Gheorghe Bosânceanu, fost patron Farul: „Ca să rezişti în fotbal, trebuie să te faci cumătru, cuscru sau naş“

Omul care i-a finanţat pe „marinari“ timp de nouă ani a făcut o radiografie dură a sportului-rege în România, vorbind despre relaţiile care îi leagă pe arbitri şi pe observatori de conducătorii de cluburi. Cu o avere de 200 de milioane de euro, Bosânceanu a finanţat Farul între 2000 şi 2009. În această perioadă, el a făcut cunoştinţă cu culisele fotbalului românesc.

„Adevărul": De ce aţi ales Farul?

Gheorghe Bosânceanu: Sunt constănţean din 1975, aşa că a fost o decizie logică să investesc în Farul. În 2000, când am venit eu, clubul se scufunda din cauza datoriilor. Am asigurat un buget pentru a salva situaţia cu promisiunea că, în scurt timp, vor veni lângă mine alţi investitori, sponsori, Primăria. Obiectivul era să asigurăm un buget care să ne permită o clasare în primele cinci locuri. Din păcate, ulterior, nu m-a ajutat nimeni.

De ce?

Din cauza lipsei de interes pentru fotbal în Constanţa. Din start, ştiam că singur nu voi putea reuşi în fotbal. În ultimul meu sezon la Farul, cheltuielile clubului ajunseseră la 3,5 milioane de euro, iar cu suma asta am retrogradat! Ne mai trebuia 1,5 milioane de euro pentru achiziţii, pentru salarii mai bune, pentru un staff tehnic mai valoros.

Totuşi, în ultimii ani, echipe cu bugete minuscule precum Urziceni şi Oţelul au câştigat titlul în Liga I...

Marius Stan s-a plâns şi văd că se plânge în continuare. Totuşi, e sprijinit puternic de combinat. Eu ştiu că Oţelul a primit, în medie, trei milioane de euro pe an de la combinat. La suma asta se adaugă două milioane de euro din publicitate, din drepturile TV şi ajungi la cele cinci milioane de euro de care ţi-am spus mai devreme. E suma de care aş fi avut şi eu nevoie ca să fac performanţă la Farul, dar, repet, nu o puteam asigura de unul singur.

La Galaţi însă nu sunt contracte foarte mari...

Voi credeţi că la Oţelul sunt jucători ieftini? Păi, din ce ştiu eu, acolo sunt fotbalişti care cu salarii şi cu prime câştigă fiecare 15.000 de euro pe lună! Nici nu se poate altfel. În fotbal, odată cu performanţa, cresc şi cheltuielile. Tu poţi să ai un jucător cu un salariu de 5.000 de euro pe lună şi el să fie sub contract cu clubul tău pentru următorii cinci ani. Când echipa a început să aibă rezultate, obligatoriu, trebuie să-i măreşti contractul. Altfel, ăla vine la stadion, îţi dă bună ziua, dar de jucat îţi joacă de 5.000 de euro pe lună, cât să nu-l scoţi din lot.

După ce aţi ieşit din fotbal, a intervenit DNA. Cât timp aţi fost la Farul, aţi simţit că e ceva necurat în arbitraj?

Ca patron, antrenor sau jucător, după ce ai privit ore întregi de fotbal, îţi dai seama când un arbitru e rău intenţionat. Eu am avut parte de nişte centrali şi tuşieri care m-au făcut pe faţă. Robert Dumitru! Păi, într-un meci cu Steaua pe Ghencea, omul ăsta a putut să anuleze un gol dat de Dinu Todoran de la 45 de metri! Apoi, mi-a anulat un al doilea gol dat cu capul de Paşcovici. În acelaşi meci, Steaua ne-a dat două goluri din nişte ofsaiduri uriaşe.

Au mai fost...

Apoi, îl ţin minte pe vestitul şi pe curatul Balaj. Arşice m-a făcut într-un meci cu Rapidul prietenului meu, George (n.r. - Copos), la Constanţa. Atunci, puteam să am şi două echipe pe teren şi tot aş fi pierdut.

Cum aţi procedat după astfel de meciuri?

Ce puteam să fac? Nimic! Dacă vorbeşti, te „ard" la buzunar. Am plătit la amenzi de mi-a venit rău. În ultimii mei trei ani în fotbal, am depus peste 60 de memorii împotriva arbitrilor. L-am recuzat întruna pe Robert Dumitru.

Aţi avut cele mai mari războaie cu Dinamo...

După un meci cu ei, am depus la LPF un dosar de 80 de pagini despre modul în care arbitrul i-a favorizat pe dinamovişti. Atunci, am şi cerut să se sesizeze Procuratura. Ştii ce s-a întâmplat? S-a pus batista pe ţambal.

Totuşi, în nouă ani, n-aţi găsit nicio soluţie ca să nu fiţi dezavantajat?

În fotbalul românesc, ai două soluţii: ori te baţi cu ei regulamentar, dar fără sorţi de izbândă, ori te faci cumătru, cuscru sau naş. Sunt multe chestii care îi unesc pe arbitri şi pe observatori de conducătorii cluburilor.

Cele mai mari regrete?

Că n-am avut timp să stau mai aproape de echipă. Alt regret? N-am reuşit să-l conving pe Dan Petrescu să vină la Farul, înainte ca el să preia Urziceniul. Am presimţit că e un antrenor în devenire. Am fost la el acasă, la Bucureşti, am vorbit cu familia lui, m-am înţeles cu el şi la bani. Totul era gata, dar, până la urmă, din ce am înţeles, soţia lui nu a fost de acord ca el să vină la Constanţa. A preferat să stea mai aproape de casă, de Bucureşti.

Cea mai mare greşeală?

N-am împiedicat schimbarea numelui Stadionului „Gheorghe Hagi" din Constanţa. Fanii au spus că nu e normal ca Hagi să vină pe acel stadion, în calitate de antrenor al unei echipe adverse. S-a făcut o întâlnire între suporteri şi membrii Consiliului Director şi s-a aprobat schimbarea numelui. Eu n-am fost de acord, puteam să intervin şi să opresc totul, dar am tăcut, fiindcă aproape toţi erau de acord. Acum, îmi pare rău că am tăcut atunci.

V-aţi întoarce în fotbal?

Da, dar nu de unul singur. Să mobilizăm în Constanţa 20 de societăţi private care să contribuie fiecare cu 250.000 de euro pe an la bugetul echipei. În felul ăsta, strângem cinci milioane de euro. Mai vin două milioane din publicitate şi din drepturile TV. În România, cu şapte milioane de euro pe an poţi face fotbal de performanţă.

„Grigoraş este cel mai inteligent"

Oamenii din fotbal ce impresie v-au lăsat?

În general, mi s-au părut peste media societăţii. Sunt oameni umblaţi în lume. Am rămas prieten cam cu toţi. Gigi (n.r. - Becali) mi s-a părut un tip mai dificil.

Cu fotbaliştii cum v-aţi înţeles?

Am fost surprins să văd că marea lor majoritate sunt băieţi educaţi, capabili să converseze, să-şi apere interesele. Sunt nişte copii buni, iar ca patron, trebuie să-i priveşti ca pe copiii tăi. Nici când le-am dat amenzi nu au făcut scandal foarte mare, iar, în general, ce discutam cu ei în vestiar, acolo rămânea.

Care au fost cei mai valoroşi fotbalişti pe care i-aţi avut?

Dinu Todoran şi Adrian Senin. Ultimul, dacă îl ajuta şi fizicul, ar fi putut ajunge un fotbalist mare. Amândoi au făcut parte din linia mea de mijloc de aur la Farul, cu Guriţă pe dreapta, Lungu şi Senin în centru şi Todoran pe stânga. În faţă, aveam alţi doi superjucători, Cristocea şi Liviu Mihai. Cu echipa asta am jucat finala Cupei României şi am terminat pe cinci în campionat. A fost maximum ce se putea obţine cu banii investiţi.

Ce antrenori v-au lăsat o impresie bună?

Ca profesionalism, Ion Marin mi-a plăcut. Antrenorul cu cea mai mare capacitate de mobilizare a jucătorilor a fost însă Petre Grigoraş. Are un talent incredibil de a face sângele să fiarbă în jucători. Scoate tot ce e mai bun din ei. În plus, e foarte inteligent.

„Dragomir făcea jocurile primarului Iaşiului"

Dragomir, un personaj uns cu toate alifiile  Foto: marian iliescu

Aţi avut probleme şi cu FRF sau LPF?

În sezonul în care am retrogradat, la Iaşi, la meciul nostru cu Poli, s-a stins nocturna. Eram şi eu în tribune. După 30 de minute, arbitrul Istvan Kovacs ne-a zis: „Plecaţi acasă. Aţi câştigat cu 3-0". Acelaşi lucru ne-a zis şi observatorul care ne-a asigurat că a notat totul în raport. Paradoxal, eu nu voiam să plecăm. Ştiam de relaţiile apropiate existente între Mitică şi primarul Iaşiului, Nichita.

Şi ce s-a întâmplat?

Mai pe seară, eram cu echipa în drum spre Constanţa, când Mitică Dragomir a dat o declaraţie la televizor cum că meciul s-ar putea rejuca. Din acel moment, mi-a fost clar că aşa se va întâmpla. Până la urma, ne-am „ţigănit" pe la comisii, arbitrul şi observatorul au ieşit curaţi ca lacrima, iar jocul a fost reprogramat pentru o dată în care Farul avea meciuri din trei în trei zile şi şapte accidentaţi. La rejucare, Poli Iaşi ne-a bătut cu 2-1.

Cu ce impresie aţi ieşit din fotbalul românesc?

Că totul e pe bază de relaţii, de prietenie. Eu n-aveam cum să rezist, fiindcă eram mai nou, iar oamenii se cunoşteau de 20-30 de ani. Păi, în cazul meciului Poli Iaşi - Farul, echipa lui Nichita a fost ajutată, fiindcă omul e la PSD şi putea să ajute după aia FRF şi LPF pe linie politică.

Vă pare rău că DNA s-a implicat în fotbal după ce aţi ieşit dumneavoastră?

Nu. Anchetele lor doar au scos la iveală problemele fotbalului. Nu-ţi imagina însă că lucrurile s-au schimbat dramatic. Există un proverb la noi, cu o prostituată bâtrână şi ceva mare de care nu se sperie. Ei bine, proverbul ăsta spune totul despre cât de eficientă a fost ancheta DNA în curăţarea fotbalului.

V-aţi luptat cu cei de la Dinamo, deşi paradoxal sunteţi bun prieten cu Nicolae Badea...

Şi cu Cristi Borcea. Dar oamenii şi-au apărat interesele împotriva intereselor mele. Şi, ca să fiu sincer, i-am admirat pe cei care îşi asumă riscuri doar ca să obţină nişte rezultate mai bune pentru cluburile lor.

Mai urmăriţi fotbalul? Dacă, de pildă, l-aţi vedea pe Gigi Becali că vorbeşte la televizor, îl ascultaţi?

Sincer să fiu, nu! Dar n-am nimic cu el. Omului i-a plăcut fotbalul şi a băgat mulţi bani, ceea ce e un lucru extraordinar pentru fotbalul românesc. Gigi Becali a făcut mult mai mult în fotbal decât şi-au imaginat unii că o să facă el.

De la Hagi şi Zicu, aproape de „C"

Farul e echipa care i-a dat fotbalului românesc pe Hagi şi pe Zicu. „Marinarii" au picat în „B" în 2009, iar Giani Nedelcu a devenit noul patron. Totuşi, problemele financiare s-au acutizat. Stadionul a rămas fără apă din cauza neachitării unei facturi mai vechi. S-a făcut un puţ hidrofor la stadion astfel încât fotbaliştii să aibă cu ce să se spele. După primele trei etape din „B", Farul se află pe 14, loc retrogradant, cu două remize şi o înfrângere. Vedetele echipei sunt portarul Cornel Cernea şi fundaşul Lucian Dobre, amândoi cu multe partide disputate în Liga I.

A fost atacat de piraţi

Gheorghe Bosânceanu a ajuns finanţatorul „marinarilor" (porecla clubului Farul), după ce a fost chiar marinar timp de nouă ani. El a povestit pentru revista „Forbes" cum s-a întâlnit cu piraţii, în tinereţe, undeva în strâmtoarea Malaca (n.r. - care uneşte Marea Andaman cu Marea Chinei de Sud). „Cam 20 de piraţi au aruncat căngile şi s-au urcat la bord, au spart lacătele de la magazii şi au aruncat marfa în bărcile lor. Nu avea rost să te iei de ei că scoteau armele. Tot ce trebuia să faci era să stai calm la locul tău", a spus Bosânceanu.

Gheorghe Bosânceanu

- Are 55 de ani.
- A cumpărat în 2002 Şantierul Naval Constanţa la care lucrează 3.000 de angajaţi.
- Compania sa, „Histria Shipping", a cumpărat nava „Biruinţa", actuala „Histria Crown", pe care a navigat fostul căpitan de cursă lungă, Traian Băsescu.

15 milioane de euro a cheltuit Gheorghe Bosânceanu la Farul în cei nouă ani în care a condus clubul.