Am fost fraţii lor mai mici

Dacă începând cu secolul al XVIII-lea ţara noastră a împrumutat elemente de cultură, artă sau stil de viaţă de la francezi, relaţiile între cele două state s-au răcit considerabil în ultimii ani. România - Franţa nu se joacă doar pe gazon, ci, în primul rând, în inimile a milioane de oameni, care mult timp au avut impresia că sunt fraţi de sânge, nu doar teoretic.

Franţa ne-a influenţat categoric destinul ca popor. Încă din 1750, operele clasicilor francezi au început să ocupe spaţii importante în bibliotecile româneşti ale timpului, iar „împrumuturile" ideologice au continuat într-un ritm de TGV. Revoluţia franceză din 1789, modelul de civilizaţie şi exemplul de cultură occidental luat de la „sora mai mare", consolidarea studenţilor români ca oameni de vază în Franţa, arborarea drapelelor tricolore ale celor două ţări la 1848, la Paris, susţinerea Unirii Principatelor Române de către francezi, influenţarea de către Napoleon al III-lea a obţinerii independenţei, „Tratatul de alianţă" sau inspirarea Constituţiei române din cea franceză reprezintă tot atâtea argumente pentru francofilia românilor.

Pe bună dreptate, cele două ţări au fost în puternică legătură vreme de două secole. Ba chiar, în secolul al XX-lea, circa jumătate dintre români erau vorbitori de franceză. După 1990, firul ataşamentului românilor faţă de francezi a început să se subţieze. Noi am pierdut sentimentul de stat-naţiune  (l'état nation), atât de bine înfipt în principiile de existenţă ale Franţei, iar ei şi-au pierdut respectul pentru poporul nostru.

De la „Asasinul Mitterrand" la Sarkozy

Primele contre între cele două naţiuni au apărut la scurt timp după Revoluţie. În 1991, François Mitterrand, fostul preşedinte al Franţei, de altfel primul lider de stat occidental care vizita România după decembrie 1989, a fost întâmpinat la Bucureşti cu pancarte ofensatoare: „Monsieur Mitterrand c'est l'ami de l'assassin" (n.r. - „Domnul Mitterrand este prietenul asasinului"). Motivul? După mineriadă, vizita a părut ca un cadou făcut lui Ion Iliescu, a cărui implicare în venirea minerilor făcuse înconjurul lumii. Totuşi, scandalurile importante s-au succedat începând cu trecerea în noul mileniu. În 2003, după ce ţara noastră şi-a oferit sprijinul militar coaliţiei conduse de americani în Irak, preşedintele Jacques Chirac a afirmat că România şi-a pierdut o bună ocazie de a tăcea. 

Problema ţiganilor ne-a învrăjbit

Apartenenţa comună la originea latină a fost călcată în picioare începând cu toamna lui 2009, atunci când a survenit momentul marii rupturi între cele două popoare. Discuţiile referitoare la incluziunea rromilor a provocat o acutizare a tensiunilor deja existente.  Aderarea României la Uniunea Europeană, din 2007, a însemnat şi dreptul la liberă circulaţie a prostituatelor, cerşetorilor şi hoţilor veniţi dinspre noi către ţările din Vest. Iar Franţa a fost printre cele mai „vizitate". Aşa s-a ajuns ca, în 2010, francezii să expulzeze sute de ţigani, cu destinaţia România şi 300 de euro în buzunar. Doar că mulţi au încasat banii, s-au perindat puţin pe meleagurile noastre, pentru ca apoi să facă brusc cale întoarsă către Paris. Repatrierile rromilor au continuat şi în acest an. Cel mai recent exemplu s-a petrecut chiar la începutul acestei luni, când circa 100 de ţigani bulgari şi români au fost evacuaţi de forţele de ordine cu ajutorul unui tramvai pus la dispoziţie în acest scop de RATP, care i-a dus la gara Noisy-le-Sec.

1 din 10 francezi e arab sau african

Problema minorităţilor nu este nouă pentru francezi. Ţara lui Napoleon găzduieşte una dintre cele mai numeroase minorităţi de culoare din Europa şi cea mai numeroasă minoritate musulmană. Practic, unu din zece locuitori este de origine arabă sau africană, motiv pentru care Franţa a devenit un adevărat centru islamist în Europa, cu şase milioane de musulmani. Iar asta n-ar fi nimic dacă minoritarii nu s-ar plânge în mod constant că sunt defavorizaţi, iar autorităţile nu ajută cu nimic la integrarea lor în societate.

"Noi nu jucăm cu Franţa, noi jucăm cu o selecţionată a Africii. Or fi ei o naţie multi-etnică, dar să nu ne mai facă pe noi ţigani! Ai noştri sunt mai albi decât ai lor. "
Gigi Becali
patron Steaua

Au pus un lăutar pe afişul de meci

Ironiile lansate de către francezi la adresa românilor s-au manifestat în diverse moduri. În 2002, cu prilejul amicalului disputant la Paris între România şi Franţa (1-2), afişul meciului consta în simbolizarea a două elemente definitorii pentru fiecare naţie. Francezii l-au ales pe celebrul „Cocoş Galic", în timp ce românii au fost reprezentaţi de întruchiparea unui ţigan lăutar.