I-a „inventat“ pe Dinu, Lucescu şi Dumitrache

„Adevărul“ prezintă în fiecare săptămână povestea numelor mari din fotbalul nostru. Azi este rândul lui Traian Ionescu, antrenorul care a creat generaţia lui Dinamo din anii ’60. Traian Ionescu, decedat în 2006 la 83 de ani, este tehnicianul de numele căruia se leagă carierele de jucători ale lui Florea Dumitrache, Mircea Lucescu şi Cornel Dinu.

Traian Ionescu s-a născut în 1923, anul în care a venit pe lume Rapidul, însă activitatea fostului portar se leagă de CCA şi de Dinamo. La vârsta de 13 ani a fost legitimat de părinţi la Târgovişte, unde a jucat până în 1939. Apoi, pentru doi ani, a evoluat la Sporting Piteşti. Au urmat Juventus Bucureşti, CCA şi Casa Armatei. A abandonat cariera de jucător la începutul anilor '50, pentru a se dedica antrenoratului.

După ce a stat şi pe banca Petrolului, de unde a scos la lumină jucători valoroşi, precum Sfetcu, Dridea I, Dridea II, Florea şi Tabarcea, a făcut cu adevărat performanţă în Bucureşti, la Dinamo. A început treaba în „Ştefan cel Mare" în anul 1959. La început a fost privit cu îndoieli din partea tuturor. Faptul că evoluase pe postul de portar nu era deloc un avantaj pentru Ionescu. Totuşi, i s-au oferit şanse. Tehnicianul a venit cu un sistem de joc nou pentru acele vremuri, bazat pe o defensivă solidă şi pe contraatacuri tăioase. Primele sale măsuri: l-a retras pe postul de stoper pe Nelu Nunweiller şi l-a introdus la mijloc pe Lică Nunweiller. L-a băgat în poartă pe anonimul Datcu, un goalkeeper care avea să evolueze pentru opt ani în „Groapă" şi la naţională.

Înainte de a deveni antrenor, Ionescu a fost portar de naţională

L-a făcut mare pe Pârcălab

Revoluţia fotbalistică  a fostului „câine" a început, realmente, odată cu transferul lui Ion Pârcălab la Dinamo. L-a adus la 20 de ani, în 1961, de la UTA şi l-a titularizat ca extremă dreapta. Traian Ionescu a avut un merit deosebit în lansarea pe orbita europeană a „Săgeţii Carpaţilor", Pârcălab urmând să devină unul dintre cei mai buni fotbalişti ofensivi din Europa. În 1963, pe un maidan, avea să descopere un alt diamant neşlefuit, pentru acele vremuri: Mircea Lucescu. L-a văzut pe actualul antrenor al lui Şahtior jucând fotbal pe un teren acoperit de pietriş. Puştiul avea viteză, era tehnic şi ridica privirea din pământ la centrări. Tehnicianul s-a dus către Lucescu şi l-a întrebat: „Cum te cheamă?", „Lucescu Mircea", a venit răspunsul. „Nu vrei să vii la Dinamo?", a continuat curiosul din faţa lui „Il Luce". „Ba da, cum să nu? Dacă vreţi să mă luaţi, eu vin cu mare plăcere", a fost replica prin care a început aventura lui Lucescu în „Ştefan cel Mare".

După ce a ajuns la Dinamo, pentru tatăl lui Răzvan au curs numai veşti bune. Traian Ionescu l-a făcut sublocotenent în Ministerul de Interne. Şi primea şi bani pe măsura funcţiei: 400 de lei pe lună. În 1966, l-a adus în „Groapă" şi pe Cornel Dinu, un anonim de la Târgovişte.

A dat nucleul generaţiei Mexic 1970

Descoperirile fostului antrenor au continuat cu Sandu Gabriel, Florin Cheran şi Al. Sătmăreanu. La o scurtă recapitulare, se observă că fondatorul lui Dinamo din anii '60 a avut o contribuţie importantă pe două planuri fotbalistice: în „Ştefan cel Mare" şi la echipa naţională. Datcu, Nelu Nunweiller, Lică Nunweiller, Gheorghe Ene, Pârcălab şi Frăţilă (oamenii care au adus patru campionate consecutive pentru Dinamo) şi Dinu, Nelu Nunweiller, Lucescu, Boc şi Dumitrache (baza generaţiei Mexico 1970) au fost, practic, „inventaţi" de Ionescu. După ce şi-a făcut treaba la Dinamo, unde, de pe bancă, a cucerit patru titluri de campion şi două Cupe ale României, antrenorul şi-a încercat norocul şi în străinătate.

Şi chiar a avut succes. A cucerit un titlu de campion cu Fenerbahce (1969-1970). S-a întors la Dinamo, pentru alţi doi ani ca tehnician, reuşind chiar să aducă un alt campionat pentru „câini". A fost numit antrenor emerit.

L-a bătut cu scaunul pe „Mops"

Pe cât de dulce era vorba lui atunci când le explica jucătorilor la antrenamente, pe atât de dur era cel care a decedat la data de 4 octombrie 2006. Cine nu asculta de antrenorul lui Dinamo, o păţea rău. Este cazul lui Florea Dumitrache, un talent care nu s-a lăsat uşor „domesticit" . „Mopsului" îi plăcea viaţa foarte mult. Din cauza asta, chiar a luat bătaie de la Ionescu. Dumitrache se uita după fete şi cam uitase de fotbal. Ca să-l aducă pe drumul cel bun, antrenorul lui l-a bătut cu scaunul. Despre „Mopsul" cam toată lumea se îndoia că va ajunge un mare jucător. Avea un fizic slăbuţ, dar protectorul său a garantat pentru fostul golgheter al roş-albilor. „În doi ani va ajunge spaima apărărilor, vă garantez eu", obişnuia să spună Traian Ionescu despre elevul său.

"Traian Ionescu a creat cea mai bună generaţie din istoria clubului Dinamo."
Ion Pârcălab
fost elev Traian Ionescu

"Traian Ionescu a fost unic, unul dintre cei mai mari antrenori ai fotbalului românesc."
Cornel Dinu
fost elev Traian Ionescu

Traian Ionescu

Data naşterii: 7 iulie 1923
Data decesului: 4 octombrie 2006
Post: portar
A evoluat la: FC Târgovişte, Sporting Piteşti, Vulturii Lugoj, Juventus Bucureşti, CCA, Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc
- Un titlu cu CCA
- 5 selecţii la naţionala României
A antrenat la: Petrolul, Dinamo, Fenerbahce, naţionala de juniori a Marocului, FC Olt Scorniceşti
- 5 titluri cu Dinamo şi unul cu Fenerbahce (Turcia)
- 2 Cupe ale României cu Dinamo
A lucrat la centrele de fotbal: Sportul Studenţesc, Olimpia Satu Mare, Jiul, Sport Club Bacău, Petrolul, Steaua, Chimia Rm. Vâlcea.