Iuliu Mureşan: „Când auzeau că n-avem mall, străinii ne refuzau“
0
Conducătorul campioanei ne-a dezvăluit obstacolele de care s-au lovit clujenii pentru a aduce CFR-ul în prim-planul fotbalului românesc. Preşedintele campioanei este singurul doctor printre conducătorii din fotbalul românesc.
„Recomand medicina oricui, deşi e mult mai grea decât fotbalul şi vorba aia, la fotbal se pricepe oricine. Mie mi-a plăcut de mic, deşi n-am avut în familie tradiţie de doctori. Doar eu şi sora mea, dar ea s-a luat după mine, că e mai mică cu doi ani. Întâi am venit eu de la Baia Mare la Cluj la facultate, apoi a făcut şi ea, numai că eu am rămas în Cluj, iar ea s-a întors acasă. Acum e medic de familie la Satu Mare", ne-a povestit Mureşan.
„Adevărul": Care a fost cea mai grea perioadă de când sunteţi la CFR?
Mureşan: La început, când am fost „aruncat" în fotbal fără să ştiu cu ce se „mănâncă". Noi am luat echipa din Divizia C. Eu eram atunci directorul societăţii Ecomax, care devenise acţionarul majoritar al clubului, iar eu automat a trebuit să fac parte din Consiliul de Administraţie al CFR. Totuşi nu am crezut că o să am vreo legătură cu echipa efectiv. Timp de o lună am observat că vechiul preşedinte nu se implică şi i-am zis lui Arpi că trebuie să aducem pe altcineva. Am încercat tot felul de variante, dar, ulterior, Arpi mi-a zis să rămân eu până în iarnă. Era vorba de două, trei luni, apoi urma să luăm pe cineva. Şi uite că de la o lună, două, s-au făcut nouă ani! Nu ştiam nimic la început, recunosc, dar m-am bazat pe experienţa de viaţă şi pe fler, iar în timp am prins toate dedesubturile fotbalului. Am avut mari deziluzii la început şi mă refer din punct de vedere uman, pentru că nivelul celor cu care mă întâlneam la Divizia C era destul de scăzut. Chiar le-am spus apropiaţilor că mi-e jenă de treaba pe care o fac privind strict din perspectiva oamenilor.
La început a fost greu să-i convingeţi pe jucătorii străini să vină la Cluj?
Foarte greu! Ţin minte, primul pe care am vrut să-l luăm a fost un portughez, Carlitos. Era jucător de viteză, tehnic, avea şut. Mă gândeam că dăm lovitura cu el. Stabilisem tot, mai trebuia doar să semneze, când mă trezesc cu un telefon de la el că nu mai vine la Cluj, că i-a spus nevasta că, dacă ajunge în România, divorţează! La cei mai mulţi străini, soţiile s-au opus! Ne vedeam cu ele şi cu jucătorii şi ele mă întrebau: „Aveţi mall la Cluj?". Le spuneam că nu, dar că în doi, trei ani se va construi unul. Când auzeau, refuzau din start. După ce s-au făcut mallurile astea la Cluj, nu prea ne-au mai zis „pas" (râde).
Regretaţi că nu aţi reuşit să aduceţi la Cluj un anumit jucător din campionatul intern?
Îţi spun doi. Dan Alexa, care era şi foarte bun prieten cu Răzvan Zamfir (n.r. - îi era şi impresar), însă el a preferat să meargă la Timişoara. Şi al doilea, Ionel Dănciulescu, un super-jucător cu un caracter frumos. Am încercat să-l luăm şi când era Andone la noi, dar nu s-a putut.
Care dintre trofeele obţinute a fost cel mai greu de cucerit?
Primul titlu pe care l-am luat, mai ales că a fost un campionat strâns, cu o grămadă de probleme, valize, nebunii. Penalty-ul acela al lui Cadu, din ultima etapă cu „U" Cluj, mi s-a părut cel mai lung din istorie. A durat vreo cinci minute până când s-a executat, pentru că era nebunie pe teren. Am trăit la maximum acele momente. Nu am mers la meci că stadionul lui „U" ne era ostil şi am preferat să stau cu Arpi la stadionul nostru, singuri, într-o sală, să ne putem manifesta în voie.
Cum aţi caracteriza relaţia cu antrenorii pe care i-aţi avut?
Nu ştiu dacă am gestionat‑o bine. Eu m-am străduit să fiu prieten cu ei, însă, când echipa este pe locul zece, am un mare disconfort şi atunci iau măsuri. Nu ştiu dacă am procedat bine cu toţi antrenorii pe care i-am avut, însă rezultatele echipei parcă îmi spun că nu am greşit. Uite, de exemplu, ştiu că Tony Conceicao este nemulţumit că a plecat şi îl înţeleg că eram pe primul loc, dar nu mergea ceva. L-am schimbat şi am luat titlul cu Mandorlini.
E coincidenţă că, de fiecare dată când e confirmat un antrenor, se întâmplă să fie demis la puţin timp după?
Mergem pe mâna antrenorilor, le întărim autoritatea până în ziua în care pleacă. Cum să anunţi că nu mai ai încredere în el, că îl schimbi peste cinci etape? Chiar dacă îţi trece prin cap, nu poţi să dai astfel de semnale jucătorilor. Plus că antrenorii se aşteaptă. Nu a fost antrenor care să nu ne spună: „Ştiu. Nu mai merge treaba, luaţi ce măsură vreţi".
Care este în prezent situaţia antrenorului Sorin Cîrţu?
Colaborăm bine cu el, e un antrenor bun, însă îi este greu să scoată echipa din pasa proastă prelungită în care a fost. Avem în continuare încredere în el, dar, ca orice tehnician, este ţinut de rezultate.
Prieteni în fotbal?
Nu am în afară de oamenii cu care lucrez. Am ajuns la conluczia că amiciţia duce la compromisuri şi am evitat. Respect toată lumea, deşi nu toţi mă respectă pe mine, dar asta ţine de educaţie şi de civilizaţie.
Aţi fost trădat vreodată?
Da! De foarte multe ori!
De ce v-aţi angajat fata la club?
Ea a terminat o facultate de Ştiinţe economice şi Relaţii Internaţionale şi se plia pe postul respectiv. Din păcate, nu i-a plăcut şi a plecat. Oricum, eu am întrebat-o dacă vrea să revină şi mi-a spus că nu!
Sunteţi un om bogat? În ce v-aţi investit banii?
Sunt bogat prin trofeele pe care le-am câştigat. Referitor la partea materială, am o stare normală, nu-mi lipseşte nimic. Am două mici afaceri de care se ocupă fiica mea, eu nu prea am timp, pentru că mă dedic prea mult fotbalului.
„Alvaro Pereira a fost cea mai tare lovitură. Traore va fi următoarea!"
Alvaro Pereira (stânga) a plecat la FC Porto de la CFR Foto: Marian Iliescu
Care a fost cea mai tare lovitură dată de CFR în materie de transferuri?
Aducerea şi vânzarea lui Alvaro Pereira. A jucat foarte bine la noi, plus că am şi câştigat de pe urma lui. Următoarea „bombă" va fi cu siguranţă Traore!
Care e jucătorul-cheie al CFR-ului din ultimii ani?
Cadu, căpitanul echipei. Determinant, mare caracter! Când l-am adus era căpitanul lui Boavista! Ţin minte o fază amuzantă cu preşedintele Boavistei, întâmplată când m-am dus să-l iau pe Cadu. Biroul preşedintelui era, de fapt, o lojă la stadion, cea mai bună, evident, situată undeva la mijlocul terenului. M-a poftit în lojă şi a aprins nocturna. Am avut atunci o revelaţie de cum ar trebui să arate un stadion. În perioada aia arena noastră era mai mult decât modestă. Nici nu le arătam jucătorilor pe care-i aduceam stadionul. Făceam ce făceam şi semnam actele în alte oraşe. Nu-i aduceam la Cluj până nu semnau, că ne era că ne refuză!
Lumea spune că CFR este o echipă favorizată de arbitraj. În schimb, Paszkany zice, după ultimele greşeli, că este vorba despre o conspiraţie împotriva Clujului. Ce spuneţi de toate astea?
Da! Suntem atât de „avantajaţi" că în meciul de Cupă s-au făcut 14 greşeli împotriva noastră, motiv pentru care am şi depus memoriu împotriva lui Cristi Balaj. Mă îngrijorează faptul că se greşeşte din ce în ce mai mult împotriva noastră, că suntem „ghinionişti", iar alte echipe „norocoase" din punctul de vedere al arbitrajelor.
Ce calcule vă faceţi pentru Liga Campionilor şi Liga Europa?
Meciul de la Basel e decisiv! Dacă nu pierdem, avem şanse clare să ajungem în Liga Europa. Putem spera chiar şi la o calificare în primăvara Ligii, dacă reuşim să batem, acasă, Roma!
Aţi ratat Cupa...
Ne-a fost foarte greu să digerăm rezultatul cu Gloria, nu ne aşteptam să fim eliminaţi. Bistriţa a câştigat fără să aibă un şut pe spaţiul porţii, dar, aşa e fotbalul, nedrept.
Mai are CFR şanse la titlu în acest sezon?
De ce să nu avem? Am încredere că în retur nu vom avea atâtea sincope.
Cât timp vă mai vedeţi preşedinte la CFR? Nu vă tentează un post la LPF sau FRF?
Absolut deloc. Vreau să mai stau la CFR cât timp sunt sănătos şi o să mai pot munci.
„Până să ajung la CFR nu fusesem la stadion"
Paszkany (dreapta) şi Mureşan, prieteni de 17 ani Foto: C. RAŢIU
Cum l-aţi cunoscut pe Arpad Paszkany?
Îl ştiu de când avea 24 de ani. Era prieten cu ginerele unui amic şi ne-am întâlnit printr-o împrejurare. Am ajuns să ne vedem din ce în ce mai des, iar din 1999 am început să lucrăm împreună.
De ce aţi renunţat la medicină?
A fost destul de greu să iau această hotărâre, cu atât mai mult cu cât aveam un statut bun. La 44 de ani lucram la stat într-o poziţie foarte bună, aveam salariu mare, eram angajat la Ministerul de Interne, Inspectoratul de Poliţie Cluj. Când am decis să renunţ toţi mi-au zis că este riscant ceea ce fac, că ar trebui să mă gândesc bine, dar am avut fler şi am decis să plec. În decembrie 1998 mi‑am dat demisia şi la 15 ianuarie am plecat din Minister. Am avut încredere în Arpi, am mers pe mâna lui, ca prieten în primul rând.
Spuneţi-mi o poveste de pe vremea când eraţi medic.
Una dintre cele mai amuzante... După ce am terminat stagiatura am „prins" un post la 30 de kilometri de Cluj, la Iara, unde era un spital cu vreo 30 de paturi. Cum am ajuns, medicul şef mi-a zis că sunt de gardă vineri, sâmbătă şi duminică. Mă gândeam să vină orice, numai naşteri să nu am. Întâmplarea a fost că fix o naştere am avut, acela a fost primul meu caz. M-a luat moaşa şi m-a liniştit, spunându‑mi că se va ocupa ea de tot. Mă rog, a născut femeia, totul a decurs normal. Acum ceva timp stăteam la o cafea şi am văzut că o doamnă se uita insistent la mine. Era la masă cu o cunoştinţă de-a mea, care a venit să mă întrebe dacă am fost medic la Iara. Ce crezi? Femeia aia era cea pe care o supravegheasem la naştere. I-am cunoscut apoi şi copilul şi ne-am împrietenit. Dar eu am crezut că se uita la mine că sunt băiat frumos şi, de fapt, se uita la mine că mă recunoscuse că am ajutat-o la naştere (râde).
Eraţi microbist înainte să ajungeţi în fotbal?
Nu. Îţi spun sincer că nu văzusem „live" niciun meci până atunci. Îmi plăcea fotbalul când erau meciurile naţionalei, derby-urile din campionatul intern, şi cam atât. Nu mă uitam niciodată la un meci dintre ocupantele locurilor opt şi zece să zic...
"De cele mai multe ori, prietenii îmi cer sfaturi sau mă roagă să-i îndrum către un anumit medic, având în vedere că am amici şefi de spitale. "
"Nu plec nicăieri fără o trusă medicală complexă. Şi să ştii că nu o dată mi-a fost de mare folos."
"Sunt prieten cu Paszkany de peste 15 ani. Profesional, mai avem discuţii în contradictoriu, unele neînţelegeri, dar astea nu afectează cu nimic prietenia noastră. "
Iuliu Mureşan
-Data naşterii: 01.02.1954.
-Profesie: medic ortoped.
-Are mici afaceri imobiliare în judeţul Cluj.
-A intrat în fotbal din întâmplare, în 2001, fiind cooptat de Arpad Paszkany, care avea să devină patronul clubului.
-De la preluarea clubului de către cuplul Mureşan-Paszkany, CFR Cluj a obţinut următoarele rezultate:
2001/2002 - Liga a III-a - locul 1 (a promovat în eşalonul secund)
2002/2003 - Liga a II-a - locul 6
2003/2004 - Liga a II-a - locul 1 (a promovat în prima divizie)
2004/2005 - Liga I - locul 11
2005/2006 - Liga I - locul 5
2006/2007 - Liga I - locul 3
2007/2008 - Liga I - locul 1
2008/2009 - Liga I - locul 4
2009/2010 - Liga I - locul 1
Se încarcă comentariile...
