Ştefan Iovan:„M-am dat lovit la penalty-uri!

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Căpitanul de la Sevilla a dezvăluit, în premieră pentru „Adevărul“, că acum 24 de ani, de frică, n-a vrut să execute o lovitură de departajare. 7 mai 1986 este o dată pe care o ştie orice român. A fost ziua în care Steaua devenea prima echipă din Europa de Est care cucerea Cupa Campionilor, învingând Barcelona.

„Adevărul": Cum v-aţi simţit din postura primului jucător român care a ridicat deasupra capului Cupa Campionilor?

Ştefan Iovan
: Un asemenea sentiment nu poate fi descris în cuvinte. A fost ceva imens. Cum aş fi putut să mă gândesc, când îi vedeam pe Cruyff şi pe Beckenbauer câştigând acest trofeu, că voi ajunge şi eu în locul lor?!

Era grea Cupa?

Cam grea. De fapt, ea n-avea decât vreo patru kilograme, dar prima dată când am pus mâna pe ea mi s-a părut foarte grea. O ridicasem doar de-o toartă. (zâmbeşte) A fost grea de-adevăratelea în avion, după ce am umplut-o cu şampanie!

E adevărat că aţi refuzat să fiţi trecut pe lista executanţilor loviturilor de departajare?

Da. Când ne-a cerut nea Imi (n.r. - Emeric Ienei) să batem penalty-uri, mie şi lui Puiu Iordănescu ne-au cam tremurat chiloţii. În acel moment, eu m-am dat lovit la genunchi. A fost o laşitate, pentru că n-aveam nimic la ligamente, dar până la urmă e bine că a ieşit aşa cum trebuia!

Aţi păstrat tricoul cu care aţi evoluat în finală?

Îl am pe cel al lui José Ramón Alexanko, cu care am făcut schimb. Am păstrat şi şortul, plus toate medaliile şi decoraţiile pe care le-am primit ulterior. N-am ştiut însă niciodată dacă ordinul „Steaua Republicii Socialiste România" avea doar un caracter simbolic sau ne putea ajuta şi la altceva.

Apropo, credeţi că performanţa pe care aţi obţinut-o ar trebui răsplătită cu nişte rente viagere?

Având în vedere că suntem o excepţie în istoria fotbalului românesc, cred că ar trebui să ni se acorde titlul de „echipă de legendă", iar autorităţile ar trebui să găsească o soluţie şi în privinţa acestor rente. Mai ales că mulţi dintre colegii mei nu se bucură de o situaţie financiară de invidiat. Ca să facem o paranteză, cred că şi fetele de la Oltchim ar merita acelaşi lucru dacă vor câştiga Cupa Campionilor.

Aţi avut emoţii în momentul în care a trebuit să citiţi un discurs în faţa lui Nicolae Ceauşescu?

Sigur că am avut, cred că oricine ar fi fost emoţionat. Chiar m-am şi încurcat la un moment dat, deşi învăţasem discursul pe de rost. Ţin minte că am fost anunţaţi în pripă că se va organiza acea întâlnire.

Ce aţi făcut cu celebrul Aro pe care l-aţi primit drept recompensă?

L-am vândut cu 240.000 de lei unui cioban din Alba, cu tot cu numerele galbene. Ba nu, sigur mi-am recuperat numerele, pentru că noi le foloseam ca să putem circula atât în săptămânile pare, cât şi în cele impare.

Aţi mai primit şi alţi bani la vremea respectivă?

Nu, dar ţin minte că am primit un video Grundig după semifinala cu Anderlecht, care făcea şi ăla cam 70.000 de lei. Dar cea mai mare primă pe care am luat-o vreodată a fost de 100.000 de lei, după ce ne-am calificat cu naţionala la Mondialul din 1990.

Vă pare rău că generaţia „Steaua '86" n-a avut parte de un meci de retragere?

Mi-ar fi plăcut să se fi organizat o astfel de partidă. Dar îmi pare rău şi pentru că nu mai suntem uniţi. Mi-ar plăcea să ne întâlnim mai des, să discutăm despre una-alta, să ştim necazurile fiecăruia şi să încercăm să ne ajutăm.

Când v-aţi văzut ultima dată cu toţii?

Cred că la Corbeanca, când domnul Ţânţăreanu ne-a invitat cu ocazia aniversării a 20 de ani. Sincer, mi-aş dori să redevenim familia unită din anii '80! Secretul succesului nostru a fost acela că jucam de mult timp împreună, aveam o atmosferă extraordinară în vestiar şi, de ce să nu recunoaştem, fiecare dintre noi era cel mai bun din ţară pe postul pe care evolua.

0-0

2-0 după loviturile de departajare

Steaua: Duckadam - Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu - Majearu, L. Bălan (Iordănescu 73), Bölöni, Balint - Lăcătuş, Piţurcă (M. Radu II 112).

Antrenor: Emeric Ienei

FC Barcelona: Urruti -  Gerardo, Miguel, Alexanko, Julio Alberto - Victor, Schuster  (José Moratalla 85), Marcos, Pedraza - Archibald (Pichi Alonso 110), Carrasco.

Antrenor: Terry Venables

Penalty-uri transformate: Lăcătuş, Balint

Penalty-uri ratate: Majearu, Bölöni / Alexanko, Pedrazza, Pichi Alonso, Marcos

Stadion „Ramón Sánchez Pizjuán" (Sevilla): 70.000

Arbitru: Michel Vautrot (Franţa)

Ce s-a întâmplat cu Steaua în ultimii 24 de ani

A avut 104 meciuri fără înfrângere, în perioada iunie 1986 - septembrie 1989, cifră ce reprezintă şi recordul european în materie.

A câştigat Supercupa Europei (1987, 1-0 cu Dinamo Kiev), a pierdut o altă finală de Cupa Campionilor Europeni (1989, 0-4 cu AC Milan), iar după Revoluţie a ajuns în semifinalele Cupei UEFA în 2006, fiind eliminată de Middlesbrough.

A câştigat 12 titluri de campioană, dar şi 7 Cupe ale României şi 5 Supercupe.

Echipa de fotbal s-a despărţit în 1997 de Clubul Sportiv al Armatei şi a încăput mai întâi pe mâna lui Viorel Păunescu. Începând din 2003, patronul Stelei este Gigi Becali.

Sigla clubului s-a schimbat de două ori, actuala fiind aproape identică cu cea din anii '80.

După plecarea lui Emeric Ienei la echipa naţională, imediat după finala din 1986, Steaua a fost condusă de 14 antrenori până acum.

A dat şase golgheteri ai campionatului intern: Victor Piţurcă (1988), Gabi Balint (1990), Ilie Dumitrescu (1993), Jean Vlădoiu (1996), Sabin Ilie (1997) şi Claudiu Răducanu (2003).

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite