Răduţ: "Calităţile mele sunt tehnica şi inteligenţa în joc, în rest mai am de lucrat"

Mijlocaşul stelist Mihai Răduţ, despre care fostul antrenor al "roş-albaştrilor" Ilie Dumitrescu afirma că îl consideră urmaş al său, a declarat că principalele sale calităţi sunt tehnica şi inteligenţa, dar că mai are de lucrat la toate capitolele.

Mihai Cosmin Răduţ, în vârstă de 20 de ani, este originar din Slatina şi a început fotbalul la LPS Slatina, după care a trecut la Alprom Slatina. În 2004 este transferat de Ardealul Cluj, iar în 2007 petrece un sezon la echipa a doua a clubului portughez Sporting Lisabona (2007/2008). Nemulţumit că antrenorul de la clubul lusitan i-a cerut să joace pe postul de fundaş, Răduţ refuză oferta de semnare a unui contract profesionist şi ajunge la Internaţional Curtea de Argeş (2009), alături de care a reuşit menţinerea în prima ligă. După numai un sezon, fostul selecţioner Victor Piţurcă decide să îl transfere la Steaua în vara anului 2010.

Reporter: Cum te-ai apucat de fotbal? Te-a influenţat în vreun fel tatăl tău, Valică, fost fotbalist la FC Olt?

Mihai Răduţ: M-a influenţat asta. Toată lumea îmi spunea de când eram mic că o să ajung ca tata, toată lumea mă îndemna să ajung la fotbal. Şi mi-a şi plăcut. În prima zi când am început să merg, mi s-au făcut poze cu mingea la picior. Având în vedere că tata a fost fotbalist şi toţi îmi spuneau asta, am decis să fac şi eu fotbal.

R.: Cum a fost sezonul petrecut la echipa a doua a clubului Sporting Lisabona? Ce ţi-a plăcut?

M.R.: În primul rând m-a surprins organizarea lor, faptul că eram trataţi la fel ca şi cei din echipa mare. Antrenamentele nu constau în alergări, cantonamente, pregătiri de vară sau de iarnă. Totul era normal, se juca tot timpul, deoarece campionatul nu era întrerupt iarna. Antrenamentele erau numai cu mingea, faţă de aici unde cantonamentele de iarnă sunt cele mai grele. Asta mi-a plăcut cel mai mult.

R.: Regreţi că nu ai acceptat oferta lor de a semna cu echipa mare?

M.R.: Nu, nu regret. Îmi asum ce am făcut. Dacă ar fi să dau timpul înapoi aş face aceleaşi lucruri şi sper să iau în continuare cele mai bune decizii.

R.: Cum ai primit oferta Stelei? A fost grea acomodarea la clubul bucureştean?

M.R.: A fost neaşteptat. Nu mă aşteptam să primesc oferta de la Steaua, dar m-am bucurat foarte mult. De adaptat, m-am adaptat foarte repede, pentru că au fost transferuri în masă, au venit mulţi jucători noi şi mi-a fost mai uşor să mă acomodez.

R.: Care sunt calităţile tale? La ce capitole mai ai de lucrat?

M.R.: Calităţile mi le pot aprecia antrenorii, dar eu cred că tehnica şi inteligenţa în joc. Mai am de lucrat la forţă, la viteză şi cam la tot (râde). M-am născut cu aceste calităţi de la Dumnezeu şi o să fac tot posibilul să le îmbunătăţesc.

R.: Care este cel mai important sfat pe care l-ai primit de la antrenorii din cariera ta?

M.R.: Am primit multe. Cel mai important a fost să îmi văd de antrenamentele mele, să nu aplec urechea la zvonuri sau la ce se scrie în presă. Să mă pregătesc foarte bine şi să muncesc din ce în ce mai mult pentru că astăzi poţi să fii sus, iar mâine să fii jos. Trebuie să fii la fel în afara terenului ca şi în teren.

R.: Ce antrenor ţi-a influenţat cel mai mult cariera?

M.R.: Cred că Mihai Georgescu de la Ardealul mi-a influenţat cel mai mult cariera. Prin sfaturile pe care mi le dădea şi în teren, dar şi în afara lui. Ţin legătura cu dumnealui, dar şi cu ceilalţi antrenori pe care i-am avut.

R.: Ilie Dumitrescu a declarat în urmă cu o lună şi jumătate că vede în tine un urmaş al său.

M.R.: Sper să fie aşa. Sper să joc cât mai bine la echipa la care activez şi să ajung un fotbalist bun în felul meu. Niciun fotbalist nu se poate compara cu altul, pentru că fiecare e diferit în felul lui. Am văzut multe comparaţii, cum apare un jucător nou cum e noul Hagi sau noul Mutu. Nu, fiecare e unic în felul lui.

R.: De ce nu ai jucat în derbiul cu Dinamo?

M.R.: (râde) Nu pot să comentez, a fost decizia antrenorului, iar el a considerat că cei 18 erau cel mai bine pregătiţi pentru derbi. Aşa a considerat dânsul, îi respect decizia şi nu am ce să fac.

R.: Se zvoneşte tot mai intens de un interes al Universităţii Craiova pentru transferul tău începând din iarnă.

M.R.: Nu am fost contactat de nimeni de la Craiova. Am aflat doar din presă de interesul Universităţii pentru mine. În fiecare zi se scrie, dar nu ştiu absolut nimic.

R.: Urmează meciul cu FC Utrecht în Liga Europa. Este decisiv pentru calificarea în primăvara europeană?

M.R.: Ne dorim să mergem acolo să câştigăm. Avem nevoie de cele trei puncte, pentru că avem un singur punct. O să fim destul de motivaţi şi sper să reuşim să câştigăm. Avem o echipă bună şi ne stă în putinţă să câştigăm. Nu ştiu dacă este ultima şansă de calificare, pentru că mai sunt multe jocuri în grupă şi mai sunt şi rezultatele din meciurile indirecte. Calificarea nu depinde de acest meci.

R.: În sezonul trecut, pe când evoluai la Internaţional Curtea de Argeş, ai suferit o accidentare gravă într-un meci cu FC Vaslui.

M.R.: Nu m-a speriat deloc acel incident cu Akakpo. A fost o accidentare care se întâmplă, nu am avut cum să o evit, dar odată ce mi-am revenit nu m-am mai gândit niciodată la asta. Când intru în teren o fac ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

R.: Cât de mare este regretul necalificării la Campionatul European de tineret din 2011 în favoarea Angliei?

M.R.: E un regret imens pentru toţi jucătorii din generaţia care a trecut. Am muncit foarte mult, sunt doi ani de muncă, de calificări. Era o echipă bună, cu jucători buni şi meritam să fim la un turneu final. Am avut şi neşansa să dăm peste o echipă puternică a Europei şi asta a fost. Dacă aveam puţină şansă la Botoşani, eram la turneul final.