Legendele fotbalului: Campionul din provincie

0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Adevărul“ vă prezintă săptămânal povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi e rândul lui Constantin Cernăianu, antrenorul care a reuşit să câştige trofee interne atât cu Petrolul Ploieşti, cât şi cu Universitatea Craiova. I-a avut sub baghetă pe Oblemenco, fraţii Dridea, Dobrin sau Balaci. A stat mult în preajma lui Ştefan Kovacs, s-a împiedicat de comunişti, l-a cunoscut pe Helenio Herrera, a dat mâna cu Joa

Undeva, între tumultul Şoselei Mihai Bravu şi freamătul prăfuit al Bulevardului Muncii, pe o stradă botezată după un inginer interbelic, într-o curte înecată în verdeaţă, profesorul Cernăianu îşi duce bătrâneţea printre necazuri de sănătate şi amintiri. Nu mai are pielea întinsă pe faţă, ca pe vremea când ridica trofee sau antrena echipa naţională. Interiorul casei are acel aer vintage, cu puţine trimiteri la mileniul pe care-l străbatem. În mijlocul său, printre aburii cafelei la ibric, profesorul de 78 de ani se lansează în povestiri. Cumva împuţinat la trup, dar ager şi actual la minte, Constantin Cernăianu, sau „nea Duţu", cum îi spun apropiaţii, răsfoieşte deceniile ca pe nişte file îngălbenite.

Kovacs şi ratarea calificării în Argentina

„Cel mai sus am ajuns când am antrenat echipa naţională. După ce ne-au bătut sârbii cu 6-4 acasă şi am ratat calificarea la mondialul din Argentina 1978. Ştefan Kovacs s-a retras în postul de vicepreşedinte al Federaţiei, iar eu, din secund, am fost numit principal. Imediat, echipa naţională, sub conducerea mea,  a avut un turneu în America de Sud. Am jucat în Argentina şi am pierdut greu, cu 2-1. După meci, Joao Havelange, care era preşedintele FIFA, m-a felicitat pentru joc şi mi-a spus că în mod normal România trebuia să se califice la Campionatul Mondial, dar că Spania, care era cu noi în grupă, n-avea cum să nu participe la o competiţie de limbă spaniolă. Atunci am înţeles multe din meciul cu sârbii, de la acel 4-6!", spune Cernăianu.

Constantin Cernăianu



Bucurie şi tragedie la Ploieşti

La întrebarea dacă Ştefan Kovacs a avut vreo legătură cu acea înfrângere istorică, profesorul răspunde cu o eschivă. „Kovacs era un om excepţional, cu o experienţă extraordinară. Vorbea limbi străine, era fermecător în conversaţie, antrenase Ajaxul, antrenase echipa naţională a Franţei. Nimeni nu-i trecea prin faţă! Emana distincţie! Chiar şi atunci când jignea, o făcea cu tâlc. Odată am mers în cantonament undeva lângă Nisa, pe Coasta de Azur. În camerele jucătorilor erau vaze de cristal.

Mi-a zis: „Costică, du-te şi strânge vazele, să nu se întâmple ceva! N-avem cum să le plătim!", îşi aduce aminte fostul antrenor.  „Pe vremea mea, acum 30-40 de ani, era greu să câştigi campionatul dacă nu erai din Bucureşti. Eu am izbutit şi la Ploieşti, şi la Craiova, şi de aceea jucătorii şi suporterii m-au iubir. La Petrolul am venit ca secund al marelui Ilie Oană. Nu fusesem un mare fotbalist, jucasem doar la nivel de Divizia B, la Ştiinţa Bucureşti, ca student, şi acasă, la Târgu-Jiu. Am învăţat enorm de la Ilie Oană. Când a plecat la echipa naţională, eu am preluat Petrolul. Acolo am întâlnit cel mai bun conducător de club din cariera mea, pe Gheorghe Urich. Am trăit împreună mari bucurii, Cupa,  titlul naţional în 1966, meciurile cu Liverpool. Dar şi o mare tragedie, moartea lui Tabarcea, care mi s-a stins în braţe. Se prăbuşise pe teren, n-au mai avut ce să-i facă!", mai povesteşte profesorul.

Constantin Cernăianu

La plimbare împreună cu Oblemenco (dreapta) și Deselnicu



Cernăianu a fost antrenorul care a adus primul titlu Universităţii Craiova. „Cele mai mari satisfacţii le-am trăit la Craiova. Am clădit echipa în jurul lui Oblemenco, dar titlul l-am câştigat abia atunci când l-am aruncat în luptă, la 16 ani, pe Balaci. Adversarii îl ţineau pe Nelu, dar la finalizare apărea Ilie. În scurt timp, Balaci debuta în echipa naţională, iar noi deveneam campioni. Cu un an înainte pierduserăm titlul la un gol diferenţă, prin jocuri de culise. Noi am fost învinşi la Arad cu 1-0, Dinamo a bătut CFR Cluj cu 4-0, exact cu cât era nevoie!", rememorează fostul tehnician.

De la reanimare, pe lista marcatorilor

Profesorul priveşte poze alb-sepia. Îl vede pe Oblemenco şi îşi aduce aminte: „Nelu era un om extraordinar, un sportiv făcut să fie campion. În 1972 a suferit o operaţie grea, ulcer perforat, cu multiple complicaţii. Am crezut că-l pierdem. Mii de suporteri, stăteau în faţa spitalului şi aşteptau veşti. A stat două săptămâni la reanimare. Înainte de retur, noi urma să jucăm la Rapid, vine Petre Deselnicu şi-mi zice: „Nea Duţule, bagă-l pe Nelu, că ăsta se îmbolnăveşte la loc dacă nu-l bagi. Numai dacă-l văd rapidiştii pe teren, e 2-0 pentru noi!". Şi l-am băgat, nerefăcut, dar cu o mare ambiţie. Am bătut Rapidul cu 6-4, iar Oblemenco a dat trei goluri. A fost excepţional!"

Balaci mânca 11 mici la o masă

„La Craiova am câştigat campionatul cu bani foarte puţini. Echipele muncitoreşti o duceau bine, noi, ca vai de noi. Eu eram plătit de la Catedră, ca profesor universitar. Jucătorii n-aveau masa asigurată, în deplasări plecam cu pacheţelul după noi. Le spuneam ce să mănânce acasă, dar nu toţi ascultau. Am vrut să-i verificăm, m-am urcat cu doctorul Frânculescu în maşină şi am plecat pe urmele lui Balaci. L-am găsit într-o bodegă! Avea în faţă o farfurie cu mici. I-am numărat. Erau 11! Am crezut că înnebunesc!"

"Zece jucători care au format apoi Craiova Maxima au debutat cu mine. Erau nişte adolescenţi, dar aveau stofă de mari fotbalişti!"
Constantin Cernăianu

"Când l-am adus pe Crişan de la Baia Mare la Craiova, am rămas surprins să văd că vorbeşte engleza. Când plecam în străinătate, el era translatorul nostru!"
Constantin Cernăianu

Constantin Cernăianu

Data naşterii: 12 octombrie 1933, la Tg. -Jiu
Post: Fotbalist la Ştiinţa Bucureşti şi la Pandurii Târgu-Jiu
A antrenat la: Petrolul (1960-1970), principal şi secund, Universitatea Craiova (1971-1976), Echipa Naţională (1977-1980), principal şi secund, Sportul Studenţesc (1980-1981), Steaua (1981-1983), Olympiakos Nikosia (1983-1984), Dinamo (1985)
Campion cu Petrolul (1965-66) şi Craiova(1973-74)
Câştigător al Cupei României cu Petrolul (1963)
Dublu campion mondial universitar cu selecţionata studenţească a României (1972, 1974).

La plimbare împreună cu Oblemenco (dreapta) și Deselnicu
Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite