Legendele fotbalului: „Capellini“ din Giuleşti

0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Adevărul“ îţi prezintă în fiecare sâmbătă povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi e rândul lui Sandu Neagu, unul dintre cei mai valoroşi jucători ai Rapidului din anii ’60 şi ’70.

Sandu Neagu este subiectul poveştii clasice de îndeplinire a unui vis şi de cădere apoi în mizerie. Născut în cartierul Rahova, pe 19 iulie 1948, dar crescut în Giuleşti, într-o familie de rapidişti fanatici, Alexandru Neagu a avut o singură menire în viaţă: să joace fotbal doar în „Potcoavă". Era visul tatălui său, insuflat şi lui şi n-a fost bucurie mai mare când, în sezonul 1966-1967, anul primului titlu al rapidiştilor, Sandu Neagu a debutat într-un meci pe Giuleşti. Din păcate, tatăl său n-a apucat să-l vadă, pentru că murise cu puţin timp înainte. „Sandu Neagu a intrat greu în echipa Rapidului pentru că acolo erau Oblemenco şi Ion Ionescu, care nu puteau fi înlocuiţi. El a avut şansa abia după ce a plecat «Puiu» la Aachen", spune Rică Răducanu despre fostul său coleg.

A fost eroul de la Guadalajara

„A avut noroc că l-a avut în spate pe Nicki Dumitriu, iar în benzi pe Năsturescu şi Codreanu, care îi dădeau pase de gol şi aşa a ajuns la naţională", îşi aduce aminte Teofil Codreanu. Şi chiar aşa a fost. La 21 de ani, după trei sezoane fantastice la Rapid, Sandu Neagu a fost convocat de Angelo Niculescu, alături de alţi patru rapidişti, pentru Campionatul Mondial din Mexic, 1970. „A fost maximum pentru el. În meciul cu Cehoslovacia a jucat extraordinar. A dat gol, a scos penalty şi dacă îl vedea cineva atunci, îl lua imediat. A fost mare de tot", spune Rică Răducanu, coleg de cameră cu Neagu la acel turneu. „Capellini din Giuleşti", aşa cum îl supranumise scriitorul Ioan Chirilă pe Neagu, după celebrul vârf italian de la Inter şi Roma, a devenit de atunci „Eroul de la Guadalajara".

S-a apucat de băutură după primul divorţ

„Bă, tu pleci de la Rapid doar cu picioarele înainte", i-a spus franc Valentin Stănescu lui Sandu Neagu şi a avut dreptate. După 15 ani petrecuţi în Giuleşti, timp în care a jucat 286 de meciuri, a înscris 110 goluri, a câştigat două Cupe, în 1972 şi 1975, şi un campionat, 1967, Sandu Neagu s-a retras de la Rapid. Atunci au început şi problemele pentru el. „A divorţat de prima soţie şi asta l-a distrus. Fără stabilitate familială, s-a pierdut imediat. Atunci s-a apucat şi de băutură, pentru că atât cât a fost fotbalist, nu punea pe limbă. Era un băiat cuminte, la locul lui. Ţin minte că la Mexico '70, Angelo Niculescu păzea camera noastră, să nu fugim din hotel, dar fugeau alţii", spune Rică Răducanu.

O minge l-a omorât

În ultima parte a vieţii, „Eroul de la Guadalajara" a rămas pe drumuri şi a trăit pe unde a apucat, inclusiv într-o locuinţă amenajată la Stadionul Giuleşti, împreună cu cea de-a doua soţie şi cu cei doi copii. Ironia sorţii a făcut ca sfârşitul lui Sandu Neagu să-i fie adus de o minge de fotbal. Pe 17 aprilie 2010, cu o zi înainte de derby-ul dintre Rapid şi Steaua, trupa lui Ioan Andone a decis să se antreneze chiar pe Stadionul Giuleşti, nu la baza Pro Rapid, iar Sandu Neagu a ieşit să-i vadă pe băieţi. Fiul său în vârstă de 3 ani a primit o minge să se joace şi i-a dat tatălui său o pasă.

Sandu Neagu s-a întins să returneze balonul şi a căzut rupându-şi femurul. A fost dus la spital de urgenţă, dar n-a suportat complicata operaţie pentru că, aşa cum au spus doctorii, era „putred". A doua zi de dimineaţă i s-a spart ciroza de care suferea de mult şi s-a stins. Seara, Rapid a câştigat cu 5-1 în faţa Stelei, în memoria lui Sandu Neagu, „Capellini", „Eroul de la Guadalajara", mort după fotbal, la 61 de ani.

Şi-a vândut garsoniera repartizată de Rică Răducanu

Fostul coleg de la Rapid, Rică Răducanu, povesteşte un episod edificator pentru comportamentul lui Sandu Neagu. „Avea bani şi din fotbal şi din străinătate. A lucrat în Algeria, ca maistru, vreo trei ani şi avea bani serioşi, dar a pierdut tot. Avea şi unde să locuiască, dar a lăsat toate casele copiilor din prima căsătorie şi fostei soţii, care l-au dat apoi afară. I-am dat eu, cât am fost la Primăria Capitalei, şi cu ajutorul lui Lucescu, o garsonieră în Drumul Taberei. Teofil Codreanu mi-a spus: «Bă, să vezi că ăsta o vinde», dar nu l-am crezut. După ceva timp m-am întâlnit cu el şi l-am văzut cu ceas la mână, cu inele. I-am zis: «Ia uite, cioară, ce barosan eşti!», dar când colo, el vânduse garsoniera. Am vrut să-l omor cu bătaia, dar ce să-i mai faci", desluşeşte misterul lipsei locuinţei fostul portar.

"Sandu Neagu spunea că la Rapid joacă trioul RFG. Culae Lupescu, din Rahova, eu, din Ferentari şi el, din Giuleşti. Era un băiat de treabă, dar naiv. Să-i fie ţărâna uşoară."
Teofil Codreanu
fost coleg la Rapid

"Am fost o generaţie valoroasă, blocată în România. Dacă ne lăsau să plecăm după Mondialul din 1970, unde jucasem excelent, poate că Sandu Neagu trăia şi azi."
Mircea Lucescu
fost coleg la echipa naţională

Alexandru Neagu

Data naşterii: 19 iulie 1948
Locul naşterii: Bucureşti, România
Data decesului:  17 aprilie 2010 (61 de ani)
Locul decesului: Bucureşti, România
Post: Atacant
Juniorat: 1963-1965 (Rapid Bucureşti)
Echipe: 1965-1978 Rapid Bucureşti; 286 meciuri (110 goluri)  
În cupele europene: 19 meciuri (5 goluri)
Echipa naţională: 1970-1972; 17 meciuri (4 goluri)
Familie: Patru copii - (un băiat şi o fată din prima căsătorie, un băiat şi o fată din a doua)

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite