Ştefan Iovan: „N-avem calitate la mijlocul terenului“
0
Căpitanul de la Sevilla e de părere că „tricolorilor“ le lipseşte sclipirea în linia mediană. Cuvintele lui Iovan cad rar şi apăsat, aşa cum fuleul lui de triplusaltist îşi înfigea odată crampoanele de-a lungul tuşei din dreapta. Se opreşte între fraze, pentru a trage scurt din ţigara cu ţigaret.
„Tot un pachet fumam şi când eram fotbalist. De fapt, doar Tudorel, Bölöni, Hagi şi Balint nu fumau". Recunoaşte că a mai băut şi un şpriţ. „Diferenţa e că noi ştiam cum şi când să bem".
La întrebarea „cine e cel mai puternic fotbalist pe care l-ai văzut?" răspunde după câteva secunde de gândire: „Eu!". Acesta e Fane Iovan, declarat de „World Soccer" printre cei mai buni fundaşi dreapta ai anilor '80 şi primul jucător român care a ridicat deasupra capului Cupa Campionilor.
„Adevărul": Cum arată Franţa lui Blanc?
Ştefan Iovan: Are foarte mulţi jucători noi. Se vede că proiectul lui e la început, n-a avut timp să pună lucrurile la punct şi asta s-ar putea să fie un avantaj pentru noi.
Care sunt punctele forte ale francezilor?
Stau foarte bine din punct de vedere tehnic, fizic şi al vitezei. Iar de la mijloc în sus au jucători cu calităţi individuale deosebite. Franţa e o formaţie foarte puternică atunci când adversarul are o echipă lungă. Atunci, francezii accelerează, au o dinamică foarte bună în ultimii 30 de metri, fac permanent schimb de locuri şi creează foarte uşor superioritate.
Dar puncte slabe?
Fundaşii laterali, care urcă foarte mult, uită câteodată să se mai replieze şi apar spaţii libere în spatele lor. Aici putem specula noi cu nişte mijlocaşi de bandă rapizi. Iar în momentul în care pierd mingea, francezii se transformă şi ei într-o echipă lungă.
Care e diferenţa dintre Franţa de acum un an şi cea de acum?
Ţinând cont că sunt şi nişte jucători foarte valoroşi, precum Ribery, Evra sau Anelka, suspendaţi şi că selecţionerul n-a avut încă timp să închege o echipă, cred că actuala formaţie e sub cea cu care am făcut egal anul trecut pe „Stade de France".
Care e cea mai mare problemă a naţionalei?
Nu avem calitate la mijlocul terenului. Avem posesie şi construcţie, dar ne lipsesc sclipirea şi concentrarea în careul advers, nu reuşim să marcăm. Noi începusem strategia cu cuplul Apostol - Ghioane la mijloc, doi jucători cu calităţi tehnice, dar a trebuit să renunţăm la ei, pentru că Apostol s-a accidentat şi a revenit abia acum, iar Ghioane n-a mai jucat la Kiev.
Emeric Ienei spunea că s-a pierdut timp la naţională, că trebuia construit un nucleu stabil în ultimul an.
Se înşală, chiar există un grup de jucători care sunt convocaţi meci de meci, avem un nucleu unit, dovadă şi faptul că sunt foarte puţini fotbalişti noi care mai reuşesc să-şi găsească loc în lot.
Când vor veni şi rezultatele?
Când vom avea şi puţin noroc, care să ne ajute să ne deblocăm. Pentru că echipa creşte în joc de la meci la meci, e foarte bine organizată. Faza defensivă e foarte bine pusă la punct, ne apărăm agresiv în jumătatea adversarului şi aţi văzut că la ultimele trei meciuri, cu Turcia, Albania şi Belarus, nu s-a prea ajuns la poarta noastră. Jucătorii au reţinut ideile lui Răzvan, presingul curajos şi avansat, şi sunt sigur că trebuie să vină şi rezultatele, poate chiar acum, cu Franţa.
S-a vorbit despre sacrificarea campaniei actuale pentru a forma o echipă pentru Mondialul din 2014. Sunteţi de acord?
La echipa naţională nu e timp de strategii pe termen lung. Nu te aşteaptă nimeni. Eu zic că nu trebuie sacrificat Europeanul, dar că acest plan implementat de Răzvan trebuie păstrat şi dacă nu se va reuşi calificarea. Se vede o idee bine conturată, iar eu sunt convins că, dacă acest staff va fi lăsat să lucreze în continuare şi în linişte, va face cu siguranţă o echipă puternică.
Ce jucători de la tineret pot face pasul la naţionala mare?
În afară de Torje, mai sunt Râpă şi Neagu de la Oţelul sau Găman de la Craiova. Oricum, naţionala e într-un continuu proces de reîmprospătare, i-am adus de la vechea echipă de tineret pe Bogdan Stancu, Dănănae şi Deac.
S-a spus că, din punct de vedere al calităţilor individuale ale jucătorilor, naţionala aceasta e cea mai slabă din ultimii 30 de ani. Sunteţi de acord?
Trebuie să recunoaştem că nu mai avem fotbaliştii din 1994 şi poate nici măcar pe cei de dinainte. Aşa că nu are rost să mai facem comparaţii cu acea echipă, nu ar fi în folosul nimănui.
„Steaua din '89 era mai spectaculoasă ca Steaua '86"
Finala Cupei Campionilor din 1986, câştigată în faţa Barcelonei, e cea mai mare realizare a lui Iovan (stânga)
Cine v-a spus prima oară „Moţăţei"?
Cred că Hagi sau Lăcătuş. Ei obişnuiau să mă poreclească. Lăcătuş îmi zicea „Ţărane", iar Hagi „Moaţă".
Ce idol aţi avut în copilărie?
Când eram mic, voiam să fiu vârf. La Moţăţei puneam un vecin să-mi centreze cu o minge de 13 lei şi eu săream să dau cu capul ca Dumitrache. El a fost idolul meu.
Cum v-aţi apucat de fotbal?
Abia la 15 ani am fost legitimat prima oară. M-am dus la liceul de mecanică din Reşiţa, unde se intra fără examen, pentru că mi-a fost frică să merg la Electroputere, unde erau 15 pe loc. Ăsta a fost norocul meu. M-a văzut antrenorul de la Gloria Reşiţa de la juniori în curtea liceului, a rămas impresionat de calităţile mele fizice şi m-a luat la echipa din Divizia C.
Pe ce post aţi jucat prima dată?
Eram mijlocaş ofensiv, ca Hagi (n.r. - râde). După un meci în care am bătut cu 5-0, iar eu am dat cinci goluri, am fost luat la echipa mare. Am dat 14 goluri în Divizia C şi apoi am trecut în Divizia A, unde am debutat la 17 ani.
Când aţi trecut în apărare?
Destul de repede, din păcate (n.r. - râde iar). Pentru că aveam forţă, viteză şi tehnică am fost pus libero. Aşa am ajuns la Steaua.
Şi fundaş dreapta cine v-a reprofilat?
Nea Imi. Venise Belodedici la noi. Se vedea de atunci că e fotbalist valoros şi, pentru a i se face loc în echipă, m-au trecut pe dreapta. Eu nu aveam încredere că pot să fac faţă, dar Nea Imi a insistat şi a avut dreptate. Aşa am ajuns titular la naţională.
Care era coechipierul cel mai apropiat din echipa de atunci a Stelei?
Prieten de familie eram cu Lăcătuş. Dar altfel, eram apropiaţi toţi. Nu e adevărat ce se zice că Iovan se ducea cu Bumbescu la şpriţ. Când ieşeam la Hanul lui Manuc, mergeam câte 8-9 jucători. Veneau şi Lăcătuş, Duckadam, Bărbulescu, Piţurcă, chiar dacă Piţi nu bea. Dar noi ştiam şi când să bem. Întotdeauna, sâmbătă sau duminica, la meci, eram în formă maximă.
Care era cea mai mare calitate a lui Ienei?
Avea un tact extraordinar. Filosofia lui de fotbal avea trei reguli: 1. Posesie, să avem mingea cât mai mult. 2. Să ajungem foarte repede la poartă pentru a nu lăsa adversarul să se organizeze. 3. Din ofensivă să pregătim defensiva, în momentul în care atacam, fundaşii noştri marcau vârfurile adversarilor.
Care au fost diferenţele cu Iordănescu?
Nea Puiu i-a încadrat foarte bine în echipă pe tinerii care au apărut ulterior. Cu Hagi, Dan Petrescu şi Ilie Dumitrescu, noua echipă a fost, cred, mai tehnică decât cea din '86. Formaţia care a câştigat trofeul juca mai simplu, mai rapid, mai eficient, dar cea din '89 era parcă mai spectaculoasă.
Mai toţi fotbaliştii de la Steaua şi Dinamo au plecat la echipe mari în 1990, Iovan s-a dus la Brighton, în divizia a doua din Anglia. De ce?
Am făcut o greşeală atunci. N-am plecat în vară pentru că eram accidentat şi m-am grăbit în iarnă la prima ofertă, am plecat de dragul de a pleca.
„N-a mai vorbit nimeni cu Mutu"
Revine sau nu Mutu la naţională?
Trebuie să vedem cum reintră după suspendare, cum se adaptează, despre Mutu să vorbim după ce va începe să joace din nou.
A mai vorbit cineva de la naţională sau FRF cu el?
Nu. El e supărat acum din cauza a ce i s-a întâmplat la club şi e bine să-l lăsăm să-şi revină.
Care a fost cea mai mare greşeală a lui Mutu?
El e un fotbalist foarte valoros, dar a făcut şi anumite lucruri neplăcute. Momentul lui maxim a fost când ajunsese idolul tribunelor la Chelsea şi avea totul la picioare. Era tânăr, l-a luat valul şi a făcut nişte greşeli omeneşti. De acolo însă a început puţin căderea lui. A avut apoi ambiţia fantastică de a reveni, dar cred că atunci, la Chelsea, a pierdut momentul favorabil. Ce trebuie să reţineţi însă e că nu i-a făcut nimeni rău lui Mutu...
Care e adevărul despre conflictul pe care l-aţi avut cu Mutu în turneul din SUA?
N-am avut niciun conflict. El doar s-a certat pe teren cu Piţurcă, atâta tot. Eu am încercat mereu să fiu apropiat de el. Îmi aduc aminte că la meciurile cu Cehia şi Olanda, spre exemplu, am colaborat foarte bine, se uita la meciurile adversarelor, era foarte concentrat şi preocupat.
„Piţurcă nu mi-a cerut niciodată să plec de la naţională"
Iovan ţine să lămurească şi problema conflictului său cu Piţurcă, apărută după ce fostul selecţioner a plecat de pe banca naţionalei, iar Iovan, atunci secundul său, a rămas şi în mandatul lui Răzvan Lucescu.
„Când Piţi a plecat, am discutat cu el de vreo 3-4 ori. Am fost şi la el acasă. Piţurcă nu mi-a cerut niciodată să plec cu el, ci doar să fac cum cred eu de cuviinţă", spune Iovan, care explică şi de ce a ales să rămână:
„Eu îl ştiam pe Răzvan, cunoşteam cum lucrează şi ce idei are. Ştiam că e un antrenor modern cu metode adaptate la jucătorii noştri şi care munceşte mult. Iar dacă am rămas în stafful naţionalei e şi pentru că s-a considerat că sunt util în meseria mea".
Iovan recunoaşte că relaţia cu Piţurcă a avut de suferit, dar spune că sunt semne de reconciliere: „A mai trecut timp de atunci, s-au mai îmbunătăţit lucrurile. Sunt convins că o să bem o cafea şi o să discutăm. Am realizat prea multe lucruri împreună, iar eu sunt om deschis şi neconflictual".
Inedit despre Ştefan Iovan
-Nu mai are banderola de la Sevilla. „Am păstrat tricourile lui Alexanco din '86 şi al lui Baresi din '89. Banderola n-o mai am".
-Hobby. „Să fac un grătar cu foştii colegi de la Steaua, acum la centrul de juniori".
-Emisiuni preferate. „Documentarele de la Discovery despre construcţii masive şi Doctor G".
-Muzica preferată. „Italiană. Ascult şi country".
-Regret. „Cel mai mare regret al meu este că, din cauza accidentărilor, nu am jucat şi eu la un turneu final".
Ştefan Iovan
-Data naşterii: 23.08.1960
-Locul naşterii: Moţăţei (Dolj)
-Debut în Liga I: 04.09.1977, FCM Reşiţa - FC Bihor 3-0
-A jucat la: Gloria Bistriţa (1976-1977), FCM Reşiţa (1977-1978, 1979-1980, 1996-1997), Luceafărul (1978-1979), Steaua (1981-1991, 1992), Brighton (1991-1992), Rapid (1993-1995), Electroputere (1995-1996)
-Debut la echipa naţională: 30.03.1983, România - Iugoslavia 0-2
-Selecţii / goluri la naţională: 35 / 3
-Meciuri / goluri în cupele europene 44 / 2
-Palmares:
- Cupa Campionilor Europeni cu Steaua (1986)
- Supercupa Europei cu Steaua (1987)
- Finalist al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua (1989)
- 6 titluri de campion al României cu Steaua ('84-'85, '85-'86, '86-'87, '87-'88, '88-'89, '92-'93)
- 3 Cupe ale României cu Steaua ('84-'85, '86-'87, '88-'89)
Se încarcă comentariile...
