Liţă Dumitru:„Mutu a dat fotbalului 60% din ce putea“

Unul dintre cei mai mari mijlocaşi români ai tuturor timpurilor a făcut o radiografie dură a prezentului, dezvăluind totodată amănunte şocante despre aventurile tricolorilor la Mondialul din 1970.

La 61 de ani, fostul mare internaţional, Ion Dumitru, zis Liţă, desemnat fotbalistul anului în 1973 şi 1975, este ferm convins că lumea sportului rege de la noi nu l-a apreciat îndeajuns. „Sunt un rebel, de aceea nu m-am realizat nici pe sfert", explică antrenorul care a dus o existenţă zbuciumată în ultimele luni. După ce a locuit pentru scurt timp în Germania, acolo unde a lucrat ca şofer de tir, Liţă Dumitru a primit o şansă nesperată din partea lui Gigi Becali, care i-a dat Steaua II pe mână.

„Adevărul": De ce n-aţi reuşit în Germania?

Liţă Dumitru: Pentru că şi acolo există «uscături», ca şi-n România. Cel la care am lucrat ca şofer de tir m-a minţit, nici nu mi-a dat banii pentru zilele muncite! De găsit vreo echipă nici n-a putut fi vorba! Abia la începutul lui ianuarie mi s-a eliberat certificatul de antrenor de la München, unde am făcut eu şcoala pe vremuri. Fără acea hârtie nu aveam cum să lucrez în fotbal.

V-aţi întors în cadrul clubului pe care l-aţi criticat cel mai mult în ultimii ani...

Adevărul e că eram la mare ananghie, iar Gigi Becali mi‑a întins o mână de ajutor. Mă bucur că am preluat Steaua II, practic m-am întors în Ghencea după 31 de ani. Recunosc că am avut şi emoţii, dar mi‑au dispărut după două zile. Sper ca aici să-mi închei cariera. Am 61 de ani, dar la 65 am de gând să ies la pensie.

Vă reproşaţi cumva declaraţiile dure făcute la adresa Stelei în anii trecuţi?

Eu cred că am vorbit corect la vremea respectivă. Dacă Steaua a jucat bine, am lăudat-o, dar dacă a evoluat prost, am criticat-o. Acum însă aceste discuţii nu-şi mai au rostul, promit că de-acum încolo o să stau cuminte!

De ce n-aţi prea fost căutat, în ultimii ani, de echipele din ţară?

A existat mereu o barieră în calea lui Liţă Dumitru! Unii antrenează fără rezultate mult şi bine, altora nu li se dă nicio şansă. Sigur că au fost şi persoane care m-au ajutat şi cărora le voi mulţumi cât oi trăi, aşa cum sunt verii Ioan şi Gigi Becali, Dumitru Dragomir, respectiv Mircea Minea, primarul din Chiajna. Dar, de multe ori, mi se punea o «vorbă bună» de la Federaţie şi nu mai eram primit nicăieri.

I-aţi supărat pe cei de acolo cu ceva?

Habar n-am. Poate nu făceam parte din sistem. Prin 1998, pentru că bănuiam că de acolo mi se trage că nu prea antrenez, am făcut o plângere la Petre Roman, care era preşedintele Senatului. Imediat, după nicio săptămână, am ajuns în Siria prin intermediul FRF. După ce m-am întors, aceeaşi poveste, nimic nu prea se lega. Şi gândiţi-vă că eu n‑am fost niciodată pretenţios, aş fi acceptat să antrenez chiar şi în Liga a III-a. Oricum, ce-a fost a fost. Acum sunt la Steaua II şi mi-e foarte bine aici.

Care e patronul de club care v-a dezamăgit cel mai mult?

George Copos! Nici nu vreau să mai aud de el. Când am ajuns la Rapid, prin 1995, ne-am înţeles să primesc 10% din fiecare transfer în străinătate al jucătorilor pe care-i aduc sau îi formez. Ulterior, m-am dus să-mi încasez dreptul. La care el mi-a spus: «Pentru că n-avem nimic scris, tot ce pot să-ţi ofer, Liţă, este o reducere de 10% la orice produs electronic marca Samsung». Apoi, şi-a bătut joc de mine şi în 2004, când eram la Rapid II. La început, mi-a transmis că vrea să-i promovez jucători tineri, dar la banchetul de final mi-a zis: «N-am ce să-ţi fac, Liţă, a fost o salvare ruşinoasă de la retrogradare!».

Mai poate reveni Adrian Mutu la forma care l-a consacrat?

Eu cred că Adi va mai juca fotbal la nivel înalt, în ciuda tuturor scandalurilor din ultima vreme. Totuşi, el n-a dat fotbalului decât 60% din ceea ce ar fi putut să dea.

"M-am certat cu selecţionerul Pişti Covaci fiindcă mi-a ciupit nevasta de fund la o petrecere. Dacă nu era acest episod, aş fi adunat mai multe meciuri la echipa naţională."

"Am părăsit „Craiova Maxima" din respect pentru Balaci. Mi-a spus: «Liţă, te iubesc, te respect, dar în Craiova este un singur rege: Balaci». A doua zi, mi-am luat geanta şi am plecat."

"Am criticat Steaua când era cazul. Promit însă că de acum încolo o să stau cuminte! "

Ion Dumitru

Data naşterii: 2 ianuarie 1950
Locul naşterii: Roşu, Ilfov
Post: mijlocaş
Cariera de jucător: Confecţia Bucureşti, Rapid, Steaua, Poli Timişoara, Univ. Craiova, UMT, CFR Timişoara
Selecţii / goluri la echipa naţională: 57 / 12
Cariera de antrenor: Rapid, FC Naţional, Jiul Petroşani, Poli Iaşi, Rocar, Chindia Târgovişte, Callatis Mangalia, Rapid II, Concordia Chiajna, Steaua II, Al-Jaish Damasc (Siria), Al-Hilal (Arabia Saudită, echipa de tineret), VfR Heilbronn (Germania, Liga a IV-a)

Se află la al doilea mariaj

Liţă Dumitru s-a căsătorit acum câţiva ani cu Mariana, care este mai tânără decât el cu 24 de ani. Cei doi au împreună o fată, Alexandra, în vârstă de trei ani. El a mai fost însurat timp de trei decenii cu o fostă gimnastă, Claudia Pandelescu, mariaj din care are alţi doi copii: o fată, Dalina, măritată în Germania, şi un băiat, Claudiu. „Ca fotbalist, el a fost mai talentat decât mine, dar a fost copil de bani gata. În 1996 s-a transferat la Keli Ried, iar faptul că l-am lăsat să plece singur la 16 ani în străinătate e greşeala vieţii mele. Nu a convins, aşa că s-a lăsat, după ce a mai jucat pe la Kickers Würzburg, Poli Iaşi şi Rocar", a mărturisit Liţă.

„Pelé m-a scuipat şi m-a înjurat. Cruyff a fost cel mai mare!"

Vă mai amintiţi primul meci ca jucător în Divizia A?

Era un meci FC Argeş - Rapid, când l-am ţinut pe Gicu Dobrin. Amândoi am luat nota 10 în „Sportul"! Eram rău de tot, nu-mi era frică de nimic. Fugeam cât pentru toată echipa la un loc, băgam „materiale", dar şi pasam de parcă puneam mingea cu mâna. Din 100 de pase lungi la antrenamente, 90 le dădeam exact pe om.

Ce amintiri mai aveţi din 1970, de la Guadalajara?

Plecasem în Mexic cu o lună şi jumătate înainte. Am fost primiţi cu fanfară, iar mexicanii au asigurat fiecărei echipe şi 22 de „fetiţe". Noi le-am primit, spre deosebire de englezi şi de brazilieni. Au urmat trei săptămâni de huzur, ţin minte că am petrecut şi pe moşia soţiei lui Carol al II-lea, Elena Lupescu. După aceea, nea Angelo Niculescu a pus piciorul în prag. Cine a înţeles să nu mai bea, să lase fetele, a prins loc în echipă. Ăsta e adevărul!

Cum a fost duelul cu bra­zi­lianul Pelé?

Am rămas tare dezamăgit de Pelé. Toată lumea spune că a fost un monument de fair play, însă vă spun eu ce mi-a făcut. Nu m-a scos tot meciul din „filho de putana", m-a scuipat, m-a înjurat, mi‑a pus tălpi. Pentru mine, cel mai mare rămâne Cruyff. La un meci contra Olandei am încercat de 30 de ori să-i iau mingea într-o repriză. Nu am reuşit, nici cu frumosul, nici cu urâtul. De aceea, peste câţiva ani, când am jucat cu Steaua contra Barcelonei, am spus clar că eu nu-l marchez pe Cruyff, băgându-l pe Ion Ion în gura lupului, de a râs tot vestiarul!

În total, aţi strâns 57 de meciuri la echipa naţională...

Ar fi putut fi mult mai multe dacă nu luam decizia să mă retrag după meciul cu Iugoslavia, acel blestemat 4-6 din noiembrie 1977.

Ce s-a întâmplat atunci?

Povestea a început după meciul tur, de la Zagreb, când am învins cu 2-0. Federaţia a dat atunci o masă în Cişmigiu, la restaurantul Monte Carlo. La un moment dat, antrenorul Pişti Covaci a ciupit-o de fund pe nevastă-mea. M-am dus la el şi i-am zis: „Bozgore, dacă crezi că Liţă Dumitru, căpitanul naţionalei, acceptă să te dai la nevasta lui, te înşeli". De atunci nu m-a mai înghiţit.

Şi apoi?

După ce am pierdut cu 6-4, m-au luat cu Miliţia direct din pat, la 8 dimineaţa. M‑au acuzat că am vândut meciul, chipurile fusesem văzut la Hotelul Dorobanţi, unde stătuseră sârbii. Norocul meu e că, la ora când au zis ei că eram acolo, eu eram cu  Iordănescu şi Dudu Georgescu, ne uitam la filme cu Stan şi Bran. Până la urmă am scăpat, dar vă spun eu că şi vitaminele care ni s-au dat înainte de meci erau cam ciudate. Sunt convins şi astăzi că Pişti Covaci n-a fost străin de toată afacerea asta.

Aţi făcut parte pentru scurt timp şi din „Craiova Maxima". De ce n-aţi confirmat în Bănie?

Balaci se accidentase, iar eu începusem să fiu din ce în ce mai iubit de olteni, care la un meci au început să‑mi scandeze numele. După acel joc, Ilie (n.r. - Balaci) m-a invitat la un şpriţ şi mi-a spus: „Liţă, te iubesc, te respect, dar în Craiova este un singur rege: Balaci". Din respect pentru valoarea lui, dar şi pentru prietenia noastră, a doua zi mi-am luat geanta şi am plecat, deşi nu luasem decât o mică parte din cei 40.000 de lei pe care mi‑i promisese Universitatea Craiova.

„Steaua are cel mai bun lot. Poate lua titlul"

Ce obiectiv vi s-a impus la formaţia secundă?

În primul rând, rolul meu este acela de a pregăti jucători tineri pentru prima echipă, dar şi acela de a avea grijă de fotbaliştii care abia şi-au revenit după accidentări sau care nu intră, temporar, în vederile lui Marius Lăcătuş. Apoi, este normal să ne salvăm de la retrogradare, pentru că ar fi ruşinos ca Steaua II să ajungă din nou în Liga a III-a.

Ce jucători i-aţi recomanda acum lui Lăcătuş?

Sunt mai mulţi. S-au întors şi cei care au fost împrumutaţi la Urziceni, aşa că am la dispoziţie un lot foarte valoros. Niciun jucător n-are mai mult de 25 de ani, iar cel mai tânăr băiat e un portar de numai 15 ani, Cojocaru. Sunt convins că voi scoate doi, trei fotbalişti pentru prima echipă.

Cine credeţi că ia campionatul în acest an?

Steaua are, fără doar şi poate, cel mai bun lot, dar şi un antrenor capabil. De ce n-ar lua titlul? Cred foarte mult în potenţialul acestor băieţi. Sigur, există şi posibilitatea ca Dorinel Munteanu să le dea tuturor cu clasamentul în cap. Se mai pot întâmpla multe până la vară.

Povestiţi-ne cum aţi fugit din ţară în 1988...

Eram antrenor-jucător la Rapid, iar la un moment dat am cerut un paşaport ca să-l vizitez pe vărul meu din Düsseldorf. Mi s-a zis să mă plimb prin ţară în concediu, aşa că am hotărât să fug! Am dat 40.000 de lei unei persoane care mi-a înlesnit plecarea în Germania, acolo unde am şi rămas până în 1994.

Aţi revenit în ţară ca antrenor la FC Naţional...

Aşa este. Când m-am întors în ţară, m-am dus direct la Cornel Dinu, care era atunci preşedintele clubului. I-am băgat următorul text: „Procuroare, tu ai fost şi eşti o stea a fotbalului românesc. O stea nu poate însă să le facă pe toate. Adu‑l pe Liţă lângă tine şi două
stele vor putea să le dea peste nas fraierilor care se învârtesc acum în fotbal". A fost una dintre cele mai frumoase perioade din cariera mea.

Unde v-a mers cel mai bine?

Mi-a plăcut foarte mult în Siria, unde am antrenat Al-Jaish Damasc. Cu echipa asta am luat campionatul şi am ajuns în finala Cupei Campionilor Ţărilor Arabe, pe care am pierdut-o în Egipt. Am fost şi bine plătit, numai din salariu luam cam 7.000 de dolari pe lună.