VIDEO În 2007 s-a putut! Citeşte povestea memorabilului meci România - Olanda 1-0 de la Constanţa. Detalii inedite

Goian

13 octombrie 2007. O zi cumplită din punct de vedere meteorologic, dar extrem de plăcută fotbalistic. Nu era nici pe departe un octombrie blând ca acum, ci unul ploios şi cu vânt puternic în rafale.

Şi totuşi, la Constanţa, pe stadionul „Farul" 13.000 de oameni au fost alături de echipa naţională. N-au avut ce regreta, ţinând cont că au fost părtaşi la singura victorie a României în faţa Olandei.
Povestea victoriei de la Constanţa e plină de amănunte interesante şi în ea se regăsesc destule personaje care vor fi diseară pe „Arena Naţională". Primul dintre ele e antrenorul Victor Piţurcă. Selecţionerul de atunci şi de acum s-a frământat mult înaintea partidei, pentru a găsi o formulă câştigătoare. Îi lipseau Contra, Dorinel Munteanu, Rădoi şi Florentin Petre şi alegerea primului 11 părea extrem de dificilă. Ce a făcut Piţi? În locul lui Contra l-a chemat pe Ogăraru. Fostul stelist juca la Ajax însă avea o singură selecţie la naţională, bifată în 2005, coincidenţă, tot într-un meci cu Olanda. Presa îl cerea titular pe Petre Marin, dar Piţurcă a mers pe mâna lui Ogăraru. Apoi, în lipsa lui Rădoi, a mizat pe Ovidiu Petre şi l-a mutat pe Chivu ca mijlocaş stânga, chiar dacă asta a însemnat sacrificarea lui Dică, unul dintre marcatorii constanţi ai Stelei şi ai naţionalei din acea vreme. Chivu avea însă ordine precise: să nu-l scape din ochi pe Seedorf, creierul olandezilor. Ceea ce, fostul căpitan al naţionalei a şi făcut.
Deşi a plouat, terenul a fost udat dimineaţa
După ce a stabilit echipa de start, selecţionerul s-a ocupat şi de alte aspecte. A vrut să aibă un teren greu, deoarece olandezii erau foarte tehnici. Şi cum în dimineaţa meciului era doar frig şi înnorat, a dispus udarea gazonului. Ploaia care a început după prânz l-a făcut şi mai greu, aproape impracticabil la ora meciului, dar util pentru o echipă, a României, care îşi propusese să nu piardă. Egalul ne ţinea bine în cărţile calificării, deoarece România avea 20 de puncte, după opt meciuri şi era neînvinsă.
Partida a început şi sub privirile preşedintelui Traian Băsescu, care-şi permitea pe vremea aceea celebrele băi de mulţime. Socotiţi favoriţi, olandezii au arătat o posesie mai bună şi s-au avântat spre poarta lui Lobonţ. Prima ocazie a apărut abia în minutul 23, când Bouma a trimis cu capul dar Chivu a respins de sub transversală. Apoi Van der Vaart şi Seedorf l-au încercat pe Loby cu şuturi de la distanţă. România n-a avut nicio ocazie în primul mitan. Tricolorii s-au apărat corect şi au respins toate atacurile olandezilor, dar în ofensivă n-au contat deloc.

Goian a marcat din ofsaid

Puţin schimbat au arătat lucrurile în repriza secundă, Marica şi mai apoi Mutu apropiindu-se de poarta lui Stekelenburg. În rest, o luptă surdă, cu multe alunecări şi dăruire, pe o ploaie şi un vânt sâcâitor. Aşa s-a ajuns în minutul 71, când tricolorii au beneficiat de o lovitură liberă de la 35 de metri, lateral stânga. A centrat Chivu şi Codrea, la 1,72 m cel mai mic jucător de pe teren, a reluat cu capul. Stekelenburg a respins greu, dar aflat pe fază, Goian a reluat în plasă. Reluările tv aveau să arate că Goe se afla în ofsaid, dar nimeni n-a protestat pe moment. Oricum, singurele două goluri marcate de România în poarta olandezilor, în toată istoria întâlnirilor directe, au o faze aparte. Primul, în 2000, a fost înscris de Viorel Moldovan cu şoldul, dintr-o deviere involuntară după un şut al lui Hagi, iar cel de-al doilea, marcat de Goian, din ofsaid.
Revenind la meciul de pe stadionul Farul, mai trebuie menţionat doar că România s-a apărat eroic până la final, iar în minutul 93, ultimul de prelungiri, Lobonţ a boxat o centrare în faţă, iar Bouma a şutat printr-o pădure de picioare, însă mingea a lovit bara şi a ieşit afară. Bulanul lui Piţi, cum ar spune cârcotaşii! Finalul a găsit tribunele în aer, jucătorii făcând hora bucuriei pe gazon, iar scaunele pe care stătuseră şefii fotbalului românesc, Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir, goale. Aceştia plecaseră după golul lui Goian. Din superstiţie, zic ei, ori de teamă ca păcatele lor să nu se abată asupra echipei, cum cred alţii. Cert e că România a învins Olanda şi era aproape calificată la Euro 2008. De altfel peste patru zile, pe 17 octombrie, România a bătut şi în Luxemburg şi a obţinut chiar şi matematic biletele pentru turneul final din Austria şi Elveţia.

Multe schimbări faţă de 2007
De la meciul disputat la Constanţa au trecut cinci ani şi trei zile. Piţurcă a fost demis şi adus din nou la naţională de eternii Sandu şi Dragomir, aleşi probabil pe viaţă. Chivu s-a retras de la prima reprezentativă, la fel şi Seedorf ori Van Nistelrooy. Olandezii au jucat o finală de Cupă Mondială, în 2010, dar nu-l mai au pe Van Basten selecţioner, ci pe Van Gaal. Pe teren adversari pot fi din nou Tamaş, Goian, Raţ, Mutu şi Marica, de o parte, şi Stekelenburg, Heitinga, Van der Vaart, De Jong, Huntelaar şi Emanuelson, de cealaltă. Dincolo de alte schimbări, în România s-a construit „Arena Naţională" şi nu mai e nevoie ca Piţi să ducă echipa la Constanţa, pentru meciurile importante, iar stadionul se anunţă a fi plin diseară, cu peste 50.000 de oameni încrezători în a doua victorie a României împotriva Olandei.

DECLARAŢII DIN 2007
„E mare lucru să nu primeşti gol de la Olanda în două meciuri. Deja mă gândesc la meciul care urmează. Avem absenţi în Luxemburg, pe Mutu, pe Nicoliţă, dar vreau să ne calificăm"
Victor Piţurcă, selecţioner România

"La fiecare meci intru cu gândul în primul rând să câştigăm, iar dacă mai şi marchez e şi mai bine. Este cel mai important gol din cariera mea şi mă bucur enorm de mult"
Dorin Goian, fundaş România

"A fost un teren greu, o vreme grea, dar aici râul, ramul ne sunt prieteni. După ce vom câştiga şi în Luxemburg, voi intra în vestiarul lui Ajax îmbrăcat în tricoul naţionalei"
George Ogăraru, fundaş România

„Am plecat pentru că mi-a fost frică să nu mor dracului pe stadion. M-am dus pe străzi şi apoi în maşină să văd finalul. La golul lui Goian am crezut că o să crăp de bucurie"
Dumitru Dragomir, preşedinte LPF

România: Lobonţ - Ogăraru, Tamaş, D. Goian, Raţ - Codrea, Ov. Petre, Chivu - Nicoliţă, Marica ( D. Niculae '71), Mutu.
Antrenor: Victor Piţurcă
Rezerve: M. Popa - P.Marin, R. Ştefan, S. Paraschiv, N. Dică, Fl.Bratu
Olanda: Stekelenburg - Heitinga ( Jaliens '68), Ooijer ( Koevermans '85), Mathijsen, Bouma - Seedorf, De Zeeuw, Van Bronckhorst (cpt) - Van der Vaart, Van Nistelrooy, Robben ( Babel '78).
Antrenor: Marco van Basten
Rezerve: Timmer- Emanuelson, De Jong, Huntelaar
A marcat: D.Goian (71)
Stadion: Farul (Constanţa) 13.000 spectatori
Arbitru: Kiros Vassaras (Grecia)
Cartonaşe galbene: Ogăraru (77), Tamaş (81), Mutu (81), Codrea (90), Nicoliţă (91)