Silviu Lung, fost portar internaţional: „România stă bine la portari!“
0
Fostul mare internaţional susţine că fotbalul românesc nu e în criză de goal-keeperi, ba, mai mult, crede că din urmă vin şi alţi portari.
Silviu Lung e poate cel mai bun portar pe care naţionala României l-a avut vreodată. A apărat cu succes buturile tricolorilor la EURO 1984 şi CM 1990, la ultima competiţie fiind chiar căpitanul echipei. Din păcate pentru el, naţionala avea să-i ofere şi un episod urât, în 1993, încasând cinci goluri de la cehi, în celebrul meci de la Kosice. Pe plan intern, Silvică a ţinut ferecată poarta Craiovei şi apoi a Stelei.
„Adevărul": Cum v-aţi apucat de fotbal?
Silviu Lung: Oho, mă duceţi cu mulţi ani în urmă. Păi, s-a întâmplat în localitatea mea natală, Sânmiclăuş. Erau foarte multe parcuri. Eu eram atras de sporturile cu mingea: fotbal, handbal, volei. Le-am şi practicat pe acestea, însă doar fotbalul ca profesionist. Pe atunci, selecţia se făcea în parcuri. Vă daţi seama ce arie mare de selecţie era. Din păcate, acum, în locurile acelor parcuri sunt nişte blocuri. Primul club la care am ajuns a fost Victoria Carei, de foarte mic. După câţiva ani am mers la Universitatea Craiova.
Şi aţi vrut din prima să staţi în poartă?
Nu, nicidecum. De fapt, la trialurile la care am participat, eu mergeam ca atacant. Până la un moment dat, când antrenorii de la Carei mi-au spus că mă primesc, dar, pentru că sunt înalt, mă vor ca portar.
Aţi evoluat la Craiova, dar şi la Steaua. A fost un soi de trădare?
Nu, deloc! Eu, în total, am jucat 15-16 ani la Universitatea. Nu ştiu dacă, în afară de Irimescu, se mai poate lăuda cineva cu acest palmares. Suporterii Craiovei trebuie să înţeleagă ce înseamnă să fii un jucător profesionist. Universitatea rămâne echipa mea de suflet.
Cum au fost începuturile de la Steaua?
În anul 1988 se începuse o nouă echipă în Ghencea. Eu eram la mare, iar nea Tică Dănilescu m-a sunat şi m-a întrebat dacă nu vreau să vin la Steaua. I-am spus că „da", însă cu o condiţie: după două sezoane să fiu lăsat să plec în străinătate. Nea Tică mi-a spus că acceptă, dar că înaintea mea o să-i lase să se transfere pe Piţurcă şi Bölöni, pentru că ei îşi făcuseră datoria în Ghencea.
Care este cea mai frumoasă amintire?
Calificarea la Euro 1984. Mi-au rămas în minte egalul cu Cehoslovacia,1-1, când eu am stat în poartă, dar şi remiza cu Spania, de la turneul final, tot 1-1. Îmi aduc aminte cu drag şi de victoria, 3-1, cu Danemarca, după care România s-a calificat la Cupa Mondială din 1990.
Care este cel mai periculos atacant pe care l-aţi întâlnit în carieră?
De departe, Romario. L-am întâlnit pe când jucam la Steaua, în sezonul '89-'90, din Cupa Campionilor. Un atacant uriaş!
Să trecem şi la cariera de tehnician. Aţi antrenat în Japonia, la Nagoya Grampus. Cum a fost acolo?
Experienţa din Japonia n-o voi uita niciodată. Mai lucram cu doi români acolo, deci m-am integrat rapid. Mai întâi am ajuns la Centrul de copii şi juniori al acestei echipe. După ce conducerea a fost mulţumită de activitatea mea, am făcut pasul către formaţia mare. M-am descurcat şi cu mâncarea, era chiar super. Nu-i adevărat că japonezii consumă câini şi pisici, au o bucătărie care combină multe culturi ale lumii. Japonia este o lume în altă lume, totul este deosebit. De la respectarea legilor până la respectarea oamenilor între ei. Am ajuns chiar să mă plictisesc de cât de bine erau puse toate la punct. M-a impresionat şi că japonezii luau în serios până şi curăţenia din parcuri. Stăpânii de câini mergeau cu pungile la ei şi strângeau mizeria din urma animalelor.
Aţi trăit vreun episod amuzant acolo?
După cum ştiţi, în Japonia, cutremurele sunt ceva frecvent. Eu am prins multe acolo. Îmi amintesc că m-a vizitat familia, iar eu le povesteam soţiei şi copiilor să nu se sperie dacă vor „prinde" un cutremur pe durata vizitei. Nici n-am terminat bine să-i previn, că s-a şi mişcat pământul. A fost însă unul mic, de aceea am zâmbit cu toţii.
Aveţi doi băieţi portari, Tibi şi Silviu junior. A fost decizia lor să se facă goalkeeperi, precum tatăl lor?
Da, absolut. Băieţii au hotărât aşa. Ştiţi cum se spune: copiii îşi iau drept modele părinţii. Cred că aşa s-a întâmplat şi în familia mea. Şi mai cred că fiii mei au şi talent.
De ce Tibi nu a reuşit mai multe la Steaua?
Tibi a fost demolat după experienţa de la Steaua. A greşit la două meciuri, după care toată lumea l-a făcut praf. Şeful de galerie din Ghencea (n.r. - Jean Pavel) a intrat în direct la o emisiune TV şi a anunţat că suporterii nu vor mai încuraja echipa cât timp Tibi mai joacă la Steaua. Incredibil cum un şef de galerie poate dicta la un club! Bine că a trecut. Şi-acum mai sunt oameni care aduc în discuţie greşeala lui Tibi de la un derby cu Dinamo, după o centrare a lui Florentin Petre. Dar ce, Tibi e singurul portar din lume care a greşit?
El ajunsese la un moment dat prin Africa de Sud...
Pare o destinaţie mai exotică, dar munca nu este o ruşine. Tibi a muncit pentru banii câştigaţi.
La Astra Ploieşti, îl antrenaţi pe fiul cel mic, Silviu, care a apărat şi în echipa naţională, în Albania. Cum l-aţi caracteriza pe Silvică?
La 22 de ani, Silviu este un portar matur. Lucrez cu el şi ştiu capitolele la care trebuie să progreseze. Este şi responsabilitatea mea să apere bine. Dar nu are niciun avantaj că este fiul meu. Antrenorul Şumudică decide cine intră în poartă.
La 50 de ani, Lung antrena goalkeeperii Craiovei. Din cauza lipsei de efectiv, a fost legitimat de Adrian Mititelu pentru un meci Foto: Mediafax
„Ne mai înţelegeam înaintea unor meciuri"
Cum vi se par Tătăruşanu şi Pantilimon?
Ei sunt liderii noii generaţii de portari. Stăm bine la acest capitol. Nu este criză de goalkeeperi şi să ştiţi că vor mai veni portari talentaţi. Avem 18 goalkeeperi străini în Liga I. Unii sunt rezerve, iar alţii joacă.
Ce părere aveţi despre valoarea lor?
Îmi vin în minte trei portari străini cu adevărat valoroşi: Beto, de la CFR, Felguieiras, de la Braşov şi Cerniauskas, de la Vaslui. Eu sunt de părere că, dacă se găsesc astfel de goalkeeperi, merită să fie aduşi. Dacă nu, să li se dea credit celor români. Am încredere în şcoala românească de portari.
Puteţi să le faceţi o caracterizare celor mai importanţi goalkeeperi autohtoni?
Dani Coman este un caracter deosebit şi un mare jucător. Unul dintre cei mai buni. Bălgrădean este o revelaţie şi e şi meritul lui că Dinamo este pe primul loc. Tătăruşanu, un jucător inteligent şi valoros. El şi Pantilimon îmi plac foarte mult. Ar mai fi şi Pleşca, de la Gaz Metan Mediaş, care a făcut meciuri bune în cupele europene.
Cum vi se pare situaţia lui Lobonţ, care stă rezervă pentru bani la AS Roma?
Lobonţ este unul dintre cei mai buni portari pe care i-a avut România vreodată. Are 33 de ani, pentru el nu s-a încheiat cariera. Este doar decizia lui unde şi cum joacă.
Dacă am întocmi un top al portarilor pe care i-a avut România de-a lungul timpului, dumneavoastră pe ce loc v-aţi clasa?
Nu este treaba mea să fac acest lucru, nu mă pricep eu la clasamente. Au întocmit alţii topuri, iar acolo am fost pus printre primii portari.
Ce părere aveţi despre situaţia actuală a Universităţii Craiova, dezafiliată şi târâtă prin scandaluri?
Regret foarte mult ce se întâmplă, mi se rupe inima. Cu Mititelu n-am mai vorbit de câteva luni. Sper ca la anul echipa să reînvie.
Când dumneavoastră eraţi jucător activ, se făceau blaturi în România?
Nu ştiu dacă se le numesc blaturi, dar existau partide la care ne înţelegeam. Să spunem că în ultimele etape ale unui sezon eu şi echipa mea eram pe locul doi. Pe prima poziţie nu mai puteam ajunge, dar nici pe trei n-aveam cum să cădem. Deci, nu aveam obiectiv. Adversarii ştiau asta şi veneau la noi şi ne spuneau: „Ajutaţi-ne, să nu retrogradăm!". Noi, coechipierii, vorbeam între noi, după care luam decizia dacă-i ajutăm sau nu. Uneori, îi ajutam, alteori, nu.
Aţi evoluat în finala Cupei Campionilor, din 1989, 0-4 cu AC Milan. Ce vă mai amintiţi de la acel meci?
Forţa de joc a italienilor. Era cea mai la modă echipă, cum e Barcelona acum. Nimeni nu le putea face faţă. Noi, Steaua, am jucat, totuşi, o finală, o performanţă deosebită, dar tridenta Rijkaard-Gullit-Van Basten era impresionantă.
Care este cea mai mare sumă pe care aţi câştigat-o după ce aţi îndeplinit un obiectiv?
Cred că 40.000 de lei, după calificarea cu naţionala la Euro 84. Asta însemna jumătate de Dacie. N-aveam ce să facem cu banii, aşa că-i depuneam la CEC.
"Principalul meu concurent a fost Ţeţe Moraru. Poate că eu n-am avut talentul lui, dar am muncit foarte mult ca să am performanţe.
"N-am mai vorbit cu Piţurcă la telefon de vreo 15 ani. Nu sunt certat cu el, dar aşa s-a întâmplat. Şi de ce să-l sun? Nu vreau să se interpreteze greşit, că-mi promovez copiii."
Top selecţii portari la naţională
Bogdan Stelea 91
Bogdan Lobonţ 78
Silviu Lung 76
Necula Răducanu 61
Florin Prunea 40
Dinastia Lung
Silviu Lung
Data naşterii: 09.11.1956 (Sânmiclauş, SM)
Înălţime: 1,94 m
A jucat la: „U" Craiova, Steaua, Logrones (Spania), Electroputere Craiova
Palmares: 3 titluri de campion (2 cu U Craiova şi unul cu Steaua), 5 Cupe ale României (4 cu U Craiova şi una cu Steaua)
Tiberiu Adrian Lung
Data naşterii: 24.12.1978 (Craiova)
Înălţime: 1,95 metri
A jucat la: „U" Craiova, Steaua, Pandurii, FC Caracal, Ayia Napa(Cipru), Onisilos Sotiras (Cipru), Mpumalanga Black Aces (Africa de Sud)
Palmares: 1 titlu de campion cu Steaua
Silviu Lung jr
Data naşterii: 04.06.1989 (Craiova)
Înălţime: 1,89 m
A jucat la: Universitatea Craiova, Astra (prezent)
Palmares: -
Se încarcă comentariile...
