EXCLUSIV. Victor Piţurcă: „Mutu spunea că Messi e un pitic sfrijit“

Ca jucător, Victor Piţurcă a fost unul dintre cei mai prolifici atacanţi din istoria Stelei. A reuşit două goluri într-un meci de poveste cu Anderlecht (3-0), în urma căruia roş-albaştrii s-au calificat în finala Cupei Campionilor Europeni (1986), apoi a ridicat trofeul acestei competiţii deasupra capului. Ca antrenor, a câştigat titlul, Cupa şi Supercupa României cu Steaua şi a reuşit trei calificări istorice la turnee finale

„Adevărul": Timişoara s-a apropiat la două puncte de liderul Oţelul. Cum vedeţi lupta pentru titlu?

Victor Piţurcă: O să fie foarte greu pentru Oţelul să reziste în fruntea clasamentului până la final. Această echipă se bazează mult pe unitatea grupului, dar nu are jucători foarte valoroşi. Nici tradiţia nu este de partea ei. Presiunea este formidabilă şi va depinde în cea mai mare măsură de psihicul fotbaliştilor lui Dorinel. Galăţenii au însă şansa lor. Dacă  toţi cei de acolo îşi doresc cu adevărat să câştige titlul, şi au făcut un scop din asta, atunci nu aş fi foarte surprins dacă vor reuşi.

Când eraţi selecţioner, România era clasată în primele 20 de echipe ale lumii. Acum suntem pe locul 51. Care ar fi cauzele acestei căderi?

Declinul echipei naţionale ţine în primul rând de „materialul" pe care actualul selecţioner, Răzvan Lucescu, l-a avut la dispoziţie. Nu spun că nu avem jucători buni şi talentaţi. Avem, cu siguranţă, dar nu suficienţi ca să putem face o echipă foarte valoroasă. Rămân la părerea că mass-media are şi ea partea ei de vină pentru prăbuşirea naţionalei. De ce? Păi, la fel ca în perioada în care eu eram selecţioner, reacţiile unor instituţii de presă îngreunează misiunea antrenorilor şi jucătorilor de la natională. Aduceţi-vă aminte că eu am calificat România la Campionatul European din Austria şi Elveţia, ne băteam de la egal la egal cu campioana şi cu vicecampioana mondială, iar unii jurnalişti nu mai ştiau ce motive să mai găsească să mă atace.

Mutu va reveni printre tricolori. Credeţi că a învăţat ceva din greşelile lui de până acum?

Eu zic că Mutu a ajuns la maturitate, însă reintegrarea lui printre tricolori va depinde foarte mult şi de Răzvan Lucescu. Mutu este Mutu, aşa cum îl ştim cu toţii! Eu când eram selecţioner nu am avut probleme cu el. A creat şi atunci unul sau două incidente, dar nu a întrecut niciodată limita. Echipa natională are nevoie de Mutu, pentru că el este la momentul acesta cel mai valoros jucător al nostru.

Ce părere aveţi de amicalul cu Argentina?

E bine-venit. Nu ştiu în ce măsură jucătorii echipei naţionale vor avea de câştigat de pe urma acestui amical, însă cu siguranţă pentru suporterii români acest meci înseamnă destul de mult. Fanii tricolorilor vor avea ocazia să vadă la Bucureşti nume mari ale fotbalului. Unul dintre aceştia, Messi, e cel mai bun fotbalist al planetei.

Sunteţi convins că Messi e cel mai bun din lume?

Sigur că da. Eu l-am văzut pe Messi cel mai bun din lume încă de acum trei-patru ani. Da, da. Ca selecţioner, FIFA îţi cere la fiecare final de an, să-l votezi pe cel mai bun jucător din lume, iar eu am pariat pe Messi, când el nu era aşa de cunoscut ca azi. Îmi amintesc că am avut şi o mare contradicţie pe această temă cu Adi Mutu. I-am spus opţiunea mea, iar reacţia lui a fost „Fugi, bre nea Piţi de aici, ăsta e pitic şi sfrijit, nu poate să fie cel mai bun din lume. Ce naiba!". La câteva luni de la acest episod, Barcelona a jucat un amical cu Fiorentina. Spaniolii au bătut cu 6-1 sau 5-0, nu mai ştiu exact, iar Mutu mi-a zis: „Nea Piţi, ai avut dreptate. Messi ăsta mic şi pitic ne-a făcut franjuri!".

Ce înseamnă pentru fotbalul nostru apariţia stadionului „Naţional Arena"?

E o mare realizare, un lucru formidabil atât pentru microbişti, cât şi pentru echipele care vor juca acolo. Astfel de stadioane moderne, precum „Naţional Arena" şi cel care se face la Cluj, ar trebui să existe în toate marile oraşe din România şi cred că domnul preşedinte Traian Băsescu, care e mare fan al fotbalului, ar trebui să-i oblige pe primari să construiască asemenea arene. Imaginea fotbalului nostru ar fi alta, mult mai bună decât în prezent, iar odată cu acest lucru s-ar schimba mult în bine şi mentalitatea oamenilor cu privire la sportul-rege.

Mai poate progresa fotbalul românesc sub conducerea lui Mircea Sandu şi a lui Dumitru Dragomir?

Eu spun că fotbalul românesc a progresat destul de mult cu Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir şi sunt de părere că va progresa în continuare. După mine, cei doi au slujit cu adevărat fotbalul românesc. Dar, direcţia în care acesta evoluează nu este dată numai de ei doi, absolut toţi cei implicaţi contribuie la imaginea fotbalului nostru. Sigur, unii îi critică pe Sandu şi pe Dragomir, însă, într-o zi când ei nu vor mai fi, cei care le vor lua locul vor judeca la fel ca ei, după aceleaşi reguli.

„Regret că n-am preluat naţionala Emiratelor Arabe Unite"

Consideraţi că imaginea dumneavoastră a avut de suferit după scandalurile în care aţi fost implicat în ultimele luni?

Nu ştiu şi nici nu mă interesează. Cert e că eu n-am dorit să fiu implicat. N-am putut însă să accept să fiu umilit. Circul mare a început după ce Mititelu a pus bodyguarzii să-mi interzică accesul la cantonamentul Universităţii Craiova. Sunt şi eu cineva, nu? Aceste lucruri puteau să aibă şi o altă rezolvare. Lăsând la o parte conflictul cu Mititelu, e trist că echipe mari din fotbalul românesc au ajuns să fie conduse de oameni care nu au nimic în comun cu fenomenul şi care s-au remarcat în primul rând prin perversitate şi slugărnicie. Ştiţi la cine mă refer, nu mai dau nume.

Găman şi Bărboianu au semnat cu Dinamo. Vă simţiţi cu ceva vinovat faţă de suporterii Craiovei?

Nu eu i-am dus la Dinamo pe Găman şi pe Bărboianu. Au ales singuri, iar eu nu-i condamn. Am luat cunoştinţă de unele reacţii mai dure ale suporterilor craioveni faţă de mine, însă nu cred în autenticitatea acestora. Sunt convins că la mijloc e multă manipulare venită dinspre Adrian Mititelu, care toată viaţa lui s-a ocupat numai de aşa ceva. Eu am vorbit cu suporterii, unii erau într-adevăr supăraţi, dar nu mi-au reproşat absolut nimic. Ei ştiu că eu când am venit la Craiova, am venit cu sufletul deschis şi am investit banii mei. Mi-au spus clar că nu sunt supăraţi pe mine şi că singurul lucru pe care şi-l doresc e să scape echipa de Mititelu!

Adrian Mititelu trebuie să vă plătească daune de 7 milioane de euro pentru că v-a dat afară de la Craiova, dar nu a abandonat lupta. E posibil să răstoarne situaţia în favoarea lui?

Din punctul meu de vedere, Mititelu doar dă din gură şi atât, pentru că gura este singura lui armă. Toate ameninţările lui cu fel şi fel de procese nu mă sperie absolut deloc. Silvian Cristescu mi-a spus o dată: „Piţi, ăsta ameninţă pe toată lumea cu procese, dar el nu a câştigat niciodată un proces!"

Care este acum ordinea echipelor din clasamentul simpatiilor dumneavoastră? Craiova, pe primul loc şi Steaua, pe locul al doilea sau invers?

Clasamentul acesta de care vorbiţi nu mai există pentru mine în momentul de faţă. De ce? Pentru că aceste două echipe sunt conduse de oameni pe care eu nu-i agreez şi care nu au nimic în comun cu fotbalul şi tradiţia de la Craiova şi de la Steaua.

De ce nu aţi antrenat niciodată în străinătate?

Au fost fel şi fel de situaţii. Au fost cazuri în care am avut bagajele făcute, dar m-am răzgândit. Cel mai mare regret al meu este că, după ce am plecat în 2009 de la echipa naţională, n-am mers să antrenez selecţionata Emiratelor Arabe Unite. Era o ofertă foarte bună.

„Revoluţia m-a prins cu 700.000 de dolari"

Credeţi în potenţialul fiului dumneavoastră de a mai ajunge la o echipă mare?

Alex are calităţi, mereu am spus-o. Până acum a avut şi perioade bune, dar şi perioade mai puţin bune. Va depinde de el şi de şansa lui. Are 27 de ani, într-adevăr, dar şi eu, ca fotbalist, tot pe la vârsta asta am explodat. Momentan, el e bine la Khazar Lankaran, cu Mircea Rednic. Alex are condiţii excelente în Azerbaidjan, iar dacă va avea evoluţii bune, de la vară ar putea ajunge la o echipă mai bună.

În ce relaţii mai sunteţi cu Ştefan Iovan? După plecarea dumneavoastră de la naţională în 2009 aţi întrerupt legătura cu el...

Eu zic că în prezent avem o relaţie bună. Am greşit şi eu faţă de el, a greşit şi el faţă de mine, dar am realizat amândoi acest lucru. Nu mai suntem prieteni ca altădată, nu mai petrecem la fel de mult timp împreună ca atunci când eram amândoi la Steaua sau la echipa naţională, dar ne sunăm din când în când.

Care a fost cea mai mare sumă de bani pe care aţi câştigat-o ca fotbalist?

Nu mai ţin minte exact, erau alţi bani atunci când jucam eu fotbal, dar dacă nu mă înşel după ce am câştigat Cupa Campionilor Europeni cu Steaua am primit undeva în jur de 200.000 de lei. Era o sumă destul de mare pentru acele vremuri.

Câţi bani aveaţi la Revoluţie?

700.000 de dolari!

Sorin Cîrţu a dezvăluit că îşi ţinea averea îngropată în pământ. Dumneavoastră unde ţineaţi banii?

Pe mine, Revoluţia m-a prins în Franţa, jucam la Lens, iar banii îi ţineam într-o bancă din Elveţia. În '90 am început să-i investesc în domeniul imobiliar, iar azi consider că atunci am fost foarte inspirat.

Consideraţi că laptopul poate fi necesar unui antrenor sau unui manager?

Voi, vă luaţi după „Miţa Travestita" (n.r. - aşa îi spune lui Meme Stoica)?! Dacă ea a insinuat că nu ştiu să folosesc laptopul, nu înseamnă că aşa este. Laptopul este necesar oricui în ziua de azi, nu numai antrenorilor sau managerilor, dar, dacă eu nu am cont de facebook şi nu stau pe messenger cu suporterii ca „Miţa", nu înseamnă că nu ştiu să-l folosesc. Fiţi convinşi că ştiu să trimit un e-mail, să mă uit la un meci de pe un DVD, să-mi cumpăr un bilet de avion sau să-mi rezerv o cameră la un hotel.