Sameş s-a stins uitat de Steaua

Fostul mare fotbalist din Ghencea ne-a părăsit la 59 de ani, după o suferinţă de cinci luni cauzată de un cancer nazofaringian. Suflarea roş-albastră plânge. Steliştii şi-au mai pierdut o icoană. Ştefan Sameş, fostul căpitan al trupei din Ghencea, a decedat sâmbătă noapte, la ora 2.00, la Spitalul Militar.

A „zburat" deasupra atacanţilor adverşi, a ţinut în frâu ofensiva marii echipe a Angliei, a scuturat plasele porţilor rivale cu şutul său năprasnic, dar n-a reuşit să reziste şi în ultima luptă. Sameş a fost diagnosticat cu cancer în zona urechii drepte  la sfârşitul lunii martie, la o clinică privată din Cluj, după ce, cu o lună în urmă, începuse să se simtă tot mai rău, trădând semnele unei semipareze pe partea dreaptă.

Crunta lovitură a fost doar prima dintr-o serie năucitoare pe care a îndurat-o cu stoicism fostul mare fundaş. După mai multe controale, a aflat că tumoarea nazofaringiană de 4 centimetri este neoperabilă. Iar tratamentul era prea scump pentru familia Sameş. Totuşi, după ani de zile în care a pus capul în crampoanele adversarilor, nea Fane n-a vrut să abandoneze. „Vreau să trăiesc", erau cuvintele cele mai des rostite de fostul jucător soţiei sale, Lorena (56 de ani).

Oli şi Rădoi l-au ajutat

Drama lui Ştefan Sameş a început încă din februarie, când, după 12 ani de activitate ca antrenor la Centrul de copii şi juniori al Stelei, a fost dat afără fără nicio explicaţie. Vestea bolii l-a cutremurat şi mai tare, însă a continuat să meargă înainte cu genunchii tremurânzi. Optimismul şi-l trăgea din oamenii care nu-l uitaseră. În ajutorul lui a sărit prima oară Cosmin Olăroiu, fost elev al lui Sameş. Imediat, din Arabia Saudită, Mirel Rădoi, un jucător care l-a văzut doar pe DVD-uri pe nea Fane, s-a implicat decisiv în cazul fostului fundaş de fier, trimiţându-i 25.000 de euro, atât cât costa tratamentul la o clinică specializată din Austria.

Au urmat perioade în care nu mai putea mânca şi vomita cheaguri de sânge, însă a continuat să spere. La Viena, a urmat cu stricteţe sfaturile medicilor, a îndurat radioterapia, însă a clacat la vestea că tratamentul n-a dat niciun rezultat. A fost duelul care l-a învins pe Sameş. Unul dintre puţinele pierdute în viaţa sa. La scurt timp, fostul căpitan din Ghencea a decedat, într-o rezervă a Spitalului Militar din Bucureşti. Tragedia care a cuprins fotbalul românesc capătă cu atât mai multă amploare cu cât foarte puţini oameni s-au pus la dispoziţia lui Sameş.

Gigi Becali „a uitat" să-şi ţină cuvântul

Practic, în afară de Olăroiu, Rădoi, Mircea Sandu, care s-a interesat de un tratament pentru el, şi generaţia din 1986 a Stelei, care a donat toţi banii primiţi în urma sărbătoririi a 25 de ani de la cucerirea Cupei Campionilor, nimeni nu a mişcat un deget.  Mai dureros, nimeni din actuala conducere a Stelei. „Cine e Sameş?", a fost prima reacţie a lui Gigi Becali. Apoi, a încercat s-o dreagă: „Plătesc eu tot, să vină cineva la mine, dau eu toţi banii!". Rezultatul? „Aflaţi că nu am primit nici măcar un telefon. Nu voiam de la domnul Becali, dar măcar să fi pus pe cineva din conducerea Stelei. Nici măcar o dată cei de acolo nu au întrebat ce face Ştefan Sameş" a spus soţia lui, Lorena.

"Fotbaliştii mor de mai multe ori... Când se retrag, când sunt daţi afară... Aşa a păţit şi Fane când ne-a aruncat Steaua.''
 Lajos Sătmăreanu  fost jucător Steaua

6 este locul ocupat de Sameş în topul jucătorilor cu cele mai multe prezenţe în tricoul Stelei, după Tudorel Stoica, Lăcătuş, Iordănescu, Vigu şi Iovan.

„Zidul" de pe Wembley

Născut la 14 octombrie 1951, în Dobroieşti, judeţul Ilfov, Ştefan Sameş şi-a dedicat aproape întreaga carieră Stelei. Produs 100% al clublui din Ghencea, unde a fost legitimat încă de când avea 14 ani, Sameş a debutat în Liga I la Universitatea Craiova şase ani mai târziu, în 1971, într-o partidă cu Petrolul Ploieşti. Doi ani mai târziu a revenit la gruparea roş-albastră, unde a reuşit să se impună ca fundaş central datorită detentei sale extraordinare, a şutului năprasnic şi a siguranţei în intervenţii. La Steaua, a stat nouă ani, devenind căpitan şi una dintre figurile emblematice ale clubului. Deşi era stoper, Sameş a fost declarat cel mai bun jucător al României în 1979. După ce a plecat de la Steaua, a mai trecut pe la Farul, Rapid, ROVA Roşiori şi Siretul Paşcani, de unde s-a şi retras.

Fără îndoială, cel mai bun meci din cariera sa a fost cel de pe Wembley, de la 29 aprilie 1981, când România  a reuşit să smulgă un egal reprezentativei Angliei (0-0). La selecţionata Albionului evoluau atunci fotbalişti precum Trevor Francis sau Sir Trevor Brooking. Folosit ca titular de Valentin Stănescu, Sameş a impresionat prin precizia sa, fiind, alături de portarul Vasile Iordache, cel mai bun om de pe teren. "Sameş a fost un sportiv de excepţie, fără îndoială. Nu ştiu dacă România a mai avut fundaş ca el. A fost şi un om extraordinar", l-a caracterizat şi Anghel Iordănescu.

29 Aprilie 1981
Anglia 0
Shilton - Anderson, Sansom, Watson, Osman - Robson, Wilkins, Brooking (McDermmott 70) - Coppel, Francis, Woodcock. Selecţioner: Ron Greendwood
România 0
V. Iordache - Negrilă, Sameş, C. Ştefănescu, Munteanu - T. Stoica, Beldeanu, Iordănescu, Crişan - Cămătaru, Balaci. Selecţioner: Valentin Stănescu
Stadion "Wembley": 68.500
Arbitru: Heinz Aldinger (Germania de Vest)

Ştefan Sameş

- Născut la 14 octombrie 1951, la Dobroieşti (Ilfov)
- A evoluat la: Universitatea Craiova (1971 - 1973) Steaua (1973 - 1982),  Farul Constanţa (1982 - 1983), Rapid Bucureşti (1983 - 1985), ROVA Roşiori (1986 - 1987), Siretul Paşcani (1988 - 1989)
- A jucat 274 de meciuri la Steaua şi a dat 20 de goluri.
- A cucerit două titluri cu Steaua, în 1976 şi 1978, şi două Cupe, în 1976 şi 1979
- A fost desemnat cel mai bun fotbalist român în 1979
- A evoluat de 47 de ori la naţională şi a marcat 3 goluri
- Din 1992, cu mici întreruperi, a fost antrenor la copii şi juniori la Steaua până în 2011

Iordache: „Eroii nu mor"

„Adevărul": V-am sunat în legătură cu tragica veste a morţii lui Sameş...

Vasile Iordache: Poftim? Aoleu! Acum aud prima dată... A murit?

Din păcate, da...

(oftează îndelungat) Ce veste proastă! Doamne, ce veste proastă! Eu d-abia am ajuns în Austria, am călătorit până acum şi nu am apucat să deschid ziarele. E tragic! Nenorocita asta de boală nu iartă pe nimeni. Ba, mai mult, îi atacă pe cei mai buni dintre noi.

Aţi fost unul dintre apropiaţii lui...

Am fost prieteni buni. Am împărţit camera de cantonament cu el la echipa naţională... Aveam atâtea amintiri frumoase împreună, nu pot să cred că nu mai e printre noi. Numai dacă mă gândesc la meciul de pe Wembley, ce bucurie, ce frumos a fost! Perioada de la Steaua... Pe-atunci, noi, jucătorii, eram cu adevărat ca o familie şi în viaţa de zi cu zi, nu numai pe teren.

Aţi mai vorbit cu el de curând?

Nici n-am mai apucat să vorbesc cu el. Ultima oară, l-am sunat înainte să primească tragica veste despre boală. Apoi, am ţinut legătura mai mult cu soţia lui. Nici nu mai ştiu ce să mai zic. Condoleanţe familiei...

Putea fi ajutat mai mult?

În cazurile astea nu mai ai ce să faci. Dacă exista vreo posibilitate să îi vindecăm boala, am fi făcut-o. L-am ajutat şi noi, foştii colegi, şi Oli, şi Mirel Rădoi, chiar şi Gigi, atunci când a avut prima problemă, cu piciorul. Din păcate, el nici nu putea fi operat. E un destin tragic, pentru un om care a murit cu zile. Nu era timpul lui, era prea tânăr pentru aşa ceva... Nu ştiu ce aş putea să mai spun. Ne ducem unul câte unul, iar în urmă lăsăm doar ce am realizat. Sameş a fost un erou. Iar eroii nu mor niciodată...

" M-a dezamăgit nepăsarea foştilor săi colegi. Nu l-au ajutat financiar, deşi unii sunt realizaţi. N-ar fi însemnat mare lucru pentru ei să dea câte 500 sau câte 1.000 de euro "
Mirel Rădoi fost căpitan Steaua

" A murit Sameş?! Incredibil! Fotbalul românesc a pierdut un mare fotbalist şi un om de excepţie. Dumnezeu să-l ierte! "
Emeric Ienei  fost antrenor Steaua

" E o veste extrem de tristă. Pe când antrenam Steaua, stăteam zilnic de vorbă cu el. A fost un om extraordinar "
Marius Lăcătuş fost antrenor Steaua