Penalty de pedeapsă: Unde a greşit Levy

Ca antrenor, cel mai nefericit lucru care ţi se poate întâmpla este să pierzi un titular în primele minute.

Cu Astra, Ronny Levy a rămas fără Gabi Matei când tricourile nici n-apucaseră să aibă pete de transpiraţie. Cum Martinovici nu era pe foaie, singura mutare posibilă din lume era retragerea lui Bănel fundaş dreapta şi introducerea unui om pe flancul drept al liniei de mijloc. Rusescu? Rusescu să fie, ok, practic în minutul 5 al meciului cu Astra, Steaua avea altă echipă de start şi doar două schimbări la dispoziţie.

De-aici intervin ipotezele. Cei aflaţi prin lojă spun că Gigi Becali s-ar fi enervat nezărindu-l pe Mihai Costea în primii 11, unde evolua bine-mersi Nikolici.  Şi că ar fi cerut schimbarea imediată a ex-timişoreanului. Să zicem că n-a fost aşa şi că mutarea Nikolici - M. Costea îi aparţine exclusiv tehnicianului. Dar oare de ce a făcut-o, la 0-0, în minutul 32, când mai efectuase o modificare în debutul partidei? Să admitem că şi-a dat seama că greşise formula de start, să admitem că Nikolici nu făcuse mare lucru în prima jumătate de oră, în care meciul fusese mai mult de tatonare, iar un 0-0 pe terenul Astrei nu era un capăt de ţară. Mai era o oră de joc, avea nevoie de cele două schimbări rămase poate la pauză, poate în repriza a doua, poate, dacă ar fi avut avantaj, chiar pe final de meci, ca să câştige timp.

Procedând astfel, orice antrenor dă dovadă că nu e sigur pe sine. Da, dacă Nikolici ar fi ratat trei mari ocazii, dacă ar fi fost egoist, dacă şi-ar fi pierdut omul de marcaj la fazele fixe, atunci putea fi schimbat. Dar la 0-0, nu exista nici un motiv, nici un temei să fie scos. Ca dovadă că s-a făcut 1-0, apoi 2-0 pentru Astra şi, poate că la un moment dat Steaua ar fi avut nevoie pe teren atât de Nikolici, cât şi de Costea jr. Mergând pe aceeaşi idee, se pare că dificultatea numărul unu a lui Levy  în această toamnă va fi găsirea formulei de start. Până nu demult, la Supercupa cu Oţelul sau în meciul de tristă amintire de la Sibiu, erau logice ridicările din umeri şi invocaţiile de tipul N-AMPECINESĂBAG. Acum, în urma unei impresionante campanii de cumpărături estivale are! Poate chiar are prea mulţi, şi iarăşi e în dificultate. Tocmai de aceea îi trebuie nu numai ştiinţă, ci şi un dram de inspiraţie în ce face.

Cel mai bun exemplu de inspiraţie sau de lipsă a ei e perechea de fundaşi centrali. Cu Astra, Geraldo a comis penalty (a fost?, n-a fost?), iar Iliev a dat pe lângă ea la golul lui Fatai. Pe bancă erau Galamaz, care tocmai marcase cu bulgarii şi Gardoş, omul de naţională care în ultima vreme e rezervă de lux.

Pentru a deveni într-adevăr echipă mare, Steaua trebuie să-şi definească şi să-şi clasicizeze cuplul de stoperi. Bumbescu-Belodedici, Prodan-Doboş, Goian-Ghionea sunt formulele unor perioade de succes. Acum, rotaţia cadrelor dă dureri de cap şi duce la constatarea că din două deplasări (Sibiu plus Astra), Steaua n-a reuşit decât un punct.