Florin Prunea, fost internaţional: „Eram sigur că o să fiu arestat“

adevarul

Publicat: 09.02.2010 09:49

Ultima actualizare: 09.08.2022 12:09

Florin Prunea a vizitat redacţia „Adevărul“ şi a acceptat o discuţie cu cărţile pe faţă

Portarul cu care România a făcut istorie la Campionatul Mondial din 1994 era convins că va fi închis alături de Cornel Penescu şi de Gheorghe Constantin.

Florin Prunea şi-a trăit cariera între mărire şi decădere. Personaj de bază în cei mai frumoşi ani ai „Generaţiei de Aur", portarul a fost coborât de curând în instanţă, fiind cercetat în celebrul caz „Mita pentru arbitri".

Prunea este acuzat că, din postura de preşedinte al Departamentului de relaţii internaţionale al FRF, ar fi intervenit ca patronul de la FC Argeş, Cornel Penescu, să fie favorizat de Comisia de Disciplină. „Sunt nevinovat", susţine fostul fotbalist, care dezvăluie, în premieră, pentru „Adevărul", trăirile pe care le-a avut în faţa anchetatorilor.

„Adevărul": Privind în trecut, cum a fost începutul tău ca fotbalist?

Florin Prunea: Prima dată m-am dus la Steaua, când aveam 8 ani. Stăteam aproape de stadion, jucam pe maidane. Am început fotbalul ca atacant, dar eram foarte slăbuţ şi mic de statură. În Ghencea nu am stat mult, m-a văzut un antrenor, nu m-a plăcut şi m-a trimis acasă. „Băiete, nu e de tine fotbalul", mi-a spus.

Şi apoi Dinamo. Cine te-a reprofilat în portar?

Tata lucra la Ministerul de Externe. M-a văzut aşa de înverşunat cu fotbalul, m-a luat de mână şi m-a dus la Dinamo. Am jucat doi ani atacant, cu Fane Stănculescu antrenor. Apoi a venit Timar.

Ne-a strâns pe toţi pe teren, s-a uitat la noi şi a început să ne împartă. „Tu joci atacant, tu fundaş", apoi, când a ajuns la mine, mi-a zis scurt: „Tu intri în poartă!"

Şi nu ai vrut să renunţi?

Ba da. Două zile am plâns şi nu am mers la antrenamente! Dar îmi plăcea atât de mult fotbalul încât nu puteam să stau departe de teren. Am progresat repede ca portar. Adevărul e că se făcea un fotbal profesionist atunci. Erau condiţii mai bune de pregătire decât acum. Exemplul cel mai bun e cum mă antrenam eu când eram copil. La 8.00 eram la teren, la 12.00 luam masa, şi una consistentă, ciorbă, friptură, desert. După, Timar mergea cu noi să ne ducă la şcoală, la Tunari. Pe seară veneam iar la stadion.

Făceai parte dintr-o grupă cu Stelea, Lupescu şi Răducioiu...

Am avut parte de o echipă extraordinară! Eram şi colegi de clasă la şcoală. Tot timpul eram împreună. Toată copilăria mi-a fost legată de ei. Îmi amintesc când plecam împreună în cantonamente, ce nebuni frumoşi eram. Mergeam la Buşteni, eram cazaţi câte 14 într-o cameră. Ce distracţie era: ne dădeam cu capacele de la WC pe zăpadă şi câte şi mai câte boacăne făceam.

Îţi aminteşti cum ai debutat în „Ştefan cel Mare"?

Cu siguranţă. A fost un meci cu Sportul. Eu am intrat la 3-0 pentru ei. Primul gol l-am luat de la Mircea Sandu. Mi-a dat un gol frumos, cu capul. Golul cinci mi l-a dat Tom Cristea. Şi azi mă tachinează Sandu când mă vede: „Mai ţii minte ce gol ţi-am dat eu cu capul?!". Ne amuzăm amândoi.

Ce înseamnă pentru tine clubul Dinamo? De ce a trebuit să pleci la Cluj înainte de Revoluţie?

Dinamo a însemnat totul pentru mine în fotbal. În 1988, fratele meu a fugit însă din ţară, în Italia, iar totul s-a rupt. Eram la Săftica, după un meci de pomină cu Steaua, atunci când s-au retras ei de pe teren. De dimineaţă a venit Liviu Maior, care a ajuns apoi şef la SRI, şi mi-a propus să vin la Universitatea Cluj. Mi-era frică să plec, îmi era teamă de schimbare. Am stat doi ani la Cluj, oraş unde mi-am cunoscut şi soţia, lângă nişte oameni minunaţi. Perioada petrecută la Cluj mi-a marcat decisiv cariera.

A urmat Craiova...

Adevărul este că nu am vrut să mă duc la Craiova după Revoluţie, dar m-a convins proiectul pe care mi l-au prezentat Petre Deselnicu şi Sorin Cîrţu. Am făcut eventul cu Craiova şi am fost printre puţinii dinamovişti care au fost adoptaţi de publicul oltean. Şi în condiţiile în care eu eram practic împrumutat din „Ştefan cel Mare" la Craiova, iar în acel an am luptat contra celor de la Dinamo să luăm titlul! Suporterii olteni nu pot fi păcăliţi, iar ei ştiu că eu nu i-am păcălit, de-asta mă iubesc şi acum.

Care au fost antrenorii care ţi-au marcat cariera?

Timar, Varga, Cornel Dinu. „Procurorul" mi-a influenţat decisiv cariera pentru că el m-a promovat la echipa mare. Cîrţu, Iordănescu şi Mircea Lucescu sunt alţi antrenori cu care am lucrat şi cărora le port un respect deosebit.

Cum erau antrenamentele cu Lucescu la Dinamo?

Mircea Lucescu avea o răbdare incredibilă cu jucătorii tineri. Rămânea cu Răducioiu câte o oră după antrenamente, să exerseze, şi, cel mai important, îi arăta practic ce să facă pe teren. Şi cu mine, şi cu Stelică discuta mult. Ne prindea noaptea cu el pe teren, până când era sigur că am înţeles ce ne cerea.

Prunea (centru) a trăit clipe de groază la sediul DNA din Piteşti

S-ar fi aruncat de la etaj dacă îi puneau cătuşele!

Ai fost şi eşti anchetat în „Cazul Penescu". De ce ai ajuns în instanţă?

În primul rând, nu consider că este normal ca înainte de a fi chemat la Piteşti să apară în presă convorbiri ale mele cu oameni de fotbal. Mai mult, acestea erau trunchiate, cu expresii pe care eu nu le folosesc uzual. Convorbirile erau rupte din context, în aşa fel încât să lase loc de interpretări. Atunci am înţeles eu cum se face justiţie în România! Interesant este că în media apăreau convorbiri legate de arbitraj, dar când am ajuns la sediul DNA era vorba de cu totul altceva: cum că aş fi influenţat eu Comisia de Disciplină să reducă o supendare a lui Cornel Penescu. Fals! Eu lucram la FRF într-un departament de relaţii internaţionale. Ce treabă să am eu cu Comisia de Disciplină?! Nici nu ştiu ce oameni lucrează acolo.

Totuşi, ai stat nouă ore la audieri. Ce s-a întâmplat în spatele uşilor?

Am stat nouă ore pentru că aşa am vrut eu! Am vrut să explic tot. Să-i conving pe procurori că eu sunt în afara problemei. Am trecut prin clipe grele. Eram convins că voi fi arestat! La un moment dat, îmi pierdusem orice speranţă.

Mi-am lăsat cardul şi codul PIN la avocat şi l-am rugat să le dea soţiei. Eram pregătit să fiu încătuşat. Două ore am stat ca pe jar. Nu mai ştiam ce se întâmplă, pentru că nu mi se mai spunea nimic. Mi-am luat o apă plată şi două pachete de ţigări. Toată viaţa îmi trecea prin faţă. Echipa naţională, prieteni, familie. Mă simţeam pierdut. Ca şi când îmi aşteptam sfârşitul. Acele clipe mi-au schimbat total viaţa. Nu aveţi idee ce e în sufletul unui om care aşteaptă să fie arestat! Mai ales când ştie că e nevinovat.

Se discută în fotbal că le-ai spus anchetatorilor că te vei arunca de la etaj dacă vei fi arestat. Este adevărat?

Dacă eram arestat pe nedrept, eram obligat să fac orice! Chiar orice! Nu poţi să pui în cătuşe un om care e nevinovat doar de dragul că înaintea unei campanii electorale nişte nenorociţi de politicieni trebuie să-l terfelească pe Prunea, pentru că are un nume frumos şi dă bine la public!

Ai fost delegat de UEFA şi după ce te-a suspendat FRF...

Aici este paradoxul. De un an eu nu sunt lăsat să muncesc. UEFA m-a păstrat delegat la meciuri, dar eu nu pot să părăsesc ţara, deoarece am interdicţie. Procesul poate să dureze şi cinci ani, iar în acest timp mie mi se ia dreptul la muncă! Mă sună Platini şi mă întreabă: „Tu de ce nu poţi să vii la meciuri?". I-am zis: „Asta e România şi justiţia din ţara noastră".

„Mai întâi m-au îndepărtat de la federaţie, acum vor să mă distrugă şi ca om!"

Mulţi te-au criticat că ai venit la FRF plecând de la AFAN. S-a vorbit în 2006 şi de un aranjament cu voturi pentru Mircea Sandu. Care este adevărul?

Am venit alături de Sandu pentru că, înainte de alegerile FRF din 2006, el a fost singurul care s-a interesat de problemele jucătorilor. S-a încheiat şi un parteneriat între AFAN şi FRF, iar Mircea Sandu a acceptat tot ce i-am propus. În acelaşi timp ne-a făcut ofertă de a veni lângă el la FRF şi am acceptat. Ionuţ (n.r. - Lupescu) a cerut şi el o echipă cu care să conducă, şi aşa au apărut Belodedici şi Prodan la federaţie. Eu nu cred că am sărit în altă barcă, ci că am rămas în barca fotbalului după această alegere. E uşor să stai pe margine şi să critici, dar să nu faci nimic pentru fotbal. La FRF am învăţat ce înseamnă administraţia, deşi am plătit scump...

De ce spui asta?

Pentru că s-a dorit îndepărtarea mea de la FRF cu orice preţ, iar acum cineva vrea să mă distrugă ca om.

Cine?

Mi-e greu să spun despre cine e vorba. Am anumite indicii. Anchetatorii au domiciliul într-un singur loc! Toţi! Mie mi se pare ceva cusut cu aţă albă. Coincidenţele merg mai departe. Din aceeaşi zonă sunt şi anumiţi oameni de fotbal care atacă frecvent FRF! Din păcate, trăim în România şi ne merităm soarta. În fotbalul nostru e o lume de proastă calitate, fără caracter. Aceşti oameni recurg la orice pentru a-şi rezolva problemele. Dacă nu reuşesc, atunci fac orice să te doboare!

Ai avut divergenţe cu Marian Iancu, printre alţii...

Părerea lui Iancu nu va conta în niciun domeniu pentru mine. Timişoara e un club respectat şi asta i se datorează domnului Iancu. Eu pentru el am fost o ţintă falsă. Procesul cu Zambon, cu palmaresul, e mai vechi, când eu nici nu eram la FRF.

Dragomir a fost un alt contestatar de-al tău. Te-a acuzat că eşti „peştele federaţiei".

Eu nu am nimic cu omul Mitică Dragomir, ci cu preşedintele LPF. Au existat divergenţe între noi încă de când eram la AFAN. Aşa era şi normal. Jucătorii nu aveau niciun drept, erau sclavi! Aşa a apărut şi acel miting, când noi, jucătorii, am ieşit pe stradă să protestăm. Am un proces pe rol cu Dragomir şi avem termen la 12 mai. A spus că am adus femei la naţională, dar în momentul episodului la care face el referire, eu nici nu eram în ţară! M-a mai acuzat că la Euro 2008 am adus prostituate în cantonament. Acele femei nu erau „uşoare", ci erau chiar soţiile şi prietenele fotbaliştilor.

Ce regreţi din perioada petrecută la federaţie?

Regret că am crezut că trebuie să fiu deschis faţă de oamenii de fotbal, indiferent că se numeau Penescu, Borcea, Becali şi Mititelu. Mi se părea normal să vorbeşti cu ei. Fireşte, dacă discuţiile intră sub incidenţa penalului, trebuie să răspunzi.

Cum ţi se par scandalurile în care este implicat Răzvan Lucescu?

Orice persoană care intră în fotbal se va alege cu imaginea afectată! Ultimul care a păţit-o a fost Răzvan Lucescu. În ziua în care a fost numit selecţioner i-am zis din uşa biroului: „Bine-ai venit! În scurt timp vei intra la frăgezit". Ştiam că va fi criticat, jignit, iar dacă nu-i vor găsi nimic, se vor lega de familia lui, ceea ce s-a şi întâmplat. Sunt patru sau cinci conducători în Liga I care cred că dacă au bani te pot călca în picioare şi pe tine, şi familia ta. La Răzvan s-a întâmplat mai repede decât în cazul meu. După doar un singur meci l-au făcut praf!

Cum vezi viitorul primei reprezentative?

Va fi greu pentru România, atâta timp cât conducătorii încearcă să-şi aducă jucătorii cu forţa la echipa naţională.

Mutu riscă să fie suspendat. Va fi o pierdere pentru România?

Absenţa lui va conta mult. Adi e unul dintre puţinii jucători de la echipa naţională care pot face diferenţa. E un număr 10 pursânge.

De ce nu am reuşit să avem încă o „Generaţie de Aur"?

Noi am fost crescuţi înainte de Revoluţie, prin „Luceafărul". Noi am avut rezultate încă de la juniori la Campionate Mondiale şi Europene. După 1992 a fost explozia generaţiei noastre. Când am ajuns la maturitate, orice echipă era de bătut în faţa noastră! Acum se lucrează pompieristic la juniori. Antreorii sunt plătiţi cu salarii mizere, nu mai sunt condiţii deloc. Patronii investesc infim, dar cer enorm de la copii.

Florin Prunea îi caracterizează pe oamenii din fotbal...

Mircea Sandu
diplomat