Faţa nevăzută a arbitrajului românesc

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Trei preşedinţi ai CCA au făcut cunoştinţă cu cătuşele. Gheorghe Constantin, Marcel Lică şi Vasile Avram
Trei preşedinţi ai CCA au făcut cunoştinţă cu cătuşele. Gheorghe Constantin, Marcel Lică şi Vasile Avram

Taxe de protecţie, intermedieri, influenţe. Metode mafiote clare, transpuse în arbitraj, implicit în fotbal. O lume care funcţionează ceas până când capii sunt arătaţi la televizor cu cătuşe la mâini.

În fotbal e axiomatic că nu poţi ajunge arbitru dacă n-ai pe cineva în spate. Mentorul local, de la judeţul din care vii, te poate susţine doar până la un moment dat. Maximum până la liga a doua. Apoi trebuie să te predea altcuiva. De cele mai multe ori, persoana care-l preia pe arbitru este un influent şef de club, cu relaţii în mediile federale înalte. Care se bate pe burtă cu şefii arbitrajului. Boss-ul e dispus să te ajute să urci, dar pentru asta trebuie să-i faci pe plac.

În urmă cu vreo 10 ani, Comitetul Executiv al FRF era plin de conducători de club. În atribuţiile acestui for intra, anual, şi alcătuirea listei FIFA. Omul tău te susţinea, dar îţi spunea că trebuie să faci muncă patriotică pentru asta. Adică să-l ajuţi în anumite meciuri de campionat. E de la sine înţeles că delegarea o rezolva tot el, vorbind la Comisie.

La un nivel mult mai înalt, arbitrul putea fi folosit ca însoţitor al brigăzilor străine în cupele europene. Aici,  grăitor e cazul de acum câţiva ani al lui Sorin Corpodean. Însoţea brigăzile care veneau s-o fluiere pe CFR Cluj în competiţiile UEFA, apoi, la o săptămână-două,  îi arbitra pe clujeni în campionat.

Schimbări de domiciliu

Tot Corpodean oferă un alt exemplu de adaptabilitate. Nu putea arbitra CFR-ul, fiind din Cluj. Şi atunci, şi-a schimbat domiciliul mai întâi la Ocna Mureş, apoi la Alba Iulia, pe acest criteriu preluând şi şefia AJF Alba. La Cluj n-avea loc de nume mult mai grele decât al său, cum ar fi Mircea Salomir (decedat între timp) sau Patriţiu Abrudan, director de bancă, personaj foarte bine plasat în ierarhia FRF. Cu toate acestea, toată lumea ştie că Sorin Corpodean locuieşte la Cluj-Napoca, poza casei sale fiind publicată abundent în timpul dezvăluirilor de-acum doi ani, din dosarul Penescu.

Taxă de protecţie

Pe lângă alte avantaje, precum ascensiunea profesională, arbitrilor li s-au dat dintotdeauna bani. După importanţa meciului sau după importanţa omului. Gigi Becali vorbeşte de 150.000 de euro pentru un arbitraj favorabil la un meci decisiv pentru titlu, în ultima etapă. Sursa X îl confirmă: "Acum câţiva ani antrenam o echipă de mijlocul clasamentului. La fiecare meci acasă le strecuram fluieraşilor, pe lângă baremul oficial, câte o mică atenţie de 10.000 de euro. Pentru această sumă, chiar dacă nu ne ajutau neapărat în meciul respectiv, aveau grijă de noi pe termen lung, ni-i făceam prieteni. Dacă n-am fi procedat aşa, cu câte puţin, dar cu banii daţi la timp, de fiecare dată, probabil c-am fi ajuns la retrogradare şi, la un meci decisiv pe final de campionat, arbitrajul ne-ar fi putut costa 100.000 de euro sau chiar mai mult".

Anticele protocoale

Pe vremuri, adică până acum şase-şapte ani, arbitrii fraternizau cu conducătorii cluburilor-gazdă la mese întinse, umplute cu de toate, stropite cu licori şi, uneori, asezonate cu folcloriste. Fetele erau dispuse la orice pentru ca aceia care urmau să împartă a doua zi dreptatea pe teren să se simtă cât mai  bine. La plecare, dacă ieşea bine, maşinile domnilor arbitri aveau boturile îndreptate spre cer, din cauza portbagajelor care aproape că atingeau asfaltul.

După o noapte lungă, arbitrul D., să-l numim, care dormise doar vreo două ore (meciul se juca la matineu, de la ora 11.00) a intrat pe teren pus pe fapte mari. La finalul primei reprize, cei în roşu conduceau deja cu 2-0. La pauză, pe tunel, conducătorii gazdelor, cu care chefuise până în zori, erau cât pe-aci să-l linşeze. "Eşti nebun? Ai mâncat, ai băut, ai plecat în cameră cu aia şi acum îţi baţi joc de noi?". Printre aburii mahmurelii, arbitrul şi-a dat seama ce făcuse. "Păi, de ce nu spuneţi că azi jucaţi în alb, nu în roşu? Eu vă ştiam de obicei în roşu. Nu-i nimic, staţi calmi, rezolvăm după pauză!". Şi a rezolvat. "Albii" au bătut cu 4-2. Oameni eliminaţi, penaltyuri, omul şi-a făcut treaba.

Intermediarii

Cu trecerea timpului, a crescut acuitatea auditivă şi vizuală a instituţiilor statului, iar anticele protocoale nu mai erau realizabile, pentru că protagoniştii riscau să fie luaţi ca din oală. Odată cu dezvoltarea tehnicii, oamenii şi-au luat măsuri. Aşa au apărut intermediarii tranzacţiilor. Aceştia, foşti arbitri sau simpli trepăduşi care se învârtesc în lumea fotbalului, câştigă bani frumoşi din această activitate ilicită.

Combinatorul A e sunat de un şef de club. "Vreau să mă rezolvi cu meciul următor. Treci pe la mine!". Şi intermediarul trece. Ia suma, o ţine la el şi, la rândul său, ia legătura cu alt intermediar. Niciodată direct cu arbitrul. Pe acelaşi traseu, dar în sens invers, vine şi promisiunea de ajutor. Sau, mai rar, refuzul.

Paza bună trece primejdia rea

De când cu stenogramele din dosarul Penescu, oamenii au devenit extrem de precauţi. DNA sparge e-mailuri, prinde din zbor SMS-uri şi are urechile ciulite pe telefoane. De aceea se evită să se vorbească în mod direct la telefon. "Cine vine pe la mine?", întreabă conducătorul. "Brăduţul", i se răspunde, adică Tudor, poreclit Brad Pitt. Sau: "Îmi dai şi mie nişte vin de Târnave?", adică să mi-l delegi pe Corpodean, originar din zona Târnavelor. "Nu, îţi trimit nişte praz!". E vorba, fireşte, de Colţescu, din Oltenia, patria prazului.

Când stau de vorbă despre „probleme importante", oamenii au grijă să nu aibă telefoanele mobile cu ei. Le lasă prin maşini, se asigură că zona, restaurantul, încăperea sunt sigure. Dacă totuşi au telefoanele cu ei, le pun undeva, cât mai departe de locul discuţiei, le acoperă cu o geacă şi au grijă să vorbească în şoaptă.

Cei mai pricepuţi la tehnică dintre ei scot acumulatorii telefoanelor pe timpul discuţiilor, aceasta fiind singura stare în care un telefon urmărit nu mai poate fi ascultat.

Odată cu venirea crizei, serviciile din arbitraj nu se mai răsplătesc întotdeauna cash şi înainte de meci. S-a ajuns să se lucreze şi pe promisiuni sau, în unele situaţii, se dă doar un avans, restul sumei urmând să vină la o dată bine stabilită. Dacă se întârzie, e de rău. Unui conducător i s-a întâmplat asta: "Mai aveam să-i dau unui arbitru jumătate din suma promisă. Omul mă ajutase, trecuseră vreo două luni, dar eu avusesem alte priorităţi.Mi l-au delegat, deşi speram s-o facă doar atunci când mă pot achita de datorie.  Probabil  a tot sperat, până când a ieşit de la cabine, că-şi ia banii. N-aveam de unde să-i dau, iar pe teren m-a făcut praf! M-am lecuit: dacă e să mai dau, dau la timp!"

Legea tăcerii

Dacă eşti oficial al unui club şi simţi că arbitrul te dezavantajează, repede-te la el în drum spre cabine, bate-i la uşă, spune-i că-l faci praf, că-l distrugi! Dar toate astea fă-le înainte să apuci să spui presei că ai fost dezavantajat. Ai toate şansele ca, în uşa cabinei, arbitrul să te ia deoparte să te liniştească. "Te rog eu, n-am avut încotro, aveam şi eu obligaţii. Nu face scandal mediatic, nu da declaraţii împotriva mea, nu insista cu fazele în emisiunile de profil! Dacă mă asculţi, n-o să ai decât de câştigat. Uite, îţi promit că data viitoare o să te ajut pe tine. Serviciu contra serviciu, da?".

Şi-ţi dai seama că e mai bine s-o laşi cum a căzut. Treci prin faţa microfoanelor şi spui, într-o doară, că nu discuţi despre arbitraj sau că, de unde se afla, domnul arbitru a văzut mai bine. Şi aştepţi revanşa, care de cele mai multe ori vine. Oamenii de onoare se ţin de cuvânt.

La final de carieră

Cei mai periculoşi sunt arbitrii care mai au un an-doi de carieră. Pe unii dintre ei nu-i mai interesează nici promovarea, nici cariera internaţională, nimic din ceea ce ţine de profesie. Sunt ultimele zvârcoliri, ultimele oportunităţi pentru umplerea conturilor. De multe ori, aceşti oameni fac preţuri, cer în mod direct. Conducătorii de cluburi evită să le fie delegaţi "veterani", sunt de preferat puştii, pe care dacă ţi-i faci aliaţi de la debut, îi poţi avea alături măcar vreo 10 ani.

" Ovidiu Haţegan a primit 150.000 de euro ca să dea penalty-ul cu care CFR Cluj a câştigat titlul în ultima etapă. "
Gigi Becali
patron Steaua

" Mulţumesc DNA-ului, că, dacă n-ar fi fost ei, nu mai câştigam niciun campionat, niciodată! "
Gigi Becali
patron Steaua

" În arbitraj există un corp de balet care dansează după cum i se cântă."
Adrian Porumboiu
patron FC Vaslui

Părinţi şi copii

Ca printr-un făcut, parcă arbitrii-taţi fac mai mult băieţi decât fete. Şi ţin să le urmeze în carieră. Nimic rău în asta, cât timp şi Alexandre Dumas şi-a făcut fiul scriitor. Numai că în arbitraj, filiaţia naşte legături primejdioase. Când agaţă fluierul în cui, taţii devin observatori. Nu-şi pot superviza propriii copii, dar îi supraveghează pe ai altora. Şi reciproc. Rezultă de aici un  sistem solid de observări în cruce, de serviciu contra serviciu. O vreme s-a încercat eliminarea părinţilor din corpul de observatori, dar s-a renunţat rapid, după ce oficialii au constatat că fără taţi nu prea mai au pe cine să delege la meciuri.

"Mult timp, Comisia Centrală a Arbitrilor a funcţionat ca o casă de comenzi."
Ion Crăciunescu
principal favorit la funcţia de preşedinte al CCA

Între două iubiri

Cea mai dificilă ipostază pentru un arbitru este să fie delegat la un meci între două echipe ale căror conduceri l-au finanţat constant în ultima vreme. Şi X, şi Y îi vor face avansuri, şi X şi Y vor dori să fie ajutaţi.  Cea mai simplă variantă ar fi neutralitatea, linia dreaptă. Dar nu e deloc uşor, pentru că, de cele mai multe ori, X nu ştie de Y, dar nici Y de X. Fiecare pretinde exclusivitate. Doar el te-a finanţat pentru ajutor, nu pentru imparţialitate! În multe situaţii, cei care fac delegările ştiu de legăturile arbitrilor şi fac tot posibilul să evite situaţiile neplăcute.

Avram rămâne în arest

Liliana Năstase

Fostul şef al arbitrilor, Vasile Avram, şi sponsorul echipei de fotbal din Târgu Mureş, Sorin Ţerbea, rămân în arest, ca urmare a deciziei luate ieri de magistraţii Curţii de Apel Bucureşti. Unul dintre cei trei judecători ai completului care a analizat recursul declarat de Avram la decizia de arestare preventivă a Tribunalului Bucureşti a considerat că fostul şef al arbitrilor şi presupusul său complice pot fi cercetaţi în libertate, însă aceştia vor rămâne după gratii întrucât ceilalţi magistraţi din complet, Dumitru Mirancea şi Adriana Băjan, au considerat că arestarea se impune. Vasile Avram a fost arestat la 25 septembrie, fiind acuzat de DNA de luare de mită în formă continuată. Mai exact, Avram ar fi fost mituit cu 19.000 de euro şi cu câteva călătorii cu elicopterul de către sponsorul echipei Tg. Mureş, Sorin Ţerbea.  Fostul şef al arbitrilor susţine însă că este nevinovat şi că a luptat întotdeauna împotriva posibilelor fapte de corupţie din arbitraj.

Poate cere eliberarea sub control judiciar

Vasile Avram va cere, cel mai probabil, eliberarea sub control judiciar. În cazul în care magistraţii vor accepta această solicitare, fostul şef al arbitrilor va avea interdicţia de a părăsi ţara, dar va trebui să respecte o serie de alte condiţii impuse de anchetatori, printre care şi aceea de a se prezenta săptămânal la secţia de poliţie de care aparţine. Totodată, Avram nu şi-ar putea schimba domiciliul fără înştiinţarea şi acordul magistraţilor.

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite