“Jancker”, fanul fără frontiere

La 27 de ani, Dan Neculcea este cu siguranţă unul dintre cei mai fanatici suporteri al campioanei en-titre, Oţelul.

Fără să fie vreun băiat de bani gata, Neculcea, care lucrează într-un supermarket din Galaţi, îşi însoţeşte favoriţii în toate deplasările externe, fie că e vorba de cantonamente sau de meciuri din cupele europene. Pasiunea pentru Oţelul n-are limite pentru „Jancker", aşa cum îi spun colegii de peluză. Astă-iarnă, când a existat celebrul episod cu „trenul groazei", în care o parte dintre jucătorii campioanei au rămas sechestraţi timp de aproape 36 de ore, pe drumul de la Galaţi la Bucureşti, „Jancker" a mers şi el mai bine de 10 kilometri pe jos, prin nămeţi, pentru a ajunge într-un final la aeroportul Băneasa, acolo de unde urma să se îmbarce în avionul care urma să-l ducă în cantonamentul de iarnă din Cipru. Un exemplu de dedicare aşa cum vezi mai rar în zilele noastre, când ultraşii ies în evidenţă mai mult din cauza conflictelor cu galeriile rivale sau cu forţele de ordine.

L-a vizitat pe Neşu la Utrecht

Şi, pentru că fotbalul adevărat înseamnă mai ales fair-play, „Jancker" le-a demonstrat tuturor românilor că rivalităţile absurde din sport nu-şi au locul. În urmă cu un an, a plecat pe cont propriu din Galaţi, împreună cu încă doi prieteni, pentru a merge să-l viziteze pe Mihăiţă Neşu la clinica de recuperare "De Hoogstraat" din Utrecht, acolo unde era internat fostul fotbalist după cumplitul accident suferit la 10 mai 2011. "Sportul trebuie să rămână sport şi îi dorim lui Mihai multă putere şi sănătate deplină. Nu contează deloc faptul că el a jucat la Steaua", a mărturisit atunci Neculcea. Probabil că celebrul banner care era afişat mereu la meciurile Galaţiului în urmă cu un deceniu, "Mamă, te iubesc, dar nu ca pe Oţelul!" se referea la oameni precum "Jancker".