Doar o părere: Anonimul glorios
0
Acum câteva zile, ziarul nostru i-a dedicat o pagină lui Toma Coconea, extrăgându-l dintr-un nemeritat anonimat. S-a impus astfel figura unui om brav, care escaladează munţii pentru a-i coborî pe aripile parapantei, doar cu Dumnezeu deasupră-i.
Coconea, mă gândesc, provine de la cocon, însemnând domn în limbaj popular. O derivaţie potrivită, semnificând nobleţea, eroul nostru provenind dintr-un aluat de soi. E în acelaşi timp cutezător solitar, hamal al sentimentelor refuzate plebei, parior voluptuos cu sine însuşi, vânător al imposibilului, sclav al nădejdii, stăpân al virtuţilor. Spectacolul său e ascuns marelui public.
Răsplata materială e inexistentă. El creşte doar în propriii ochi, când umbriţi de efort, când strălucind de împliniri misterioase, nedesluşite de vulg. Ca să ajungi pe picioare până pe Everest, ca un truditor infernal, pentru a coborî tăind văzduhul cu aripile în spinare, trebuie să fii în acelaşi timp şi alpinist, şi mărşăluitor, şi halterofil,
şi planorist.
În momentul de faţă, Toma Coconea pregăteşte un salt cu parapanta de la Salzburg la Monaco. Mă uit la poza lui. De sub pletele răvăşite de vânt, privirea, deşi încordată, are o lumină blândă. Cred că ne plânge de milă, nouă, ăstora, domesticii. Mărturisesc că mă mândresc cu un asemenea compatriot.
Se încarcă comentariile...
