11 ani fără Cătălin Hîldan FOTO: Fanii au fost duminică la mormânt! VEZI AICI CE SPUN FOŞTII COLEGI DESPRE El!
0
Mâine, 5 octombrie, se împlinesc 11 ani de când „Unicul Căpitan” a trecut în nefiinţă. Suporterii au fost duminică la Brăneşti, acolo unde este mormântul său, şi i-au adus un omagiu. Jucătorii şi Liviu Ciobotariu vor merge mâine să aprindă o lumânare în memoria sa.
S-a născut la data de 3 februarie 1976 şi la zece ani a început să joace fotbal la Dinamo. L-a avut antrenor pe Ionuţ Chirilă şi alături de generaţia sa a câştigat titlul de campion la toate categoriile de vârstă: pitici, cadeţi, juniori, mai puţin la juniorii republicani.
A jucat pe postul de mijlocaş şi a debutat în prima ligă la data de 2 octombrie 1994 într-un meci cu Steaua (Steaua - Dinamo 2 - 0). A evoluat o perioadă la FC Târgovişte, unde a promovat din liga a treia în a doua şi apoi în prima.
Cornel Dinu l-a adus înapoi la Dinamo (1994 - 2000) şi alături de roş-albi a câştigat un titlu de campion (1999-2000) şi o Cupă a României (2000).
Cifrele carierei:
A jucat 131 de meciuri şi a marcat 6 goluri în prima ligă
5 partide la echipa naţională, a marcat un gol
5 meciuri a evoluat în cupele europene, 0 goluri
17 jocuri, 0 goluri la alte loturi naţionale
A fost căpitanul lui Dinamo şi a purtat numărul 11. De la moartea sa, 5 octombrie 2000, numărul a fost retras la Dinamo.
În memoria sa peluza nord din “Ştefan cel Mare” se numeşte Peluza Cătălin Hîldan, a rămas în memoria suporterilor ca “Unicul Căpitan”.
foto: www.pchdinamo.ro
Cauza morţii: anevrism cerebral
Minutul 74 al partidei amicale Şantierul Naval Olteniţa -Dinamo.Scorul este 5-0 în favoarea oaspeţilor, care recuperează o minge şi se lansează în atac. Cătălin Hîldan pleacă de pe linia careului propriu de 16 metri către centrul terenului, dar nu apucă să facă decât câţiva paşi. Cade în genunchi, pune mana pe faţă “care începuse să i se învineţească” dupa cum spune Vali Năstase, apoi se prăbuşeşte pe gazon. Cu câteva secunde înainte, se dusese la coechipierul său Bogdan Onuţ căruia îi zisese : "Bogdane, am ameţeli, sunt moale, mi-e rău”. Jocul se întrerupe, coechipieri şi adversari se îndreaptă spre el. "Imediat de cum l-am văzut căzând, am fugit la el. Am început manevrele de resuscitare, inclusiv prin acupunctură. Mi-am dat seama că este ceva grav şi am hotărât să-l transportăm cu salvarea la spital. În salvare nu a reacţionat la nici un stimul”, a spus atunci Mircea Lucaciu, medicul lui Dinamo. “După felul cum s-a instalat moartea, brusc şi violent, cred că este vorba de un anevrism cerebral”. La ora 17:45 a fost înregistrat oficial decesul. Avea doar 24 de ani.
Ce spun foştii colegi:
Ionuţ Lupescu: “Mi-e foarte greu să vorbesc despre el la timpul trecut. Mi-a fost realmente ca un frate mai mic. Cei doi ani jucaţi cu el la Dinamo au fost cei mai frumoşi ani ai mei şi nu o spun din complezenţă. Este cumplit de nedrept că s-a stins poate cel mai sufletist dintre cei crescuţi în Groapă”
Giani Kirita: “Era un adevărat tovarăş pentru toţi băieţii. Pe mine mă lega o prietenie mai aparte de el pentru că aveam aceleaşi gusturi, ascultam aceeaşi muzică, ne înţelegeam foarte bine în toate problemele. Când jucam amândoi la mijloc, băteam palma înainte de meci şi strigam unul la altul “
Florin Raducioiu: “Este extraordinar de greu de vorbit de un lucru aşa dureros. Crescând la Dinamo, la fel ca şi mine, era , emblema echipei. Nu, nu pot vorbi mai mult, e prea dureros”
Vali Nastase: “Nu o să se mai nască un jucător aşa ambiţios, cu o dorinţă aşa mare de autodepăşire”
Iulian Tameş: “Era inima echipei. Durerea asta nu se poate compara cu nimic. E ca şi cum mi-am pierdut un frate mai mare”
Mugur Bolohan: “Îl cunoşteam de mult. Eram de aceeaşi vârstã. Am fost împreună la primele selecţii pentru loturile reprezentative la 13, 14 ani. De atunci era un luptător adevărat, un caracter dosebit pe care toată lumea îl iubea. Nu am auzit niciodatã pe nimeni să spuna un cuvânt rău despre el”
Bogdan Onuţ: “A fost un bun prieten al meu. Mereu stăteam de vorbă şi râdeam împreuna. Am stat alături în autocar spre Olteniţa şi râdea cu o poftă de viaţă rară”
Claudiu Drăgan:“Când mă gândesc la el simt o mare goliciune sufletească, oriunde m-aş afla”
Adrian Mihalcea: “Vorbele sunt de prisos. Toata lumea stie ca a fost unul dintre ultimii crescuţi de mici la Dinamo, simbolul echipei. Nu-l voi uita niciodată”
Vlad Munteanu: “Dumnezeu să-l ierte deşi nu prea are de ce să-l ierte pentru că a fost un om cu adevărat deosebit. Era simbolul echipei şi un model pentru cei mai tineri. În viaţa de zi cu zi nu l-am auzit niciodatã sa se certe cu cineva”
Sorin Iodi: “Era un băiat extraordinar, un model pentru toţi. Nu o să-l uit niciodata, nu pot să-l uit niciodată! Rămâne pentru noi un model de dăruire, ambiţie şi devotament. Nu putem să-l uităm. Nu, niciodată”
Florin Prunea: “Din păcate nu mai putem vorbi despre el decât la trecut. A fost un OM cum puţini am cunoscut. Singurul care l-a învins cu adevărat a fost Dumnezeu”
Florin Tene: “L-am respectat foarte mult. Deşi nu-mi era rudă, în semn de respect,atunci mi-am lasat barbă patruzeci de zile. Este încă prea puţin, dar, din păcate, nu pot face mai mult”
Ştefan Preda: “A fost un mare OM. Un adevărat prieten şi coleg. Pentru mine nu a plecat de lângă noi, îl simt aproape şi asta îmi dă multă încredere îin viata de toate zilele”
sursa: www.ultrastei.ro
Se încarcă comentariile...
