Ioan Ovidiu Sabău: „Visul meu e să antrenez Brescia“

Tehnicianul a acceptat un dialog fără perdea cu „Adevărul“ în care a povestit cum de nu s-a certat cu Marian Iancu,  despre religie, dar şi despre planurile sale profesionale de viitor. Fotbalistul Sabău a fost mereu aproape de înălţimi, dar niciodată n-a reuşit să facă ultimul pas, cel decisiv. Om de bază la naţională în campania pentru Cupa Mondială din 1994, s-a accidentat înainte de turneul final şi a ratat astfel

Din cauza aceleiaşi probleme, cel declarat cel mai bun mijlocaş din Serie A în 1993, peste colegul Hagi de la Brescia, n-a mai putut face pasul la AC Milan, acolo unde Capello voia să-l adauge colecţiei de staruri ale câştigătoarei Ligii Campionilor din 1994. Omul Sabău pare însă că şi-a atins locul visat.

Crede cu tărie în ceva şi, în ciuda prejudecăţilor care-l înconjoară, în spatele costumului închis e acelaşi „Moţ" simplu din Ardeal: bea cu plăcere un pahar de vin roşu, pleacă în drumeţii la munte şi râde cu poftă când îşi aduce aminte de o scenă din „Ice Age".

„Adevărul": De ce la Târgu‑Mureş?

Ioan Ovidiu Sabău: Erau două luni de când nu aveam activitate, nu mai puteam sta, era foarte greu, pentru că de la 14 ani fac doar fotbal.

Te vezi doar antrenor, nu şi în administraţie?

Nu, chiar dacă ştiu să organizez, nu mi-e teamă să fiu manager general. La Bistriţa mă ocupam aproape de tot. Dar şi la Timişoara veneam la 8.30 şi plecam seara. Mă implic total, câteodată sunt chiar prea strict.

Ce oferte ai mai avut?

Prima dată m-au abordat cei de la „U" Cluj. A fost apoi şi Craiova. Cu CFR n-am discutat niciodată, s-au intere­sat de mine prin intermedi­ari, probabil ca să mă testeze.

Ştiai de problemele financiare de la Craiova?

Nu. N-aveam de unde. Nu am acceptat pentru că în Româ­nia nu ţi se dă timp de gân­dire. La „U" Cluj voiau în trei zile un răspuns, de pildă, altfel îşi puneau alt antrenor. Apoi, au venit cei de la Târgu‑Mureş care mi-au spus că nu se aşteptau să merg la ei.

Îţi pare rău acum că nu ai mers la „U" Cluj, când vezi ce investiţii s-au făcut?

Da, dar acolo a fost şi altceva. După ce am zis că nu pot da un răspuns în trei zile, ei au devenit interesaţi să‑l ia manager pe Mihai Stoica. M-a sunat Meme şi m-a întrebat dacă vreau să lucrez cu el la „U" Cluj. I-am zis că da, iar el mi-a spus să aştept să pună nişte lucruri la punct. Din păcate, nu s-au înţeles.

Perioada de la Timişoara o consideri un eşec sau o reuşită?

Sută la sută pozitivă. Iau partea bună, experienţa internaţională cu eliminarea lui Şahtior. Apoi, cele cinci puncte din grupele Ligii
Europa.

Dar aţi terminat pe locul cinci în campionat!

Vă spun, dacă nu-l dădeam pe Gigel Bucur la Kuban în iarnă, 99% luam titlul! Am rămas apoi fără vârf împins şi a trebuit să fac improvizaţii.

Deci nu ai fost de acord cu plecarea lui Bucur la Kuban...

În prima fază, am zis că vreau să rămână Gigel, apoi am acceptat transferul lui cu condiţia să vină alt vârf. Pentru el era important să plece, nu atât la nivel de performanţă, ci de câştig financiar.

Cum a fost relaţia cu Marian Iancu?

Mulţi s-au mirat de ce nu m‑am certat cu Iancu. El are imaginea unui om care pune presiune. Ştiam şi eu asta înainte să mă duc la Timişoara. Noi am dialogat mult. De multe ori l-am adus unde am vrut eu şi am avut răbdare când nu era de acord de ce iau unele decizii. Am reuşit să-l conving că acele hotărâri erau cele mai bune. Nu poţi să te pui împotriva omului care dă banii, să nu-l asculţi. Totuşi, asta nu înseamnă că Iancu m-a dirijat sau că mi-a făcut echipa, că dădea telefoane sau că trimi­tea liste. Mi-am muşcat limba de multe ori, dar am preferat să fac asta.

V-aţi şi certat?

Au existat şi discuţii aprinse, ca între bărbaţi. Întotdeauna spunea: „Neluţule, tu eşti mereu lângă jucători, dar trebuie să găseşti soluţiile cele mai bune". M-a respectat Iancu, mi-a lăsat personalitatea.

Aţi mai vorbit după ce ai plecat?

Nu, dar eu consider că suntem în relaţii bune. Cu toate că mai am de luat bani de la Timişoara şi s-a ajuns şi la judecată. Am aşteptat un an, dar nu s-a făcut nimic. Asta a fost ultima soluţie pe care am dorit-o, să ajung să mă judec cu cei de acolo, dar nu am avut ce face.

Ce obiectiv ai la Târgu‑Mureş?

Să nu retrogradăm. Dacă vor fi şi bani din vară, vom avea obiectiv primele şase locuri. Eu mai am contract până în vară şi, dacă vor fi condiţii, vreau să rămân.

Şi, dacă vei avea o ofertă bună acum, în iarnă?

Nu o iau în calcul. De multe ori am pierdut pentru că mi-a plăcut să-mi respect cuvântul şi relaţiile de prietenie. Dar voi pleca sigur în vară, dacă nu mi se asigură un buget care să-mi permită să duc echipa mai sus. Mă refer la achiziţii, la salariile jucătorilor. Nu vreau să ajung să-i mint în fiecare săptămână pe băieţi că vor veni banii...

Te gândeşti să pleci la o echipă de afară?

Mi-aş dori, dar e greu. Aş vrea să ştiu că am echipament bun, că toţi jucătorii au aceleaşi şosete, că am 50 de mingi la antrenament, nu 20, să stau stresat să nu se spargă vreuna, că am un teren bun...

Ce echipă ţi-ai dori să antrenezi?

Cred că Brescia, să mă întorc unde am fost şi am avut evoluţii foarte bune, unde am fost foarte iubit şi apreciat.

Păi, şi e un vis irealizabil?

E greu să intri într-un campionat cum e cel italian pentru că eşti român, că eşti străin şi e cu atât mai greu dacă nu ai rezultate de excepţie în campionatul nostru.

Păi, la Târgu-Mureş e greu să ai rezultate de excepţie...

Probabil voi reveni, la un moment dat, la nivel de top la echipe care îşi permit să‑şi fixeze obiectiv câştigarea campionatului.

Ioan Ovidiu Sabău despre:

Cel mai bun prieten din fotbal: „Hagi (foto dreapta). Am fost şi colegi de cameră, am jucat şi la Brescia. Vorbim şi acum".

Mihai Stoica: „Mi-a zis că în ţară numai cu mine vrea să lucreze: «Unde mă duc, te iau cu mine», mi-a spus. Dacă am lucra împreună, el ar fi garanţia că lucrurile sunt OK şi că se face performanţă. Preocupările mele ar fi numai de echipă fiindcă el se ocupa de absolut tot în rest".

Noul Sabău: „Poate fi Torje. Seamănă cu mine ca atitudine. Munceşte foarte mult. Talia nu-l ajută, dar compensează prin viteză".

„Lui George Copos i-a plăcut la întâlnirea Martorilor"

George Copos a trăit o experienţă interesantă

Credinţa ţi-a influenţat în vreun mod cariera de fotbalist?

Nu, asta e o prostie. Sunt două lucruri total diferite şi nu s-au interferat niciodată. Trăim în secolul XXI şi, din păcate, în România încă mă
lovesc de prejudecăţi de genul acesta.

Cum ai de­ve­nit Martor al lui Iehova?

Când jucam în Olanda. Acolo au venit la mine la uşă Martorii lui Iehova. După cum ştiţi, în toată lumea, ei merg din casă-n casă şi le vorbesc oamenilor din Biblie. Am acceptat să-i ascult. Am avut nişte întrebări fundamentale pe care oricine şi le pune: "De ce murim?" „Care e sensul vieţii?", „De ce permite Dumnezeu suferinţa?". Şi, când am văzut ce spune Biblia, era total diferit faţă de ceea ce fusesem învăţat eu. Un an şi jumătate am studiat cu soţia Biblia, împreună cu Martorii. A fost extraordinar să aflu realitatea despre multe lucruri prezentate atât de simplu şi de logic în Biblie! Am simţit cum adevărul te eliberează de multele falsităţi şi minciuni atât de răspândite. Nu m-a convins nimeni, doar Biblia. Am ales asta în cunoştinţă de cauză.

Ai fost şi tu să predici?

Da, bineînţeles. Toţi Martorii lui Iehova respectă cu sfinţenie porunca biblică de a le predica şi altora, adică de a le vorbi oamenilor despre promisiunile lui Dumnezeu, care se găsesc în Biblie, aşa cum a făcut Domnul Iisus şi apostolii săi. De două ori pe săptămână merg la întruniri care se ţin cu regularitate. Chiar şi aici ,la Sângeorgiu Mureş, este un lăcaş de cult al Martorilor lui Iehova. Dacă toţi ar fi Iehovişti, n-ar mai fi niciun fel de conflicte pentru că Biblia condamnă aşa ceva. Mă doare când oamenii vorbesc rău despre asta, pentru că, atunci când spun de Iehova, spun de conducătorul lor. Asta mă deranjează, că nu înţeleg cine este de fapt Iehova. Toţi se roagă: „Să fie sfinţit numele Tău". Păi, numele Lui este Iehova. Ăsta şi l-a dat El. Nu „Domnul", pentru că „Domnul" poţi fi şi tu, şi eu, şi oricine e „Domnul cutare". Iehova este numele adevăratului Dumnezeu. Cărturari iluştri, cum ar fi Eminescu, Vasile Voiculescu, ori marele cărturar teolog Gala Galaction, recunosc că Iehova este numele Dumnezeului Bibliei.

Şi copiii sunt adepţi ai Martorilor lui Iehova?

Da, dar nu au fost botezaţi de mici, ci când au decis ei. Adică pe la 19, 20 de ani. Dumnezeu a pus în noi liberul-arbitru. Prin urmare, ei au decis în cunoştinţă de cauză. Amândoi sunt studenţi la Kinetoterapie. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt copii foarte cuminţi. Ei nu ies în
cluburi de noapte sau în alte locuri dubioase şi discutabile. Au foarte mulţi prieteni şi ştiu să se distreze în mod civilizat.

Ce oameni din fotbal ai dus la o întrunire a Martorilor?

Pe George Copos. A fost impresionat. I-a plăcut ce a văzut. A fost doar din curiozitate să se convingă de ceea ce îi spuneam eu. Nu l-a interesat să devină adept. Şi Jean Pădureanu ştie multe despre această religie.

Cum se relaxează Sabău?

Mă uit la filme cu peisaje din natură şi cu animale. Desenele animate Ice Age îmi plac la nebunie. Ţin minte faza când a obosit tigrul fugind după căprioară. Se opreşte gâfâind pe stâncă, iar căprioara se întoarce şi râde de el. Mai vine câteodată băiatul meu şi mi-o arată şi ne amuzăm împreună. Râd de fiecare dată când îmi amintesc.

La TV la ce te uiţi?

La ştiri. La emisiuni de sport nu mă uit deloc. Doar la meciuri.

Muzică?

Ascult muzica veche, anii '60-'70, şi muzica clasică. Opera mă linişteşte. În Bucureşti şi la Cluj mergeam des la operă, îmi plăcea foarte mult.

De când eşti împreună cu soţia ta?

De 23 de ani. E casnică, are cel mai greu lucru de făcut: să se ocupe de copii. Mă consult cu ea mereu când e de luat o decizie.

Eşti un bărbat de casă?

Dacă m-aţi vedea cum fac curat...Şi ce mult îmi place! Nu v-ar veni să credeţi. Şi gătesc. Sunt expert în paste, gătesc reţete italiene, fac penne quattro formaggi şi spaghetti pomodoro. Mâncăm uşor şi sănătos, salate, carne uşoară. Am un prieten care îmi trimite un vin roşu bun, beau un pahar la fiecare masă.

„N-am fost dorit de toţi la Dinamo"

Nicolae Badea, preşedinte FC Dinamo

Cum a fost în vara anului 2009 cu Dinamo? De ce ai renunţat să mergi acolo?

Am considerat atunci că e o alegere proastă şi i-am spus lui Badea că e mai bine, şi pentru club, şi pentru mine, să ne despărţim. Asta a fost tot.

Nu ai plecat din cauza celor spuse de fraţii Becali?

S-au întâmplat atunci foarte multe lucruri. Nu mă refer doar la fraţii Becali, dar s-a creat aşa, o atmosferă... Nu puteam să am linişte. Nu m‑am simţit dorit de toţi la Dinamo, nu era ambianţă bună. Şefii erau împărţiţi, nu era o stare relaxată, era agitaţie.

Ai dispărut atunci pentru o perioadă...

Am plecat acasă, am vrut să stau departe de scandal. Eu sunt alt tip de om, am nişte principii. Nu-mi convine să fiu terfelit, când ştiu cum sunt şi ce fac.

Nu-ţi pare rău acum că nu ai răspuns la acuzele fraţilor Becali?

Am gândit foarte bine atunci. Nu regret nimic din ce am făcut. Sunt momente când trebuie să taci şi altele când trebuie să vorbeşti. Ăla a fost unul când trebuia să tac. Nu aveau atunci nicio valoare cuvintele mele, când alţii au posibilitatea să zică ce vor, cum vor, la orice oră vor. Cei care sunt vinovaţi atacă mereu ca să-i facă vinovaţi pe ceilalţi. Cea mai bună apărare este atacul. Vorbim de oameni care mint cu neruşinare pentru că cei cărora le spun minciunile astea mint şi ei la rândul lor şi, aşa, ajungem să nu ne mai dăm seama cu ce se minte şi cu ce nu. Dar există un adevăr clar, care se va afla în timp. Şefii lui Dinamo au spus atunci că ai fost prea sensibil. Da, bine că sunt ei foarte puternici şi eu sensibil.

"Cea mai mare bubă din fotbalul românesc e la nivelul conducătorilor. Nu există organizare, planificare şi nici înţelegere a fenomenului."

"La naţională aş merge pe mâna tinerilor. I-aş păstra pe Chivu, care e fotbalist, şi pe cei care sunt un model pentru ceilalţi, gen Rădoi, Raţ. Şi, în rest, numai cu tineri."

Ovidiu Sabău

-Data şi locul naşterii: 12 februarie 1968, Câmpia Turzii
-A jucat la: „U" Cluj (1985-1988, 2000-2001),  ASA Tg. Mureş (1988), Dinamo (1988-1990), Feyenoord (1990-1992), Brescia (1992-1996, 1997-1998), Reggiana (1996-1997), Rapid (1998-2000, 2001-2003)
-Selecţii / goluri la naţională: 52 / 8
-A antrenat: „U" Cluj (2003), Gaz Metan (2003-2005), Gloria Bistriţa (2005-2009), Poli Timişoara (2009-2010), FCM Tg. Mureş (din 2010)
-Palmares ca jucător: trei titluri de campion cu Dinamo, Rapid (2)
-Patru Cupe: cu Dinamo, Feyenoord (2), Rapid
-Supercupa Olandei cu Feyenoord
-S-a calificat în optimi la CM '90 cu naţionala