Pasează din tată în fiu

Daniel Chiriţă este tată, coleg şi antrenor pentru fiul său Alexandru

Daniel şi Alexandru Chiriţă au reuşit o premieră pentru România jucând împreună la seniori. Vin împreună la antrenamente şi se comportă ca şi cum ar fi doar nişte amici buni de la echipa de fotbal.

Când îi vezi coborând din taxi, la baza de pregătire a echipei Lindab Ştefăneşti (Liga a III-a), nu-ţi dai seama că sunt tată şi fiu, ci mai degrabă un puşti luat sub aripa protectoare de către un veteran al echipei.

Pe undeva, aşa şi este. Alexandru Chiriţă nu mai e doar fiul lui Daniel, fostul jucător de la Petrolul, Universitatea Craiova, Rapid,  Şahtior şi Zenit St. Petersburg, ajuns acum la 37 de ani. „Ne înţelegem perfect. Nu avem o relaţie obişnuită de părinte-copil. Mergem împreună la restaurant, stăm foarte mult de vorbă, jucăm fotbal între noi, dar toate la un nivel amical. Unii chiar se miră când ne văd împreună şi îl aud pe Alex spunându-mi tată. Suntem mai mult ca nişte fraţi", povesteşte cu umor „Chiru".

Iar fiul său de 15 ani a înţeles rapid joaca. Îl tachinează pe tatăl său în timp ce jonglează neobosit cu mingea. „Eu mai ştiu cu «varza», tata, în schimb, nu prea. Acum îmi permit să zic asta, că suntem colegi", se amuză juniorul. „Da, aşa e, eu am fost mai «ciobănaş», mai «pe topoare». Dar mi-ar plăcea să-l văd şi pe el mai implicat fizic în joc. Se cam fereşte la duelurile tari. E mai mingicar, îi place să dribleze, însă i-am spus că în fotbalul mare nu mai merge doar cu giumbuşlucuri", îl completează Daniel.

Puştiul pleacă la Zenit Sankt Petersburg

Cei doi au ajuns la Ştefăneşti de la AFC Filipeştii de Pădure, o altă formaţie de Liga a III-a la care au evoluat până în urmă cu câteva etape. Alex a mers la cele două grupări luat de tatăl său sub formă de împrumut de la Academia lui Gheorghe Hagi.

„Am simţit că poate să progreseze mai mult dacă joacă în competiţii adevărate, la seniori. La Filipeşti a dat şi câteva goluri, dar aici d-abia am ajuns. Oricum, n-o să mai apucăm să jucăm prea mult împreună. El va pleca la Zenit Sankt Petersburg, unde am jucat şi eu. Se va pregăti şi va semna pentru echipa a doua a clubului. Cel puţin deocamdată", explică Chiriţă tatăl.

 Copilul de 15 ani acceptă cu maturitate provocarea. „Nu-mi va fi greu, dacă vreau să ajung fotbalist, trebuie să învăţ să stau departe şi de familie, de tata, de prieteni, de tot. E nevoie de sacrificii. Eu nu vreau să ajung în Liga I, nu ăsta e visul meu, chiar dacă sunt rapidist. Mă gândesc la Barcelona, la echipe mari şi îmi va fi mai uşor din Rusia", se încurajează juniorul.

Cât priveşte modelele de urmat? „Tata, în primul rând ca viaţă sportivă. Nu fumează, nu bea. Şi eu la fel. Nici discotecile nu-mi plac. Din România, cei mai buni mi se par Wesley şi Pancu", e de părere micuţul atacant.

„Eu am discutat mult cu el de când s-a apucat de fotbal. Sunt ca un antrenor personal pentru el şi îmi doresc să ajungă mai mare decât am fost eu. Ne uităm tot timpul pe YouTube la jucătorii mari. Spre exemplu, zilele trecute, am vizionat multe filmuleţe cu Neymar, care e preferatul lui. E incredibil ce face cu mingea, dar şi ce fel de om e. Tot timpul cu zâmbetul pe buze, dansează, se bucură, trăieşte prin fotbal", punctează şi Chiriţă senior, care i-a dat un sfat realist fiului său: „Tată, e mai bine pentru tine să joci afară de mic. Fotbalişti de umplutură sunt suficienţi în Liga I. Păi, am văzut CS Mioveni - Petrolul... Dumnezeule, m-am îngrozit. Şi la Ştefăneşti se joacă mai bine. Am numărat la pase la adversar de m-am plictisit. A scăzut mult nivelul şi parcă jucătorii nici nu mai conştientizează importanţa unui meci tare. Iar asta e trist", încheie Daniel Chiriţă.

Daniel vrea să fie agent de jucători

La Lindab Ştefăneşti, Chiriţă este antrenor secund şi îl ajută pe principalul Dragoş Mihalache, alături de care a plecat de la Filipeştii de Pădure, încercând să pună umărul la promovarea echipei în liga secundă.

„Sunt planuri mari aici. Baza sportivă a fost modernizată, terenul arată excelent, totul e bine. Totuşi, eu nu vreau să continui pe viitor ca antrenor. Îmi place meseria de impresar şi cred că mă descurc. L-am dus pe Diego Ruiz la Khazar Lankaran, la Rednic, şi am fost foarte aproape să îl transfer şi pe Ysouff Kone, de la CFR în Rusia, dar s-a accidentat", a mărturisit jucătorul de 37 de ani.

Dezamăgit de Vivi Răchită

Unul dintre cele mai mari regrete ale lui Daniel Chiriţă este acela că n-a apucat să joace pe noul stadion „Ilie Oană", el plecând de la Petrolul în vara lui 2010. „M-a dezamăgit Răchită. El mi-a reproşat că vorbesc prea mult în vestiar şi că în paralel vreau să mă ocup şi de impresariat. N-a acceptat. Asta e acum, nici măcar n-am fost la inaugurare. M-au chemat cu doar două zile înainte. Şi nu e vorba numai de mine, dar nume precum Abăluţă sau Pârlog, care au câştigat Cupa României în 1995, meritau să fie acolo. Eu am fost la meciul cu Dinamo, dar numai ca să văd şi eu arena", a povestit fostul fundaş al „Lupilor".

Daniel Chiriţă

Data naşterii: 24.03.1974
A jucat în prima divizie la: Petrolul (1992-1998), Univ. Craiova (1998-1999), Rapid (1998-2002), Şahtior Doneţk (2002-2003), Zenit St. Petersburg (2003-2004), Stal Alcevsk (2004-2005), UTA (2005-2007)
- 284 meciuri - 7 goluri în Liga 1