VIDEO Răzvan Lucescu, antrenor Rapid: „E imposibil să antrenez acum în Occident“
0
Tehnicianul de 42 de ani avertizează că românii nu mai au căutare în Europa întrucât fotbalul nostru a rămas ancorat în trecut, iar rezultatele lipsesc.
Răzvan Lucescu a revenit la Rapid în luna iunie, după ce şi-a dat demisia de la echipa naţională, chiar în urma unui meci câştigat în faţa Bosniei, pe Giuleşti. Tehnicianul care a mai stat pe banca Rapidului timp de trei sezoane speră să repete în noul mandat rezultatele din perioada 2004-2007, atunci când a cucerit două trofee.
„Adevărul": Când te-ai lăsat de fotbal, mai întâi, ai devenit conducător. De ce?
Răzvan Lucescu: Aveam 33 de ani şi tocmai avusesem două operaţii în decurs de trei luni, una la genunchi şi una la cot. Mă înţelesesem totuşi cu cei de la Astra, unde era Petre Buduru preşedinte şi Marian Bondrea antrenor, să merg să joc la ei. A venit însă o ofertă de la Rapid, de a ocupa o funcţie de conducere.
La ce te-ai gândit atunci?
Mi-am pus o întrebare simplă: ce mai pot obţine eu de la fotbalul jucat? Oare nu e mai bine să mă gândesc la ce urmează în viaţa mea, pentru viitor. Şi am decis că da, e mai bine să-mi pregătesc viitorul. Am acceptat propunerea Rapidului. Am avut şi succes, câştigând campionatul. A fost o experienţă extraordinară, dar la sfârşitul acelui sezon am plecat pentru că decizia era clară: trebuia să fiu antrenor.
Ce filosofie de joc are Răzvan Lucescu?
Merg pe ideea că întotdeauna trebuie să existe un echilibru şi o mentalitate pozitivă pe care să le transmiţi grupului. Tactic, îmi place să fac un presing avansat, să acopăr foarte bine zonele terenului, să am agresivitate pozitivă. Nu mă retrag să aştept, ci încerc să recuperez mingea de sus şi atunci când am câştigat-o, să gestionez posesia foarte bine.
Ce tehnicieni şi-au pus amprenta pe cariera ta?
Doi antrenori, în mod special: Roberto Mancini şi Pep Guardiola. Am fost să-i urmăresc pe Carlo Ancelotti, Fabio Capello, Claudio Ranieri, Eduardo Reja, care e acum la Lazio, dar, indiscutabil, asupra mea o amprentă mare şi-a pus Roberto Mancini. Am fost să-l urmăresc şi când era la Inter, şi acum, la Manchester City şi mi-au plăcut structura antrenamentelor şi organizarea lor şi a jocurilor. Şi nu doar mi-au plăcut, ci recunosc, am şi preluat multe lucruri de la el.
Guardiola cum ţi s-a părut?
La el ce mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că tot ce vezi la antrenament se pune în practică la meciurile Barcelonei. De la presing şi posesie până la recuperarea balonului şi atac.
L-ai sărit din listă pe Mircea Lucescu...
Păi nu, că asta se ştie deja. Sigur, o foarte mare influenţă asupra mea a avut-o tatăl meu şi filosofia lui. Am stat în preajma lui, am văzut cum îşi pregăteşte meciurile, cum îşi pregăteşte antrenamentele, am văzut o grămadă de meciuri ale lui, dar am avut de puţine ori ocazia să merg efectiv la antrenamentele lui.
De ce?
De fiecare dată când el era implicat, eu jucam, sau apoi, iarna, echipele noastre aveau cam în acelaşi timp vacanţe şi în acelaşi timp cantonamente. El are un stil foarte interesant, cu o idee foarte clară despre construcţia jocului, despre organizare, şi un stil foarte ofensiv.
Tu când intenţionezi să pleci să antrenezi în străinătate?
Nu mai putem pune problema aşa. S-a căscat un spaţiu imens între fotbalul nostru şi cel din Europa. A devenit imposibil pentru un antrenor român să plece în Occident. Cei care au făcut-o, au făcut-o înainte, când era un nivel apropiat, iar echipele româneşti mergeau în semifinale şi în finale de cupe europene. Atrăgeai altfel atenţia.
Dar şi acum câţiva ani Rapid şi Steaua s-au întâlnit în sferturile Cupei UEFA.
Şi în rest n-am realizat nimic. Mentalitatea şi valoarea noastră au scăzut. Nu spun că nu avem jucători talentaţi, pentru că avem, ci e vorba de lipsa unei educaţii din faza incipientă.
Şi ce trebuie să se facă în România?
Am citit un material despre Guardiola în care arată strategia lui de conducător şi spunea că la şcoala Barcelonei, „La Masia", primul obiectiv e acela de a transmite valori de viaţă sănătoase, care să genereze jucători puternici psihic şi educaţi. Asta înainte de a fi preocupaţi de pregătirea tehnică. La fel şi la AC Milan. Toţi jucătorii noi care vin la echipă sunt preluaţi de cei vechi, Maldini, Gattuso, Ambrosini, etc. Cine nu se adaptează la cerinţele grupului şi gândeşte doar în interes propriu, e eliminat. Eu stăteam şi mă gândeam ce direcţii dau patronii noştri. Inconstanţă, reacţii la nervi, ipocrizie, jucători păcăliţi, iar mesajul: vedeţi-vă doar de interesul personal, nu vă gândiţi şi la altcineva pentru că la voi nu se gândeşte nimeni. Vrem de la nişte tineri să fie perfecţi, dar în schimb nu le dăm nimic.
Ce campionate din Europa îţi plac şi în care dintre ele ai vrea să antrenezi?
Îmi place La Liga, prin prisma acestor două echipe, Real şi Barça. În general, fotbalul spaniol este unul atractiv. Sunt câteva echipe de top şi în Anglia, care joacă un fotbal modern, pe poziţie viitoare, cu agresivitate când se pierde mingea, cu multă alergare şi dinamism şi îmi place foarte mult. N-aş putea să spun că prefer sau mă pretez pe un campionat sau altul. Fotbalul s-a schimbat foarte mult şi nu se mai joacă cu faze create de un singur jucător de mare talent. Dacă nu evoluăm şi nu ne adaptăm, rămânem ancoraţi în trecut.
Despre echipa naţională tot în silenzio stampa esti?
Păi are rost să zic ceva acum, când există acolo un antrenor, cu planul lui şi cu obiectivele lui? Trecutul e trecut. Şi aşa s-a vorbit prea mult la vremea respectivă.
"Vasile Iordache şi Dumitru Moraru au fost idolii copilăriei mele. Erau eleganţi în mişcări, dar şi diferiţi de ceilalţi jucători prin echipamentul pe care îl aveau. Asta m-a atras la ei.''
„Am învăţat de la Wenger, Ferguson şi Mourinho"
Cum te ţii la curent cu tot ce e nou?
Prin lectură. Am citit toate biografiile marilor antrenori ai lumii. I-am devorat pe Arsene Wenger, Alex Ferguson, Jose Mourinho, Rafa Benitez, Fabio Capello, iar de curând am terminat biografia lui Carlo Ancelotti. Sunt vieţi şi cariere extraordinar de interesante şi îi vezi pe aceşti oameni, care sunt acum de mare succes, dar care au traversat situaţii foarte complicate. Mi-am dat seama că lucrul care a contat cel mai mult pentru ei a fost puterea de a trece peste eşecuri, de a o lua de la capăt şi de a avea convingerea că poţi reuşi.
Mircea Lucescu e fascinat de fotbalul italian. Cum vezi Il Calcio?
Italia este într-o mare scădere pentru că jucătorii au devenit răsfăţaţi. Li s-au acceptat prea multe, n-au fost criticaţi prea tare, ei sunt actorii principali şi nu mai au dispoziţie spre sacrificiu. Fotbalul în Italia este mai mult static şi au pierdut la echipele de club. În competiţiile europene nu prea mai au succes. Şi cred că de vină sunt antrenorii.
De ce nu voia Mircea Lucescu să te lase să te faci fotbalist?
Era ideea că, în general, pentru copilul unei mari personalităţi într-un anumit domeniu, e foarte greu să reuşească în acelaşi domeniu. Îmi spunea că lumea nu va avea răbdare cu mine şi va pretinde să realizez foarte repede ce a realizat el într-o carieră întreagă. Şi, într-adevăr, aşa s-a întâmplat. Avea dreptate, dar astfel de argumente nu ţin la cei care au o mare pasiune. Iar eu am avut o mare pasiune pentru fotbal. În plus, am avut înţelepciunea de a mă detaşa de astfel de comparaţii. De multe ori râd de aceste discuţii pentru că e total greşit să pui în oglindă o carieră de 30 de ani, cu una de 7-8 ani. În fine, de aceea am fost îndreptat spre tenis, dar nu m-a atras foarte tare. Trăgeam cu ochiul tot la fotbal, organizam la şcoală campionatele între clase şi până la urmă am făcut tot ce am vrut eu.
A fost singurul lucru pentru care te-ai contrat cu Mircea Lucescu?
Nu, a mai fost un aspect, legat de poziţia pe teren, iar aici chiar m-am lăsat influenţat de tatăl meu. Mi-a zis că dacă tot vreau să joc fotbal, să încerc pe postul de portar, pentru că ar putea să fie mai uşor şi s-ar putea ca lumea să mă lase în pace, ţinând cont că el a fost atacant. Am făcut ca el, deşi mie îmi plăcea să joc şi în câmp. Nu ştiu cât talent aveam, dar eram foarte muncitor, interpretam foarte bine fazele de joc şi mi-ar fi plăcut să evoluez ca mijlocaş.
Puţini ştiu că ai jucat o perioadă, între 1992 şi 1993, şi în Italia...
Da, Crema Calcio se numea echipa şi era una de amatori. M-am dus acolo din două motive. În primul rând, în Italia, la acea vreme, nu era permisă venirea străinilor decât în prima ligă. Apoi am vrut atunci să reunim toată familia în Italia şi a fost o perioadă extraordinară din viaţa mea pentru că am învăţat foarte multe. Chiar şi la nivelul de amatori era o treabă foarte bine organizată. Până la urmă însă am decis să mă întorc în ţară pentru că echipa promova, iar eu eram obligat de lege să rămân la nivelul amator şi nu suportam asta.
Ai avut vreo ofertă de a juca în alt campionat?
Una singură, dar culmea, nu din Europa, ci din America de Sud. Nu mai contează ţara. Lumea transferurilor e controlată şi, dirijată de impresari şi dacă nu ai anumite conexiuni, nu prea ai şanse.
Care sunt cele mai frumoase amintiri din cariera ta de jucător?
Perioada de la FC Naţional, când am terminat pe locul doi, am jucat finala Cupei, dar şi în cupele euroene. Apoi, anul în care am câştigat campionatul naţional la juniori, cu Sportul Studenţesc, într-o zi în care se juca o finală de cupa României între Dinamo şi Steaua. Am jucat în deschidere şi am învins-o pe Dinamo, care îi avea în echipă pe Răducioiu, Prunea, Lupescu, iar Stelea era pe bancă. Nu în ultimul rând, meciul cu Rapid de pe „Anfield Road", împotriva lui Liverpool.
"Când sunt obosit sau stresat, ascult muzică sau îmi pun căştile şi alerg. Sunt momentele care mă relaxează cel mai bine.''
CV
- Răzvan Lucescu
- Data şi locul naşterii: 17.02.1969, Bucureşti
- A jucat la: Corvinul Hunedoara (1977-1982), Dinamo (1983-1987), Sportul (1987-1992, 1993-1996, 1997-1998), Crema Calcio
(1992-1993), FC Naţional (1996-1997, 1998-1999), Braşov (1999-2000), Rapid (2000-2001, 2002-2003), FCM Bacău (2001-2002)
- Echipe antrenate:
FC Braşov (2003-2004, 2007-2009), Rapid (2004-2007, 2011-?), Naţionala României (2009-2011) Palmares:
- A câştigat Cupa României de două ori (2006 şi 2007) cu Rapid.
- S-a clasat pe locul 2 în Liga I cu Rapid în sezonul 2005-2006.
- A dus Rapidul până în sferturile Cupei UEFA în sezonul 2005-2006.
- O promovare cu FC Braşov în Liga I în stagiunea 2007-2008.
Se încarcă comentariile...
