Portarul ideal,încă departe de Gruia!

CFR Cluj a avut o problemă permanentă, în întreaga „eră Paszkany“ în ceea ce priveşte siguranţa pe care portarii ar trebui s-o ofere echipei.Niciunul dintre goal-keeperii pe care i-a avut gruparea din Gruia după promovare nu s-a remarcat prin evoluţii constante

Deşi în ultimii ani CFR Cluj s-a transformat într-un brand care mereu îşi propune câştigarea tuturor trofeelor interne, unul dintre regretele fanilor rămâne faptul că niciodată echipa nu a avut un portar care să le inspire încredere coechipierilor, de la meci la meci. Din 2004, de când „feroviarii“ au revenit în prima ligă, s-au perindat mai mulţi portari pe la echipa din Gruia, dar niciunul nu a reuşit să iasă în evidenţă prin evoluţii constante. În anul promovării, Emil Ştef, Pâglişan şi Ţurcaş făceau rocadă între buturi, dar niciunul nu avea calităţile care să-l recomande pentru un loc de titular cert.

Deşi primul a bifat 17 meciuri, inconstanţa a fost inconvenientul pentru care nu s-a impus în capul listei de fiecare dată când antrenorul citea echipa de start. În anul următor, cu numirea lui Dorinel Munteanu ca antrenor-jucător, CFR a făcut un transfer considerat excelent la vremea respectivă, prin aducerea lui Martin Tudor, proaspăt campion al Stelei în sezonul 2004-2005.

Tudor s-a impus rapid ca titular în Gruia, jucând toate meciurile din tur, dar apoi o accidentare l-a readus pe Ţurcaş în prim plan. Acesta a apărat până la finalul sezonului, dar era deja clar că zilele sale la CFR sunt numărate, şefii căutând de zori un portar de valoare, în condiţiile în care echipa îşi stabilea obiective tot mai înalte.

Nici „era“ modernă nu a satisfăcut aşteptările

La începutul sezonului 2006-2007, CFR l-a transferat pe Eduard Stăncioiu, portar care a impresionat în tricoul Sportului Studenţesc, în cele opt sezoane petrecute la gruparea din Regie. Experienţa şi valoarea sa şi-au spus cuvântul, „vişiniii“ terminând campionatul pe ultima treaptă a podiumului, ceea ce la vremea respectivă era cea mai mare performanţă din istoria clubului. Acela a fost şi cel mai bun sezon al lui Stăncioiu la gruparea clujeană, Tudor şi Ţurcaş fiind concurenţi care nu puteau emite pretenţii pentru postul de titular.

În anul care a adus primul titlu în Gruia, turul l-a găsit pe Stăncioiu rezervă, Nuno Claro fiind transferat de la Pacos de Ferreira. Portughezul i-a „furat“ locul, bifând întreg turul, dar evoluţiile oscilante l-au readus pe Edi în poartă pentru retur. Fără să exceleze în cele 15 meciuri jucate, goal-keeperul proaspetei campioane a prins in-extremis o convocare în lotul echipei naţionale pentru Euro 2008, după accidentarea lui Dani Coman.

Lars Hirshfeld, adus în Gruia de Rosenborg, echipă cu care a jucat în Champions League, nu s-a dovedit o alegere inspirată din partea lui Paszkany, suedezul având probleme de adaptare. După cinci meciuri în primul sezon, a intrat în dizgraţie şi CFR l-a concediat.

Va fi Mincă alegerea potrivită?

În ultimele două sezoane, bosniacul Boris Peskovici, transferat pentru a aduce plusul de valoare, nu a bifat decât cinci meciuri, Claro şi Stăncioiu disputându-şi locurile de titulari. Ambii au avut evoluţii extrem de contestate, CFR încercând în mai multe rânduri să-i împrumute la alte echipe, fără sorţi de izbândă. Inevitabilul s-a produs în această iarnă, când odată cu aducerea lui Mihai Mincă, Stăncioiu a fost anunţat să-şi caute echipă, la fel ca şi Peskovici, iar Claro a rămas.

Al treilea portar din lot este italianul Amadio, care deocamdată nu poate emite pretenţii la titularizare. Deşi a avut evoluţii apreciate în partidele amicale din cantonament, Mincă nu a demonstrat că ar fi portarul pe care campioana îl caută de mai mulţi ani, iar returul se anunţă cel puţin la fel de problematic pentru CFR ca şi în ultimii ani, în ceea ce priveşte postul de portar.

10 portari a avut CFR Cluj din 2004, de când a promovat în prima ligă