Grigoraş s-a retras de la oraş

Tehnicianul dorit de Adrian Porumboiu la FC Vaslui a lăsat Constanţa pentru un trai liniştit la munte. „Adevărul“ vă prezintă povestea unuia dintre cei mai apreciaţi tehnicieni din Liga I, care a dispărut brusc din peisajul fotbalului românesc.

La 60 de kilometri de Bacău în direcţie oarecum spre Miercurea Ciuc, dar mai mult spre creierii munţilor, se află localitatea Dărmăneşti, cunoscută altădată în ţară pentru o rafinărie chimică. Acum, combinatul e praf, jefuit cu ani în urmă de o gaşcă de băieţi deştepţi din care făcea parte şi Marian Iancu, actualul patron al Timişoarei. Peisajul de dincolo de zidurile dărăpănate, între care Jean Claude Van Damme ar putea face un film în care să-i bată, ca de obicei, pe toţi, face însă toţi banii.

Un drum străjuit de brazi crescuţi ca pe timpul lui Ştefan cel Mare care se înfundă la un lac, case cu aspect cinstit pe stânga şi pe dreapta şi, foarte important, mult aer curat şi în aceeaşi măsură linişte. Undeva pe stânga, la o casă fără număr distinct, l-am găsit pe Grigoraş. Petre Grigoraş, "cel mai tare din oraş", cum îl striga galeria Farului, s-a retras la ţară. "Toată lumea mă asimilează pe mine Constanţei, pentru că în ultimii 20 de ani am stat acolo. E drept, acolo e casa mea, dar eu de fel sunt moldovean. M-am născut şi am copilărit la câţiva kilometri de locul ăsta şi aţa m-a tras înapoi spre origini. Soţia e şi ea din Bacău, aşa că n-a fost o problemă să ne mutăm. Ne-am făcut o căsuţă şi stăm mai mult aici", spune „Grig". Căsuţa lui Grigoraş nu e chiar căsuţă, dar nici vreun viloi nesimţit cum îşi ridică parveniţii zilelor noastre.

A refuzat o ofertă din Tunisia

Valorează cam cât doi ani de contract la o echipă bună şi e deservită de mult spaţiu verde, care bucură ochiul oricărui orăşean stresat. Cele aproape şase luni de pauză, timp scurs de când a plecat de la Poli Iaşi, l-au liniştit pe antrenorul de 45 de ani. "Duc şi nu duc lipsa antrenamentelor. Pentru sufletul meu aş lua şi mâine o echipă, chiar şi pe cea din oraş de aici, dar mi-am impus să fiu mai cumpătat şi să cântăresc mai bine. Antrenez din 2000, am prins ceva experienţă şi ştiu cu ce se mănâncă fotbalul", spune el. În ultimele două săptămâni a fost aproape să preia trei echipe: Urziceni, Astra şi Vaslui. N-a ajuns la niciuna, dar nu disperă. "Au fost conjuncturi ciudate în toate cele trei cazuri. Proverbul cu omul potrivit la momentul potrivit n-a fost valabil şi la mine", explică tehnicianul despre care Adrian Porumboiu a spus că îl aşteaptă la Vaslui după ce va scăpa de spaniolul Lopez Caro.

„Sunt problemele lor, nu mă pot amesteca în ele", spune el scurt. Cert e că pentru a rămâne în ţară, "Grig" a refuzat de curând o ofertă tentantă din Tunisia. "Erau bani frumoşi, dar nu m-a interesat propunerea, deoarece nu e momentul să plec afară. Poate va veni şi vremea aia", crede tehnicianul cu 217 de meciuri conduse în Liga I. Până la concretizarea unei oferte, el îşi împarte timpul între familie, pescuit, un tenis de câmp şi fotbalul de la televizor.

N-ar putea lucra cu Gigi Becali

Petre Grigoraş e cunoscut ca un antrenor vulcanic, un tip care spune lucrurilor pe nume, indiferent de situaţie. "În cariera mea de tehnician am avut parte de conducători cu mult bun-simţ şi nu mi-a fost dat să trăiesc ce au trăit alţii", spune "Grig". Aluzia e evidentă la situaţiile pe care le creează Gigi Becali la Steaua, unde antrenorii sunt călcaţi adesea în picioare. "Oricât de mare e numele Stelei, dacă mâine aş fi chemat acolo, nu m-aş duce. N-am fost nici mare jucător, nu sunt nici mare antrenor, dar nici nu accept să stau să mă umilească cineva sau să-mi distrugă munca pe la televizor", mărturiseşte Petre Grigoraş.

Îl apreciază mult pe Deac

Dintre toţi fotbaliştii pe care i-a antrenat, tehnicianul a rămas cu o afinitate faţă de Ciprian Deac. "E singurul jucător pentru care mi-am încălcat principiile. L-am luat de la CFR la Oţelul pentru şase luni şi, văzând că ezită să accepte împrumutul, i-am zis: «Vino, că vei fi titular orice ar fi». Primele meciuri a jucat slab, dar l-am forţat în continuare şi a avut un retur excelent. CFR ni l-a luat imediat înapoi. Mă bucur foarte mult că a ajuns la Schalke. E un copil bun şi, în opinia mea, merită să fie om de bază la echipa naţională. Dincolo de alte calităţi, e foarte puternic ca fotbalist, iar forţa e un atribut care lipseşte multor jucători români", e de părere „Grig".

„Decât un 1-0 chinuit, mai bine un 4-3 dramatic"

„Adevărul": Se spune că eşti un antrenor adesea prea ofensiv.

Petre Grigoraş: E drept, îmi place mult golul, poate şi pentru că am fost atacant şi am suferit atunci când echipa mea se apăra, iar la mine nu ajungeau mingi.

Ce le spui jucătorilor înainte de meciuri?

Că trebuie să jucăm! Eu nu suport să jucăm după alţii. Indiferent cât de mici am fi, trebuie să avem identitatea noastră. Fotbaliştii mei trebuie să fie foarte puţin interesaţi de jocul adversarului. Ei trebuie să fie preocupaţi de ei.

Şi cum faci ca ei să înţeleagă asta?

Prin vorbe şi fapte. Discut cu ei şi îi scutesc de vizionări. În toată cariera mea nu am pus o casetă sau un DVD cu jocul echipei adverse. Analiza e problema mea, eu mă uit, eu trag concluziile. Le expun fotbaliştilor în practică, nu la televizor.

Deci, nu are cum să adoarmă cineva la analizele tale.

De adormit era să adorm eu pe vremuri, când eram jucător. Atunci m-am jurat să nu fac ce mie nu-mi plăcea. Aveam antrenori care ne puneau câte un meci întreg al adversarului. Stăteam aproape două ore pe scaun şi ne uitam ca proştii la televizor, iar el pleca şi ne lăsa cu secundul. E demonstrat ştiinţific că atenţia unui fotbalist la o vizionare nu poate sta trează mai mult de 15 minute, iar noi stăteam de şase ori mai mult. Din minutul 20 începeam toţi să înjurăm în gând.

Dezinteresul faţă de adversar nu te-a costat niciodată?

În primul rând, nu e vorba de dezinteres. Adversarul e treaba mea, eu pregătesc meciul şi în funcţie de el. Pe jucători vreau să-i scutesc de o sarcină suplimentară, dar şi să le dezvolt personalitatea. Ei trebuie să joace cum cântă ei, nu alţii. E important în fotbal să ai stilul tău.

Ce urăşti cel mai mult în fotbal?

Scorurile albe. Urăsc 0-0! Dincolo de asta, prefer un 4-3 dramatic, obţinut în ultimul minut, decât un 1-0, greu dar meritat.

De ce?

După părerea mea în fotbal dacă nu rişti, nu câştigi, sau altfel spus cât rişti, atât câştigi. Dacă joci la scor mic şi, Doamne fereşte, iei un gol, ţi-e greu să revii. Aşa, dacă eşti obişnuit să ataci poţi remonta oricând un rezultat.

Cine crezi că va lua campionatul?

Greu de spus acum. Dacă ar fi să judec după ce se joacă acum aş spune că Rapid e favorită. Nu văd Dinamo campioană, dar nici pe Steaua. Loturi bune au şi CFR, Timişoara şi Vaslui.

Steaua nu te impresionează?

Se vede că jucătorii de la Urziceni au venit din alt mediu. La Unirea erau o echipă, o familie, un grup compact. Acum au aterizat altundeva, sunt puţin din alt film. E dificil să faci din două echipe una singură în scurt timp.

Farul şi Oţelul sunt echipele la care ai avut cele mai bune rezultate. Unde te-ai simţit mai bine?

Cu ambele am avut rezultate mult peste aşteptări. Constanţa e mai aproape de sufletul meu, dar la Galaţi am făcut lucruri mai bune. Aveam echipă bună în condiţiile în care vindeam anual jucători.

Oţelul continuă să facă o figură frumoasă şi cu Dorinel Munteanu pe bancă.

E şi normal, bravo lor! Acolo există un grup extraordinar care merită mult. De altfel, Oţelul şi Gaz Metan Mediaş mi se par cele mai omogene echipe din Liga I. Şi Sportul e o echipă interesantă după ce şi-a strâns mulţi „fii risipitori".

Străini sau români, ce preferi?

Români, însă nu-i poţi ignora nici pe străini. Eu aş promova numai copii români, dar nu sunt de acord nici cu cei care spun că străinii scad valoarea campionatului. Până la urmă e liberă circulaţie în toată lumea asta. Cine-i mai bun să joace!

Spune-mi cinci străini de valoare din campionatul nostru?

Brandan, Traore, Wesley, Gerlem, Magera. Nu neapărat în ordinea asta.

Şi la polul opus?

Îţi dau vreo 50. Ştim cu toţii că vin şi multe "petarde". Fraieri sunt ăia care îi acceptă, nu cei care-i aduc.

Ai avut probleme cu străinii?

M-am confruntat cu nişte situaţii ciudate la Poli Iaşi, unde unii îşi comandau fripturi în cameră la 10.30 seara, iar apoi cereau şi o îngheţată.

Importul vă afectează şi pe voi antrenorii. De ce se caută tehnicienii străini?

Cred că pentru publicitate. Patronilor li se pare ceva deosebit dacă aduc antrenori de afară, au impresia că sunt mai profesionişti. Plus că gândesc că dacă aduc un sârb echipa lor va avea răutate, dacă aduc un italian va fi mai organizată, dacă vin cu un spaniol el va aduce fantezia şi tot aşa. Se ghidează după ce visează.

Care sunt cei mai buni jucători din Liga I?

Bogdan Stancu şi Gabi Torje. N-ar trebui să lipsească de la naţională.

Ne calificăm la Euro 2012?

Ne putem califica, dar senzaţia mea e că trebuie să riscăm mai mult, pentru a obţine mai mult.

Inedit despre Petre Grigoraş

- Conduce un Audi A4, ultimul model, pe care îl calcă deseori pe şosele.
- Ascultă muzica anilor '80-'90, apreciind piesele vechi care "te ung
la suflet".
- Are un câine de rasă belgiană, care e înnebunit după el.
- În şase ani jucaţi la Farul, pentru care a înscris 40 de goluri în 145 de meciuri, n-a câştigat niciodată mai mult de 5.000 de dolari pe sezon.
- Exceptând Farul, a pregătit doar echipe din Moldova: Oţelul, FC Oneşti, Petrolul Moineşti, Poli Iaşi.
- În afara fotbalului îi place foarte mult tenisul de câmp, fiind fan declarat al elveţianului Roger Federer .

Soţia, cel mai bun consilier

Grigoraş n-are impresar şi nici n-a avut vreodată. „Mă sfătuiesc cu soţia. Ea e consilierul meu", spune el râzând. Simona Grigoraş îi este alături de 25 de ani, cei doi având un băiat, Alexandru, în ultimul an de facultate. Grig jr. e şi fotbalist, activând în Liga a lll-a la Mangalia. "Trebuia să am mai multă grijă de el, dar am avut de alţii care nu erau ai mei. Mă bucur însă că joacă şi fotbal dar şi învaţă", mărturiseşte antrenorul.