Adevarul.ro

Tehnicianul nu mai rezistă să stea în casă şi vrea să revină cât mai repede la antrenamentele formaţiei din Doneţk.

„Il Luce" simte că s-a născut din nou. Asta după ce, în urmă cu o lună, se afla pe patul de spital, în urma unui grav accident rutier din care „s-a ales" cu  nouă coaste rupte şi cu plămânul stâng afectat serios. „Mă iubeşte Dumnezeu", insistă Mircea Lucescu, după ce a depăşit cu bine şi acest „obstacol".

„Adevărul": Cum vă simţiţi?

Mircea Lucescu: Sunt mult mai bine şi nerăbdător să încep treaba. Mor de ciudă că trebuie să vorbesc despre problemele mele de sănătate, în loc să o fac despre situaţia de la echipă, despre transferuri sau despre fotbal, în general.

Cum decurge recuperarea?

Bine. Probabil ar fi fost şi mai bine, dacă nu era atât de frig afară. N-am putut să ies deloc din casă, să mă aerisesc cum trebuie. Am stat şi m-am învârtit pe aici... Fac în fiecare zi exerciţiile de respiraţie. Am ambiţie multă şi răbdare, că altfel n-am cum să revin. Ştiu că n-am fost deloc un pacient-model, pentru că aş fi făcut orice să-mi grăbesc recuperarea. Acum obosesc mai repede, capacitatea toracică nu mai e la nivelul la care era înainte de accident, dar încerc să ajung cât mai curând la nivelul optim.

Mai aveţi dureri?

Îţi dai seama că uşor nu-mi e! Am avut nouă coaste rupte... am dureri şi tot o să mai am câteva luni de-acum încolo, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat! Pot să spun că sunt omul care a înfruntat moartea de două ori! Sunt ca pisica, mai am şapte vieţi!

Ce faceţi în fiecare zi? Nu vă plictisiţi?

Ba da, cum să nu? Dar îmi fac exerciţiile, mă mai uit la televizor, mă odihnesc, mai citesc o carte.

Fotbalul vă ocupă ca şi înainte o mare parte din zi?

Mă uit la meciuri, ţin legătura cu cei de la echipă, dar am încercat să fiu discret, să nu pun presiune pe ei. Sunt convins că îmi simt lipsa, dar nu mai trebuie să mă aştepte mult. Duminică mă duc la ei, în Antalya, în cantonament. La Doneţk e la fel de frig ca aici şi nu avea rost să mai stau în Ucraina o zi, două, apoi să plec în Turcia.

Cum aţi rezistat departe de agitaţia cu care eraţi obişnuit?

Greu, foarte greu! Mi-e dor de fotbal! Acasă înnebunesc. N-o să-mi revin complet decât atunci când o să fiu din nou la antrenamente, alături de echipă.

S-au mai liniştit şi cei din familie?

Da, acum sunt bine şi ei. Îmi dau seama că au trecut prin emoţii mari. Mă gândesc mereu la Neli (n.r.- soţia lui), ea, săraca, a suferit cel mai mult. A fost mereu tare, optimistă, m-a făcut să cred cu tărie că totul va fi la fel ca înainte, dar numai ea ştie ce a fost în sufletul ei în acele momente! 

"Soţia mea, Neli, a suferit cel mai mult în această perioadă. A fost mereu tare, dar numai ea ştie ca a fost în sufletul ei în acele momente!''

Revine într-un amical contra fiului său, Răzvan

Mircea Lucescu pleacă duminică în Antalya, acolo unde Şahtiorul se va afla pentru un stagiu de pregătire de zece zile. „Il Luce" a decis să reînceapă munca cu un amical „de suflet", contra Rapidului (14 februarie). „Aveam şi alte variante, dar m-am gândit numai la Răzvan şi de aceea am decis ca primul meu meci după accident să fie împotriva echipei lui", a precizat antrenorul „minerilor".

„Aş pleca din ţară, dar nu pot!"

Lucescu a fost şocat de reacţiile unor oameni vizavi de accidentul în care a fost implicat. „Nu mi-a venit să cred când am auzit anumite comentarii. Am crezut că nu e adevărat. Apoi, după ce am văzut ce discuţii au fost şi pe seama lui Răzvan, mi-am zis că nu mai are rost să stau în România, la câtă răutate şi invidie există. Totuşi, nu cred că pot pleca definitiv din ţară, nu mă văd locuind permanent în altă parte", a spus Mircea Lucescu.

Amicalele Şahtiorului fără Lucescu

Şahtior - Uzbekistan    1-1

Şahtior - Etoile du Sahel    4-1

Şahtior - Bunyodkor     1-1

Şahtior - Aalesund    2-2

Şahtior - Oddgrenland     1-2

Şahtior - Tromso    1-0

Şahtior - Copenhagen    0-2

Şahtior - Kalmar     5-1

* Campionatul Ucrainei se reia la 3 martie, iar Şahtior Doneţk se află pe locul doi în clasament, la un punct de liderul Dinamo Kiev