Helmuth Duckadam : „Steaua nu ia titlul fără întăriri“
0
Helmuth Duckadam mărturiseşte că şi-ar fi dorit, în urmă cu câţiva ani, să ocupe funcţia de preşedinte onorific al clubului din Ghencea. Despre actuala Steaua? E sub „provinciale“. După ce a intrat în Cartea Recordurilor pentru cele patru penalty-uri apărate în finala Cupei Campionilor Europeni din 7 mai 1986, câştigată de Steaua în dauna celor de la FC Barcelona, cariera lui Helmuth Duckadam a fost întreruptă în mod bru
A lucrat ulterior la Poliţia de Frontieră, de unde s-a pensionat pe caz de boală. În ultimii ani a activat şi pe scena politică, ca membru al PNG-CD. Duckadam rămâne o voce importantă în fotbalul românesc, chiar dacă s-a stabilit în umbra Aradului, departe de vâltoarea Ligii I.
„Adevărul": Domnule Duckadam, cât timp credeţi că va mai trece până va mai apăra cineva patru penalty-uri?
Helmuth Duckadam: Nu foarte mult, având în vedere ritmul în care se desfăşoară competiţiile în ziua de astăzi. Probabil că va mai trece însă multă vreme până când această performanţă se va repeta într-o finală de Cupa Campionilor Europeni.
Sincer vorbind, a fost vorba de noroc sau de ştiinţă la Sevilla?
Norocul este important peste tot, aşa a fost la primul penalty, dar a existat o logică după care m-am ghidat apoi.
Ce părere aveţi despre portarii naţionalei României?
La ora actuală n-am nicio preferinţă. Chiar nu pot spune că m-a impresionat cineva în mod deosebit.
Care credeţi că este cel mai bun portar din lume?
Mie îmi place foarte mult Gianluigi Buffon, de la Juventus. Este, fără discuţie, un goalkeeper de superclasă.
Zapata sau Tătăruşanu?
(râde) Grea întrebare. Amândoi au valoare, dar sunt cam inconstanţi.
Cine consideraţi că a fost cel mai bun portar al Stelei după plecarea dumneavoastră?
Dumitru Stângaciu.
Cel mai slab?
Cred că Andrey.
Cine credeţi că ar putea fi noul Helmuth Duckadam?
Este greu de spus. Cine ar putea semăna cu mine?! Hai să zicem Tătăruşanu, dar încă e foarte tânăr şi simt că-i mai lipseşte ceva. Nu m-a convins în totalitate, dar mai are timp să se corecteze. Trebuie să vă mărturisesc că şi eu am fost un portar destul de emotiv la început.
Cât de mult credeţi că se pricepe Gigi Becali la fotbal?
Patronul Stelei stă foarte bine la acest capitol. Gândiţi-vă că are doi veri precum Giovanni şi Victor Becali, mai e prieten şi cu Piţurcă, deci are sfătuitori excelenţi.
Ca antrenor, cine vă place?
Eu cred că stăm chiar bine la acest capitol. Cui nu-i place un Dan Petrescu, Răzvan Lucescu sau Ioan Andone? Este bine că am depăşit etapa antrenorilor învechiţi, de peste 60 de ani.
Spuneaţi că nu credeţi că Dan Petrescu ar reuşi la Steaua. De ce?
Întotdeauna am făcut o comparaţie între doi antrenori foarte buni din vechea generaţie, Florin Halagian şi Emeric Ienei. Profesorul Halagian este bun la echipele mici, unde poate să-şi impună disciplina şi stilul autoritar. Ienei este chiar opusul său, este finuţ şi diplomat, aşa că-i este mai uşor să antreneze jucătorii cu personalitate. Pe Dan Petrescu l-aş încadra mai degrabă în prima categorie, nu l-aş vedea să obţină aceleaşi rezultate la o echipă plină de vedete.
Credeţi că Stoichiţă e mai potrivit în Ghencea?
E cel mai potrivit, pentru că stilul său e undeva pe la mijloc. E drept, faptul că echipa se află pe primul loc se datorează şi unei conjuncturi favorabile, însă Stoichiţă îşi face foarte bine treaba acolo.
Are totuşi Steaua vreo şansă la titlu?
Doar dacă se va întări serios, mai ales în defensivă şi în atac. Altfel, cred că CFR Cluj şi FC Timişoara au prima şansă la campionat.
După mai bine de un deceniu de supremaţie al Bucureştiului, provincia e din nou la putere...
Secretul e că oamenii de acolo au avut o politică de transferuri mult mai bună în ultimii ani.
Se spune că în fotbalul românesc se aduc numai străini de mâna a doua. Sunteţi de acord?
Eu cred că o parte dintre aceşti fotbalişti au contribuit la creşterea nivelului campionatului românesc. Pe de altă parte, e clar că la noi nu vor veni niciodată jucători de top, componenţi de bază ai primelor zece naţionale ale lumii!
De ce aţi ales să fiţi portar, nu v-a plăcut să daţi goluri?
(râde) Eram mai puturos când eram mai mic şi îmi plăcea mai mult să stau în poartă decât să alerg.
Care a fost idolul dumneavoastră din copilărie?
Idolul meu ca portar a fost englezul Gordon Banks, pentru seriozitate. Apoi, neamţul Harald Schumacher, pentru nebunia lui.
Ce jucător v-a dat cel mai frumos gol?
Cred că Hagi. A fost un meci pe fostul stadion „23 August". A tras Gică de la vreo 35 de metri şi nu am văzut mingea decât în poartă. Hagi juca la Sportul, iar eu apăram poarta Stelei.
De ce n-aţi încercat o carieră în antrenorat, după ce aţi fost nevoit să vă lăsaţi de fotbal?
Am avut un mare handicap, acela că m-am stabilit la Arad. Aici, în afară de UTA, nu prea mai erau alte alternative.
N-aţi mai primit nicio altă ofertă de a activa în cadrul unui club?
Am spus-o de mai multe ori, momentan nu aş vrea să mai ocup vreun post în organigrama unei echipe. Am fost tentat, acum vreo cinci ani, de postul de preşedinte onorific al Stelei, dar până la urmă a acceptat Lăcătuş acea funcţie. Cred că mi s-ar fi potrivit acest rol, să mă fi ocupat de relaţia cu presa şi de imaginea Stelei în Europa.
Regretaţi că aţi intrat în politică?
Nicidecum. A fost o experienţă utilă, dar îmi pare foarte rău că n-am ajuns parlamentar. Să ştiţi că eu am intrat pe scena politică cu inima deschisă, cu gândul de a ajuta sportul românesc. N-am reuşit, aşa că m-am dat singur la o parte.
Apropo, se mai aude ceva cu rentele viagere pentru foştii performeri de la Sevilla?
E greu cu rentele viagere. Promisiuni au fost multe, atât din partea domnului Traian Băsescu, cât şi din partea domnului Anghel Iordănescu, dar, după cum vedeţi, nimic nu s-a materializat. Probabil că cei 10-15 sportivi în cauză sunt o corvoadă prea mare pentru statul român. Aşa ştim noi să ne respectăm valorile!
4 este numărul echipelor la care a evoluat Duckadam: UTA, Constructorul Arad, Steaua, Vagonul Arad.
80 de partide a disputat Duckadam în tricoul Stelei.
22 selecţii a avut Duckadam la prima reprezentativă a României.
18.000 de lei a câştigat anul trecut fostul portar pentru că a promovat imaginea unei bănci.
A câştigat la „Loteria Vizelor", dar n-a rămas în SUA
Legendarul portar al Stelei şi-a câştigat dreptul de a emigra legal în Statele Unite după ce a câştigat la „Loteria Vizelor". Duckadam s-a stabilit în Phoenix (Arizona), împreună cu prima soţie, Ildiko, şi fiica lor, Brigitte, în toamna anului 2003.
Problema cu braţul l-a împiedicat însă să-şi găsească un serviciu mai acătării, aşa că Duckadam s-a întors la Arad după aproape trei ani.
„Îmi lipseau oamenii", povesteşte Duckadam, care a divorţat de soţie după revenirea în România. Fostul portar mai are un băiat din prima căsătorie, Helmuth Robert, care i-a dăruit în urmă cu cinci ani şi un nepot.
„Regret enorm că am vândut mănuşile de la Sevilla"
Imagine cu Duckadam din celebra finală de la Sevilla dintre Steaua şi Barcelona
Pentru ce sumă aţi cedat mănuşile cu care aţi apărat la Sevilla?
Pentru 3.000 de dolari. Însă regret enorm. Mi-ar fi plăcut ca acele mănuşi să ocupe un loc în Muzeul Stelei. Sunt unele lucruri în viaţă care nu au preţ. Pentru celelalte, vorba aceea, există Mastercard. Le-am vândut într-o perioadă foarte dificilă pentru mine din punct de vedere financiar.
Aţi încercat să le recuperaţi?
Nu mai există şanse să le recuperez. Oricum, să ştiţi că eu am oferit mănuşile clubului Steaua. Mai întâi, pe vremea când era conducător domnul Viorel Păunescu, iar apoi când a venit domnul Gigi Becali, dar nu s-au arătat interesaţi. Asta e viaţa!
Mai aveţi vreun alt suvenir de la Sevilla?
Nu mai am nimic. Tricoul i l-am oferit domnului Iorgos Vardinoianis, iar mănuşile şi medalia au fost vândute ca set.
Se spune că v-aţi speriat de Ceauşescu în momentul când v-a premiat...
A fost o întreagă poveste! Aveam un text învăţat. El ne spunea „Felicitări", trebuia să răspundem „Servim patria! Trăiască tovarăşul comandant suprem". Cum însă o ţinusem într-un chef timp de două săptămâni şi trebuia să mai facem şi cincizeci de metri până la el, am uitat replica! I-am urat „Sănătate!". Măcar am ajuns cu paharul plin de şampanie!
Când inauguraţi Şcoala de Fotbal „Helmuth Duckadam"?
Acum, pe criza asta, proiectul e blocat, dar în niciun caz abandonat. Oricum, să nu vă gândiţi la ceva similar cu ceea ce au făcut Hagi şi Gică Popescu, pentru că n-am de unde să scot atâţia bani. Va fi ceva mai modest, pentru judeţul Arad. Pe vremuri a mai funcţionat o şcoală de fotbal cu numele meu, la Semlac. Sunt mândru că am scos de acolo un portar de viitor, Cristi Bălgrădean. Are 22 de ani, e titular la UTA şi a fost chemat de Răzvan Lucescu la trialul din luna decembrie.
Are o soţie cu 20 de ani mai tânără
Alexandra şi Helmuth
Duckadam s-a căsătorit din nou în urmă cu doi ani cu Alexandra, o frumoasă brunetă în vârstă de 30 de ani. Cei doi locuiesc în comuna Semlac şi au o fetiţă în vârstă de 1 an, Julianne. În timp ce fostul portar trăieşte din indemnizaţia de revoluţionar şi pensia pe caz de boală, soţia sa lucrează ca purtător de cuvânt al Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă din judeţul Arad.
Helmuth Duckadam este foarte pasionat de pescuit şi vânătoare. „Sunt membru al Asociaţiei de Vânători încă din anul 1986. Mai mulţi prieteni îmi tot spuneau că am vânat Cupa Campionilor Europeni, aşa că am decis să mă fac vânător, mai ales după accidentul care m-a obligat să mă las de fotbal. Am urmat nişte cursuri, apoi am dat un examen. Acum mai am două arme, una fiind un Winchester, ca a lui John Wayne. Cel mai important trofeu pe care-l am este un cap de mistreţ, care împodobeşte astăzi unul dintre pereţii casei mele", a mărturisit Duckadam.
Se încarcă comentariile...
