Încurcat de Dan Petrescu

Aflat înaintea debutului oficial ca selecţioner al Moldovei, Gabi Balint se vede nevoit să abordeze meciul cu Finlanda din preliminariile CE 2012 fără doi titulari, pe care Kuban Krasnodar nu vrea să-i lase la lot.  Gabi Balint, singurul tehnician român care pregăteşte o naţională din străinătate, povesteşte pentru „Adevărul“ din experienţa de antrenor al Moldovei.

Pregătit pentru Finlanda?

Şi da, şi nu. Îmi făcusem nişte calcule în amicale şi acum, la primul joc oficial, sunt nevoit iar să schimb. Am în observaţie un lot de 100 de fotbalişti, 50 din ţară şi 50 din străinătate. Am aşa mulţi, pentru că la fiecare convocare trebuie să pregătesc vreo 30 de jucători, deoarece nu ştiu câţi o să vină (râde).

Adică?

E vechea problemă cu cei care evoluează în Rusia şi pe care nu-i lasă cluburile. Am doi fundaşi titulari la Kuban Krasnodar, Armaş şi Golovatenco, apărătorul dreapta şi stoperul, pe care nu pot să-i folosesc. Deşi mă înţelesesem cu ei şi cu clubul lor că nu vor fi probleme, la un amical chiar am acceptat să-i las să nu vină, acum, când au început oficialele, nu mai pot conta pe ei.

N-ai vorbit cu Dan Petrescu?

Ba da, dar îl înţeleg şi pe el. Fiecare îşi apără interesul.E pe primul loc, are ca obiectiv promovarea, iar deciziile la club nu le ia el.

Dar nu sunt obligate cluburile să dea jucătorii naţionalei la acţiunile oficiale?

Ba da, dar după aceea cluburile le fac probleme, îşi pot pierde locurile de titulari. Iar cum ei au plecat din Moldova de la salarii de 200 de euro pe lună la unele de 10-20 de ori mai mari, îi înţeleg şi pe jucători. Mai mult, pe unii îi obligă să-şi ia cetăţenie rusă, pentru a elibera un loc de extracomunitar şi s-ar putea să fie nevoiţi să renunţe la cea moldovenească. La Kuban, presaţi de club că vor fi trecuţi rezerve, cei doi jucători au trimis nişte hârtii la Federaţie în care spun că renunţă la naţională.

Şi cum se poate rezolva?

Nu ştiu, i-am spus şi lui Platini când m-am întâlnit. Nu se ţine cont de meciurile echipelor naţionale când se face calendarul campionatului şi etapele se suprapun peste partidele internaţionale.

Şi problema asta e numai în Rusia?

Da. Dar e vorba şi despre atitudinea jucătorilor. Spre exemplu, am un fotbalist în Suedia, Petru Racu, la Norrkoping, echipa de primul loc din divizia a doua. Iar el, deşi şi lui i-au cerut să nu vină la naţională, pentru că formaţia lui avea meci în campionat în aceeaşi zi, n-a ţinut cont şi s-a prezentat la convocare.

Atunci mai rămâne în picioare varianta cu naturalizarea jucătorilor români?

Nu cred. Am încercat atunci cu Florescu, pentru el era poate mai bine dacă ar fi jucat pentru Moldova, dar
l-am înţeles. A fost convocat la naţionala României şi asta nu se poate refuza.

Revenind la meciul cu Finlanda, cum sunt nordicii?

Nu i-am văzut pe viu, mi-am trimis secunzii să-i urmărească, iar eu am văzut DVD-urile cu toate amicalele lor din acest an. Am observat că au făcut doar două-trei schimbări de la meci la meci, în timp ce eu schimb câte jumătate de echipă. Mai joacă Litmanen, are 39 de ani, evoluează în spatele vârfului. Nu mai poate să fugă, dar e inteligent, ştie să ţină mingea şi dă pase foarte bune.

Cât de interesaţi sunt moldovenii de meciurile echipei naţionale?

Nu aşa ca în România. Nu sunt ziare de sport, nici televiziuni specializate ca la noi. E Publika TV, Realitatea noastră, şi Jurnal TV, care mai tratează sportul, atât. Spre exemplu, la ultimul amical, cu Georgia, au fost doar 5.000 de spectatori, deşi se sărbătorea centenarul Federaţiei. A fost şi vacanţă, dar moldovenilor le lipseşte şi o performanţă ca să le trezească interesul.

Relaţia cu presa cum e?

Nu prea e... (n.r. râde). Eu deschid toate antrenamentele, chem toţi ziariştii, dar nu vine nimeni... Am dat o regulă, toţi jucătorii sunt obligaţi să vorbească jumătate de oră cu presa, doar-doar va mai creşte interesul...

Cum e să faci naveta Bucureşti - Chişinău?

În mod normal, mă duc acolo doar în weekenduri, la meciuri şi când mai am câte o acţiune cu lotul. În rest, mă uit la meciuri la TV şi am secunzii mei care mă mai informează cu tot ce mişcă.

Cum e campionatul Moldovei faţă de cel de la noi?

E cam de nivelul Ligii a II-a de la noi, sunt doar două echipe care se bat la titlu în fiecare an şi care îşi permit să plătească mai bine jucătorii, Şerif şi Zimbru.

Ce îţi place mai mult să fii, antrenor sau selecţioner?

Fiecare cu avantajele sale. Ca antrenor, îmi plăcea că eram zi de zi cu echipa, eram implicat non-stop. Ca selecţioner e altceva, trebuie să gândeşti mai mult pe termen lung, ai timp să îţi creionezi mai bine o strategie. Sunt mai puţine meciuri, dar din cauza asta şi presiunea pe o partidă e mai mare, pentru că la o echipă de club ai şansa să repari un eventual eşec săptămâna următoare, aici trebuie să aştepţi într-o atmosferă negativă luni de zile.

Te gândeşti să calci pe urmele lui Stoichiţă, să devii un selecţioner globe-trotter?

Nu e exclus, e prima mea experienţă ca antrenor de echipă naţională şi cred că mă prinde. Dar mai am doi ani de contract cu Moldova, dacă merge treaba bine, poate prelungesc contractul.

Are o echipă formată din stranieri

În afara portarului Namaşco, care evoluează în campionatul Moldovei, Balint se bazează pe jucători care evoluează în străinătate. Racu joacă în Suedia, în timp ce ceilalţi sunt legitimaţi la echipe din Rusia, Kazahstan şi Ucraina. Lor li se adaugă Cebotaru, de la Ceahlăul, şi Zmeu, de la Vaslui. Vedeta echipei e Ioan Ţîgîrlaş, un mijlocaş de 26 de ani, care joacă la Metalurg Zaporoje.

Meciurile Moldovei cu Balint

Moldova - Kazahstan- 1-0
Moldova - Azerbaidjan- 1-1
Moldova - Emiratele Arabe Unite- 2-3
Moldova - Georgia- 0-0

Meciurile din toamnă

3 septembrie- Moldova - Finlanda
7 septembrie- Ungaria - Moldova
8 octombrie- Moldova - Olanda
12 octombrie- San Marino - Moldova

„Mă droghez cu AC/DC"

Cum e Chişinău faţă de Bucureşti?

Un oraş în care ai cum să te distrezi, spre deosebire de Tiraspol, unde am stat când antrenam Şerif, şi unde erau tot felul de restricţii. La Chişinău am unde să mai ies seara cu colaboratorii, sunt multe restaurante unde putem lua masa în oraş. Stau la hotel când mă duc, deocamdată nu e cazul să-mi iau o casă.

Şi Moldova?

E ca România de acum zece ani. Dacă se va stabiliza politic, ţara va cunoaşte un avânt, sunt mulţi investitori care vor să vină, e o piaţă atractivă, aşa cum era România acum ceva vreme.

Se vorbeşte româneşte sau ruseşte?

Moldoveneşte cel mai mult (n.r. - râde). Îmi place să-i ascult şi, stând atâta cu ei, îmi mai scapă şi mie apoi câte un „moldovenism", gen „am pălit-o".

Cum privesc ei România?

Sunt înnebuniţi după ea, eu le spun că m-am săturat de Bucureşti, că e aglomerat, iar ei se uită cu ochii mari la mine şi îmi spun că abia aşteaptă să vină aici.

Ai degustat ceva specialităţi locale?

Da, mâncarea moldovenească e delicioasă. Spre exemplu, ciorba lor, care se numeşte „Soleanca". E o ciorbă cu de toate, carne şi legume cât cuprinde. Apoi, la toate restaurantele îţi pun pe masă celebrele lor plăcinte, cu cartofi, varză şi cu brânză.

Şi băuturi?

Şi vinurile sunt foarte bune. Au nişte crame incredibile, Mileşti şi Cricova, ascunse în munţi de calcar, mergi până la ele câteva zeci de kilometri. E o minunăţie drumul până acolo, sunt o mulţime de străduţe mici, subterane, care poartă fiecare numele unui soi de vin, Strada Fetească, Strada Muscat, Strada Cabernet, etc. Lungimea galeriilor săpate în munţi a intrat în Cartea Recordurilor.

Deci nu prea ai reuşit cu slăbitul...

(n.r. - râde) Da, în România mă mai abţin, în Moldova mă „scap". Eu, de felul meu, sunt foarte pofticios. Aş mânca din toate, de asta m-am şi îngrăşat, mai ales că nu pot să fac sport din cauza operaţiei la genunchi. Acum încerc să mănânc mai puţin în timpul zilei, iar seara deloc. Mai râd de mine Belodedici şi ceilalţi prieteni care mai vin seara pe la mine să vedem un meci şi să facem un grătar, dar n-am ce face, nu se mai poate aşa. Am dat jos şase kilograme şi după aia le-am pus la loc.

La concerte ai mai fost?

Am fost doar la AC/DC. A fost diavolesc. Oricum, eu sunt fan mare, am citit şi două biografii de-ale lor. Alţii se droghează cu LSD, eu mă droghez cu AC/DC. Am fost şi cu Denisa (n.r. - fata lui), am „corupt-o" şi pe ea. Ne batem în maşină, care ce melodie cu AC/DC să pună.

E membru în clubul „Harley"

Balint povesteşte cum a devenit un pasionat al motoarelor. „Acum şase-şapte ani m-a prins dragostea de motociclete. Eu mergeam cu un scuter, dar apoi mi-am luat una de viteză, o Yamaha, cu care am căzut de două ori. O dată mi-am rupt rău cotul chiar înainte să merg la Galatasaray. Acum am un Harley, pe care nu mă gândesc să-l schimb, că nu se strică niciodată.

Sunt înscris într-un grup, HOG (Harley owners group - grupul deţinătorilor de Harley), dar nu prea particip la acţiuni. Ei se mai întâlnesc, pleacă prin ţară, dar eu sunt mai lent, nu pot să mă ţin de ei, sunt ca răţuşca aia... Ultima oară am fost la mare, săptămâna trecută, cu Harley-ul, în şort şi maiou", spune selecţionerul Moldovei.

Vacanţă cu fetiţa în SUA

În vară, Balint şi-a rezervat vacanţa pentru fata sa, Denisa, în vârstă de 11 ani. „Am fost în SUA, la Orlando. Am stat nouă zile. În zona aceea sunt cele mai multe şi cele mai variate parcuri de distracţii. În fiecare zi mergeam la altele, dacă am rămas eu impresionat, darămite ea.

Am stat într-o zonă plină cu animale, zici că era junglă. În faţa terasei erau zebre, girafe", spune Gabi, care se gândeşte speriat că se apropie vremea când Denisa va începe să iasă la întâlniri cu băieţii. „Acum e în clasa a VI-a. Îi mai dau trei ani şi după aia iau puşca", râde Balint.