Ion Nunweiller:„Merita un şut în fund“

Unul dintre fotbaliştii emblematici ai roş-albilor spune că senegalezul N' Doye a perturbat atmosfera de la echipă şi-i acuză pe conducători că n-au luat măsuri drastice în privinţa africanului. A fost 13 ani căpitanul lui Dinamo şi primul jucător din timpul regimului comunist care a fost lăsat să joace afară. El şi fratele său, Lică, au devenit simboluri pentru roş-albi.

„Adevărul": Ce mai face Ion Nunweiller?

Ion Nunweiller: Acum sunt bine, dar în urmă cu câteva săptămâni m-am operat de cataractă la ochiul stâng. De câteva zile m-am mutat din Bucureşti şi stau undeva lângă Piteşti, alături de familie. Sunt bucuros că aşa am găsit, printre lucruri, un dosar în care am păstrat toate notiţele de când jucam fotbal. Mă gândesc chiar să scriu
o carte.

La Dinamo, jucătorii se ţin de greve. Cum era înainte?

Îţi dau un exemplu. Antrenorul meu, Traian Ionescu, mi-a spus odată să nu dau pase lungi în timpul meciului. Nu l-am ascultat, am pasat greşit şi am luat gol.M-a amendat şi m-a ţinut pe bară o etapă. Îţi dai seama ce păţeam dacă făceam altceva? Şi noi mergeam la o bere, aveam o cârciumă vizavi de Dinamo, „Ghiocelul" îi zicea, venea şi antrenorul cu noi, dar plecam toţi acasă după o halbă.

Ce spuneţi de situaţia actuală din lot?

N'Doye a stricat atmosfera, iar şefii greşesc că-l iartă. El este un exemplu negativ, din cauza lui s-au creat găşti în vestiar. Acum, fotbaliştii joacă pentru bani, nu mai pun suflet cum făceam noi. Acţionarii trebuie să aducă jucători legaţi de club, nu din aceştia coborâţi din pom.

Totuşi, N'Doye a fost iertat şi reprimit în lot...

Era nevoie de aceeaşi unitate de măsură pentru toţi, iar sancţiunile trebuiau date capilor, adică senegalezului şi lui Bratu, că ei au pornit tot scandalul, dar ei au fost iertaţi, iar ceilalţi amendaţi. Bine, vom vedea dacă o să-i excludă din vară. Problema e că N'Doye rămâne la echipă. E plin de el, întreabă în interviuri cine e Dinamo, cine e Bratu, dar el cine e?! Trebuie să-idăm un şut în fund, să scăpăm de el, pentru că la anul o să facă la fel.

Cum vi se pare Liga I?

Avem un campionat foarte slab. Doar CFR a mai jucat ceva, atât. Uită-te şi la Becali ce a făcut la Steaua, nu am nimic cu el ca om, dar nu are ce căuta în fotbal. A distrus Steaua. Îmi pare rău de ce se întâmplă, pentru că noi, în afara terenului, eram prieteni. Mă uit la Ienei, Iovan, Bumbescu şi văd cât le este de greu.

Cine este  Ion Nunweiller

N’Doye (stânga) a avut evoluţii bune la Dinamo  Foto: P. Tănase

Locul / Data naşterii: 09.01.1936 / Piatra Neamţ.

Carieră: Progresul (1950-1951), Dinamo (1951-1968 şi 1970-1972), Fenerbahce (1968-1970).

Antrenor: Dinamo, Bistriţa, Corvinul, Flacăra Moreni, Bursaspor, FC Argeş, Ceahlăul, Baia Mare.

Palmares ca jucător: 5 titluri şi 3 cupe cu Dinamo, un titlu cu Fenerbahce.

Palmares ca antrenor: 3 titluri cu Dinamo, a promovat cu Ceahlăul în Divizia A.

Rapidiştii le-au zis „câinii roşii"

Cum aţi căpătat porecla de „câinii roşii"?

Eu şi fratele meu, Lică, eram fundaşi centrali şi aveam multă răutate în joc, plus curaj. Ne băgam la toate mingile fără frică. Apoi, noi fiind copii de saşi, eram roşcaţi şi, când făceam efort, ne înroşeam foarte tare. Odată, într-un meci cu Rapid, atacanţii lor, Dumitriu II şi Ionescu, care ne ştiau de frică şi ne ocoleau pentru că nu-şi permiteau să ne dribleze, ne-au întrebat la un moment dat: „Ce sunteţi, mă, aşa răi? Parcă sunteţi nişte câini. De fapt, la cum arătaţi, sunteţi câini roşii". După aceea, suporterii lor au prins vorba şi aşa ne-a rămas porecla. Şi tot rapidiştii „m-au ajutat" să plec şi afară.

Cum aşa?

Se transferase Boc la echipă şi Traian Ionescu mi-a zis să joc fundaş central la marcaj, ca să-i facă lui loc ca libero. I-am spus că sunt bătrân, am 33 de ani şi mai bine îl pune pe Boc la marcaj. S-a supărat şi mi-a răspuns că am terminat-o cu Dinamo!

Şi cum aţi reacţionat?

Am plecat la Sinaia, la un prieten care avea teren de fotbal. După două săptămâni, Stoenescu şi Boc, ambii fundaşi centrali, s-au accidentat şi Dinamo avea nevoie de un jucător. M-au contactat, iar o persoană importantă, care era ministru, mi-a spus să revin. I-am zis că joc doar dacă mă lasă să mă transfer la Fenerbahce. Ministrul mi-a răspuns că, dacă batem, plec. Era finala Cupei şi jucam cu Rapid. Am câştigat cu 3-1. A doua zi eram la turci. Am fost un deschizător de drumuri. După mine a plecat şi Ionescu, de la Rapid, în Germania.