş-albii trebuie să câştige neapărat titlul, că nu a fost certat cu Rednic şi povesteşte cum a ratat transferul la Steaua. Este o plăcere să stai de vorbă cu Bogdan Lobonţ (31 de ani). Este sociabil, glumeţ, dar păstrează distanţa când discuţia deviază spre familie. Lobby şi-a deschis sufletul ziarului „Adevărul“ .

Adevărul: De ce te-ai făcut portar?

Bogdan Lobonţ: Mi-a plăcut. Când eram mic, mi-aduc aminte, era nea Marin Ioniţă la Hunedoara, era Moraru la Dinamo, Lung la Craiova, Duckadam la Steaua. Aveam exemple. Îmi plăceau mie portarii, pentru că erau diferiţi de ceilalţi jucători. Aveau tricou cu mânecă lungă, era galben, iar şortul, negru (râde).

Este, pentru Dinamo, prea mare presiunea exercitată de calificarea direct în grupele Ligii Campionilor?

Nu cred, dar este adevărat că este o şansă pe care nu o întâlneşti de prea multe ori în viaţă. Acum este ultimul an în care echipa campioană a României se califică direct în grupele Ligii. Aşa că trebuie să ne sacrificăm. Trei luni de zile, zic că nu moare nimeni şi că putem realiza un obiectiv după care tânjim de mult timp.

Ce adversar va pune cele mai mari probleme lui Dinamo?

Nu spun o noutate, dar un titlu se câştigă învingând, în primul rând, echipele mai slab cotate. În plus, au apărut multe echipe puternice în Liga I. Spre exemplu, acum patru-cinci ani nimeni nu dădea nicio şansă Vasluiului. Iar acum, aţi văzut, a făcut egal în Ghencea. Plus că demonstrează de la un meci la altul că este tot mai bună.

Cum te înţelegi cu Dolha? El venise la Dinamo crezând că va fi titular...

Şi cu Dolha, şi cu Matache mă înţeleg foarte bine. Nu am discutat pe tema titularizării, dar Ema se pregăteşte foarte bine, este un băiat extraordinar.

Este adevărat că ai avut ofertă de la Milan?

Sincer, m-am plictisit de întrebarea asta. Sunt jucătorul lui Dinamo până în 2011 şi îmi voi continua cariera numai aici. Nu trece o zi fără să apară vreun zvon legat de un eventual transfer al meu. Mai de mult, am spus într-un alt ziar că-mi place Boca Juniors, iar apoi a apărut că vreau să plec în campionatul Argentinei.

De ce nu te-ai adaptat fotbalului din Europa?

Eu zic că m-am adaptat. La Ajax Amsterdam am stat aproape şase ani de zile. Altfel, dacă nu dovedeam acolo că am valoare, plecam după câteva luni. Iar de la Fiorentina am plecat pentru că aşa am vrut eu. Începuse sezonul 2006-2007, nu mai jucam şi pierdusem şi naţionala.

Nu e o problemă de adaptare, ci de opţiune proprie. M-am simţit bine şi în Italia, şi în Olanda. Ba chiar pot spune că la Florenţa m-am adaptat mult mai bine ca în Olanda. Ideea este că Dinamo mi-a întins mâna pentru a doua oară, am vrut să joc, şi asta a fost. Punct.

Bine, dar nu eşti numai tu într-o astfel de situaţie. Ca să ne raportăm la Dinamo, uite că şi Tamaş sau Moţi au revenit...

Asta cu adaptarea este o noţiune mai mult eronată. Şi Tamaş, şi Moţi au vrut să se întoarcă la Dinamo. Uitaţi-vă că sunt şi jucători străini care au venit în România şi nu au reuşit.

Cum comentezi desfiinţarea Corvinului?

Îmi pare rău pentru ce se întâmplă la Hunedoara. Acolo am crescut, acolo am început să joc şi am învăţat fotbal. Cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea este legată de acele locuri. Este dureros, pentru că acolo era unul dintre cele mai puternice centre de copii şi juniori din ţară. De la Corvinul au fost lansaţi mulţi fotbalişti de valoare. Este păcat că nimeni nu face nimic pentru a mai salva ceva pe acolo.


Lobonţ, printre cei mai buni tricolori contra Italiei la Euro 2008   Foto: EPA

Ţi-a rămas vreun meci în minte dintre cele în care ai apărat?

E greu să aleg un meci. Cred că AC Milan - Ajax, scor 3-2, în 2003, în sferturile de finală ale Ligii Campionilor. Au avut ei 1-0 şi 2-1, Litmanen a făcut 2-2 în minutul 82, dar Thomason a marcat golul victoriei în minutul 90. Erau Trabelsi, Chivu, Pasanen, Van Damme, apoi Yakubu, Pienaar, O’Brien, Sneijder şi în atac Zlatan şi Van der Meyde. Au mai jucat Litmanen, De Jong şi Bergdolmo. Jucam 4-3-3. De la naţională ţin minte toate meciurile. Dar nu pot uita niciodată acel 4-2 din Ghencea, cu Steaua.

Mai eşti supărat pe Mircea Rednic?

Dar nu a fost niciun scandal. A apărut un zvon alimentat de presă. Au fost fel şi fel de discuţii, ca în fiecare zi. Am jucat împreună la Rapid, o perioadă extraordinară de doi ani şi jumătate, apoi ne-am reîntâlnit la Dinamo.

Apropo de Rapid, cum ţi se pare situaţia de acolo?

E problema lor, nu a mea. Sunt oameni capabili acolo să rezolve situaţia. Eu de Giuleşti sunt legat prin amintiri frumoase, Cupa României din 1998, dar şi titlul din 1999.

Ai fost la Rapid, acum eşti la Dinamo, dar ai fost şi la Steaua...

La Steaua am ajuns în 1996 de la Hunedoara. Am venit prin martie. Erau Ţiţi Dumitriu şi Stoichiţă antrenori, Stelea şi Gherasim portari. Eu îmi doream mult să rămân la Steaua, dar nu a ieşit transferul. Nea Tică Dănilescu, pe vremea aceea oficial în Ghencea, nu s-a înţeles cu cei de la Corvinul.

Aşa că m-am întors la Hunedoara. După care am avut ofertă de la Jiul. Miron Cozma era patron şi Liţă Dumitru antrenor. Nici asta nu s-a concretizat. Aveam 18 ani. Un an mai târziu am ajuns la Rapid. Nea Mircea Lucescu a crezut în mine şi a insistat să mă transfere în Giuleşti.

Nu pot să fiu bun pentru toată lumea. Sunt fel şi fel de păreri. Pentru unii sunt plăcut, pentru alţii îngâmfat, cu nasul pe sus. Nu-mi place să epatez, să fiu mereu în centrul atenţiei. Ăsta-s eu!

Bogdan Lobonţ
portar Dinamo

Lobonţ despre bani, Ajax, Huţupan şi timp liber

Primii bani câştigaţi din fotbal: „Mi-am luat o pereche de pantofi Otter şi o pereche de blugi Pyramid, un televizor color şi o ladă frigorifică. Se întâmpla la Hunedoara. Mi-aduc aminte că aveam un contract de semiprofesionist. Eram angajat ca lăcătuş parcă“.

Academia de fotbal a celor de la Ajax Amsterdam: „Organizarea este fantastică. Copiii de la cea mai mică grupă, ca să vă faceţi o idee, erau luaţi dimineaţa de acasă, duşi la şcoală, apoi la academie, la finalul orelor, unde mâncau, se odihneau şi făceau temele pentru a doua zi. Apoi ieşeau la antrenament. Iar seara erau duşi acasă“.

Luminiţa Huţupan: „O admir pentru forma ei sportivă. Are nişte reflexe uluitoare pe mingi şutate din doi metri, şi nu numai. Dacă aş avea ocazia, m-aş duce să mă antrenez la handbal şi hochei. Se dezvoltă mai bine reflexele acolo“.

„Lobby One“: „A fost o chestie făcută din plăcere. Nici măcar pentru mine sau prietenii mei, ci pentru fani. Nu o consider o afacere. Mie îmi place stilul sport, port fes, căciulă, şapcă, mă întrebau mereu toţi de ele, aşa că am făcut treaba asta“.

Timp liber: „Mă uit la sport în general, tenis, baschet, snooker, alpinism. Iar seara mă uit la «Discovery» sau «National Geografic»“.

Lobonţ (dreapta) şi Cătălin Munteanu sărbătorind titlul din 2006  Foto: Adevărul

„Mutu şi Chivu, cei mai buni!“

A trecut ceva vreme de la Euro, dar discuţii mai sunt...

Da, normal. Cred că şi dacă treceam de grupe şi eram eliminaţi în sferturi, tot ar fi apărut discuţii, că se putea mai mult. După opt ani de absenţă, am avut o evoluţie bună, mai ales că am jucat cu Italia, Franţa şi Olanda.

Apropo de Olanda, ce a fost atunci la pauză?

(puţin iritat) Nu cred că mai interesează pe nimeni ce s-a întâmplat atunci. Am prins o zi mai slabă, atât. Iar cu pauza, am mai spus. Într-un astfel de moment, când te duci spre cabină, nu ai timp să te gândeşti la altceva. Ce să te mai uiţi la plasme... oricum, la noi, toată lumea se pricepe la fotbal şi politică.

Te deranjează că se vorbeşte mai mult de Mutu şi de Chivu la naţională?

Ambii sunt cei mai reprezentativi jucători ai echipei naţionale. Au mare experienţă şi evoluează la două echipe foarte puternice. E normal să se vorbească mai mult de ei. Pe mine nu mă deranjează.

Ce părere ai despre arbitri?

Îi respect. Mi-aduc aminte de un meci Dinamo - Rapid, în Ştefan cel Mare, scor 0-2, când ne-a arbitrat Porumboiu. Şi pe Anghelinei l-am prins, Danciu, Lică, Zotta (râde), Argăseală, George Constantin, Dan Dragoş Crăciun şi Huzu. Dar, dintre toţi, cel mai mult mi-a plăcut de Dragoş Crăciun pentru modul în care vorbea cu noi: „Domnule jucător, poftim cartonaşul galben!“, „Domnule jucător, ai faultat. Te rog frumos să nu protestezi!“.

Ne calificăm la Mondiale?

Nu puteai rata întrebarea asta (râde). Cel mai important meci e cel cu Serbia. Vom avea şase zile pentru a-l pregăti foarte bine. Sper să fim toţi valizi, pentru că am demonstrat de multe ori că putem obţine rezultate importante dacă nu avem probleme medicale.

Ai coşmaruri cu Lituania?

A fost un meci anormal. Nu se aştepta nimeni să pierdem, şi cu 0-3. Dar, gata, trebuie să uităm. Aşa cum la fel de repede trecem peste o victorie împotriva unei echipe de top.

Nu mă interesează nici stenogramele, nici orice altceva legat de scandal

Bogdan Lobonţ
portar Dinamo