EXCLUSIV! Ioan Becali:„Mutu să-şi vadă de fotbal şi de nevastă“

Consilierul „Briliantului“ îl sfătuieşte pe fotbalistul de 31 de ani să fie profesionist în ultimii ani ai carierei lui. Ioan Becali, 58 de ani, e un personaj în fotbalul românesc. Apreciat de unii, hulit de alţii, omul din spatele celor mai cunoscuţi jucători români dă semne că ar vrea să se retragă de pe piaţă şi să urmărească fenomenul mai de la distanţă.

„Nu sunt obosit, dar mi-a ajuns. Vreau să-mi văd şi de ale mele", spune cel poreclit Giovani, care şi-a rărit şi apariţiile din presă. 

„Adevărul": Mai câştigaţi bani din fotbal?

Ioan Becali: Mai scot ceva, dar departe de nivelul deceniului trecut. Cam zece la sută din ce a fost odată. Am însă afaceri destule, care îmi aduc un profit bun. Familia Becali nu duce lipsă de bani. De fapt, nu a dus niciodată.

Aţi avut mereu, şi pe timpul lui Ceauşescu?

Ai mei ţineau o gogoşerie. Bine, era de stat, dar de la şapte la nouă tata vindea pentru el, iar apoi oficial. Făcea bani buni, cam 20.000 de lei pe lună. La trei luni putea să-şi cumpere o Dacie.

În fotbal când mai daţi un tun?

Tun e greu să mai dau, pentru că nu mai sunt jucătorii de altădată. Sper să-l duc pe Alexe la o echipă bună. Scouteri de la Inter, Fiorentina ori Lyon s-au interesat de el, mi-au cerut detalii, îl monitorizează. Oamenii au văzut ce poate, iar eu le-am spus că din punct de vedere al caracterului jucătorului, personal, răspund cu capul!

Poate fi Alexe noul Mutu?

Depinde de el să ajungă mare. Din păcate, poziţia pe care e folosit la Dinamo nu i se potriveşte. El poate să joace într-un sistem 4-3-3, în stânga, nu într-unul 4-4-2. Asta mi-au spus-o şefi ai echipelor mari din Europa.

Când ar trebui să plece de la Dinamo?

Ar fi bine să mai stea şase luni sau chiar un an în România. Nu este însă exclus să plece chiar în această vară pe o sumă foarte bună, în jur de patru, cinci milioane de euro. Pentru Dinamo, această sumă ar însemna un transfer foarte bun.

Cu vechiul Mutu ce se mai întâmplă?

Adrian să înţeleagă că în aceşti trei-patru ani pe care îi mai are de jucat trebuie să stea lângă nevastă şi fotbal! Să se ferească de anturajele cu care a fost învăţat până acum. Nu ştiu ce-i rezervă viitorul, dar ne străduim să-l scoatem din impas. În opinia mea, căsnicia lui cu Fiorentina e aproape de divorţ. Bine că l-am scăpat de datoria aia mare pe care o avea la Chelsea.

Consuelo şi Mutu au împreună două fetiţe

Ce înseamnă un comision bun ca impresar?

Un milion, două de euro. Am încasat cel mai „gras" comision de la Inter Milano pentru transferul lui Cristi Chivu. M-au „măcelarit" jurnaliştii pentru ce a fost atunci. Barcelona şi Real Madrid îl voiau şi ele pe Chivu, s-au înţeles cu Roma, dar îi dădeau lui Chivu un salariu mai mic. Real îi dădea trei milioane de euro, iar Barcelona, trei milioane şi jumătate de euro. Inter i-a dat cinci milioane şi jumătate de euro! Cu Barcelona putea să ajungă la această sumă doar dacă câştiga toate trofeele posibile într-un sezon. Normal că am tras pentru Inter, mai ales că Moratti se purtase extraordinar cu Cristi.

Vă aşteptaţi ca provincia să domine campionatul?

Da. Uitaţi-vă ce bani se investesc la Cluj, Timişoara sau Vaslui. Lucrurile se fac profesionist.

Unde e buba fotbalului românesc?

Buba e că avem fotbal doar aici la noi. Problemele apar atunci când ieşim afară. Prea multe înfrângeri, atât la nivelul echipelor mari, cât şi la juniori. Nu se creează o mentalitate de învingător pentru că nu există interes. Pe vremuri, acum 15-16 ani, eu dădeam din buzunarul meu 500 - 1.000 de euro pe lună la fiecare junior pe care îl aveam sub contract. Eram interesat. FRF nu pare să fie interesată ca juniorii să aibă rezultate la loturile naţionale. Suntem dezastru, de la juniori până la echipa mare.

E de vină şi Mircea Sandu?

Singura instituţie de fotbal din România de nivel occidental este Mircea Sandu, dacă îl putem numi instituţie. Omul e foarte bun, dar e singur. De fapt, el a vrut să rămână singur.

V-aţi gândit vreodată să candidaţi la FRF sau la LPF?

Nu. Aş fi putut fi şef la ambele, înaintea altora, dar nu mi-am dorit acest lucru. Nu am vrut pentru că intrasem în vria asta a fotbalului şi a banilor. Când mergeam în străinătate cu cei de la FRF şi de la LPF şi îmi arătau portofelele, aveau câte 20 de dolari în ele, iar eu aveam de ordinul sutelor! Şi atunci, la ce-mi trebuiau mie funcţii în fotbal? 

"N-au ce să caute cumetriile în fotbal. E cea mai mare problemă să fii naşul cuiva. Într-un fel intră Niculescu şi Niculae în biroul lui Borcea şi altfel intră Alexe şi alţii. Se creează discrepanţă. "

"Este o boală să vrei să apari toată ziua la televizor. Când te vezi de 10-12 ori într-o lună, iar luna viitoare nu te mai vezi, începi să crezi că ai păţit ceva."

"Treaba unui preşedinte de club este să aducă bani la echipă, de la patron, de la sponsori sau din alte surse. La noi însă, valoros e cel care ştie cine îl arbitrează şi cum îl arbitrează."

„Iau 200.000 € pe lună din chirii"

Iată cele două case ale fraţilor Victor şi Ioan Becali, unde Şcoala Britanică îşi desfăşoară activitatea

De ce v-aţi separat de soţie?

S-a supărat pentru că a citit prin ziare că aş avea un copil cu o altă femeie. Acest lucru nu e adevărat, am la mână o hotărâre judecătorească care dovedeşte asta. Dacă era adevărat, îl luam acasă pe copil, mai ales dacă era băiat. Putea să plece şi nevasta şi mama mea, nu mă interesa, dacă aveam un băiat cu o altă femeie, îl luam acasă.

Atât de mult v-aţi dorit un băiat?

Foarte mult. Tocmai de asta am făcut-o târziu pe Laura, fata cea mică. Are zece ani. Mă gândeam că poate am noroc şi o să fac un băiat.

Vă mai împăcaţi cu soţia?

Stela Becali e femeia vieţii mele! A fost mereu înţelegătoare cu mine. Când am luat-o, eu eram sărac şi ea era bogată. Acum e plecată din ţară, cu fata cea mică în Columbia. Suntem supăraţi, dar vorbim zilnic la telefon. În Columbia merg de două ori pe an, am fost ultima oară acolo iarna trecută. În vară vine soţia aici. Avem apartament în Columbia, avem afaceri acolo, o plantaţie de cafea.

Aţi vrut să vă stabiliţi vreodată în străinătate?

Nu. Am fost foarte mult timp plecat din ţară şi întotdeauna mi-am dorit să mă întorc acasă.

Se spune că eraţi mare crai în tinereţe.

Am multe balerine pe conştiinţă. Eu mi-am trăit viaţa în locuri luxoase, luam prânzul la Athenee Palace, cina la Pescăruş, iar apoi aşteptam ora 11 noaptea să mă mut la Melody sau la Atlantic.

Fotbal aţi jucat când eraţi mai tânăr?

La Voinţa Bucureşti. Veneau vreo 200 de machidoni numai să mă vadă pe mine. Eram mijlocaş şi aveam numărul 5. În 1968 m-a selecţionat Gheorghe Ola pentru un turneu de juniori republicani la Glasgow, dar nu m-am dus. Aveam dolari, aveam alte planuri. M-am lăsat de fotbal pentru că nu m-a interesat să ajung un mare jucător.

Armată aţi făcut?

La Marină, la Mangalia, doi ani. M-am dus acolo pentru că antrenorul meu de atunci nu a vrut să mă ia la Dinamo Obor. Trebuia să-i dau o şpagă bună şi nu am vrut. Am jucat un an la Marina Mangalia în Liga a III-a, iar un an am stat pe vas.

Cu sănătatea cum staţi?

Bine. Operaţiile de „By-pass" au ajuns ca cele de apendicită. Sunt bine, dar nu mai fumez de patru ani. Nu ţin niciun fel de regim, dar mai exagerez cu consumul de sare. Mă menţin în formă făcând în fiecare dimineaţă câte o oră de gimnastică.

Cam cât cheltuiţi pe săptămână?

Nu ţin evidenţa. Două, trei mii de euro. Dacă se întâmplă să-mi mai cumpăr un ceas, un costum sau altceva atunci cheltuiesc mai mult.

Salariu aveţi?

Oficial, vreo 1.000 şi ceva de euro. O să am şi o pensie privată de peste patru mii, dar mai am zece ani până s-o primesc.

Cei mai mulţi bani de unde vă vin?

Din imobiliare. Eu şi Victor luăm cam 200.000 de euro pe lună numai din chirii. Avem casele din Pipera, date la Şcoala Britanică, un spaţiu închiriat Ambasadei Nigeriei, dar şi altele. 

De moarte vă e frică?

Am fost de multe ori faţă în faţă cu moartea. Pe vremea lui Ceauşescu, m-au prins că jucam cărţi şi mi-au pus pistolul la cap. I-am zis ăluia „Trage, mă!". Ştiam că nu va trage. Îmi e frică ca oricărui om. Ştiu însă că nu există nemuritori. Dacă ar exista unul pe lumea asta, eu i-aş lua viaţa ca să ajung în locul lui.

„La 14 ani, Gigi ne-a curăţat pe toţi la cărţi"

Gigi Becali este un împătimit al jocurilor de noroc 

Care e ultima investiţie a familiei Becali?

De trei ani şi jumătate băgăm bani într-o afacere cu energie eoliană. Am investit mult, de ordinul milioanelor de dolari. Încă nu am construit un parc. Până să ajungem aici mai sunt nişte paşi de urmat, dar vom câştiga bani mulţi pe viitor.

Cu jocurile de noroc cum staţi?

Ca întotdeauna. Nu am ascuns niciodată că aş fi jucător. Merg des prin cazinouri. Mai joc câte o carte şi la noi la bar, unde ne strângem toţi verii Becali, dar numai aşa, de distracţie, pe sume mici, 50 de lei, 100 de lei.

Per ansamblu, sunteţi pe plus sau pe minus?

La ruletă şi black-Jack sunt pe minus, dar la pocher sunt pe plus. Jocurile de noroc îmi dau viaţă, pentru mine un câştig la pocher e mai tare decât un orgasm. Sunt jucător de la 14 ani! Ştiu cărţi, table, zaruri, rummy, dar şi alte jocuri.

La ce sunteţi cel mai bun?

La table.

Dar Gigi Becali?

Gigi e unul dintre cei mai buni din ţară la tabinet şi un jucător bun la rummy.

Îl consiliaţi în problemele Stelei?

Nu. Vorbesc orice cu el, numai de fotbal nu. Şi asta pentru că nu am chef să mă cert cu el. 

În copilărie eraţi mentorul lui?

Gigi e mai mic cu şase ani ca mine, iar eu am plecat de tânăr de acasă. Nu aveam aceleaşi cercuri, dar, la început, el şi Victor erau cunoscuţi în oraş datorită mie. Apoi şi-au făcut şi ei nume.

Aveţi o amintire specială cu Gigi Becali?

Am multe, dar să vă spun una tare. Când Gigi avea 14 ani am jucat o dată cărţi cu el şi cu alţi veri. Ne-a curăţat, ne-a luat banii la toţi! Noi însă, mai mari decât el, ne-am ofticat şi i-am luat banii înapoi cu forţa. A început să plângă să-i dăm banii înapoi, dar nu i-am dat.

Câţi angajaţi plătiţi în acest moment?

Vreo 20. Eu şi Victor suntem oameni foarte serioşi, plătim mereu la timp, dăm prime de sărbători, iar la sfârşit de an dăm şi un al treilea salariu. Lucrăm cu aceiaşi angajaţi de 19 ani. Nu a plecat nimeni, pentru că am mărit mereu salariile. Chiar dacă business-ul ăsta nu mai e la fel de înfloritor ca altădată, angajaţii sunt remuneraţi la nivel occidental, au maşini de serviciu, le oferim toate condiţiile.

"La DNA au încercat să mă intimideze procurorii prin atitudinea lor, dar nu a ţinut. Am un proces în derulare pe care sper să-l închei, deşi sunt convins că va mai dura trei, patru ani."