Duckadam visa să fie miliţian

Portarul care a scris istorie pentru Steaua îşi dorea în copilărie să ajungă la Interne.

Preşedintele roş-albaştrilor, Helmuth Duckadam, consideră că un om îşi poate împlini în viaţă chiar şi cele mai arzătoare dorinţe, cu puţin noroc. "Dacă ai vise de om normal, ele se pot împlini. Sigur, dacă ai vise excentrice, cu siguranţă că nu se pot realiza. Dacă visezi să ai iaht-ul patronului de la Chelsea, cred că nu vei reuşi", a declarat Duckadam la Rock FM. Dacă fotbalul n-ar fi existat în viaţa sa, fostul portar şi-ar fi dorit să fie miliţian sau bodyguard.

„Am lucrat şapte ani în cadrul Poliţiei de Frontieră şi mi-a plăcut foarte mult. Copil fiind, visul meu era să lucrez la Miliţie, cred că fiecare micuţ ar vrea să se facă poliţist. Sigur, în acea perioadă când eram tânăr, nu erau aceste joburi de bodyguard... După '90 mi-ar fi plăcut să fiu un bodyguard al unei celebrităţi. Sunt un tip foarte disciplinat şi mi-ar fi plăcut. Sigur că m-aş fi descurcat şi în armată, în trupele speciale sau ceva de genul acesta", a povestit Duckadam, care a mărturisit că „visul american" n-a fost pentru el.

În SUA nu-l ştia nimeni

„America e o ţară superbă şi le spun tuturor prietenilor şi cunoştinţelor mele că, dacă nu ai văzut America, nu ai văzut nimic din lumea asta. Probabil că există şi o vârstă la care poţi să te stabileşti în America. Eu am avut o vârstă mai înaintată, plus problemele pe care le am la braţ şi îmi era foarte greu să iau viaţa de la început, să îmi caut un serviciu bun cu care să pot asigura traiul familiei. N-a mers. Plus că americanii nu mă recunoşteau, ei nu recunosc pe nimeni. În Phoenix Arizona, unde am stat, nici n-au echipă de fotbal masculin. La început mi-a plăcut că nu eram recunoscut, dar după o lună mă gândeam: « Măi, aici chiar că nu mă recunoaşte nimeni. Ia să merg acasă»".

Banks şi Adamache au fost modelele lui

Helmuth Duckadam s-a apucat de fotbal cu gândul să ajungă la UTA. „Era şi este încă echipa-fanion a Aradului. După aceea, când am ajuns acolo, au început celelalte vise. După câţiva ani, am fost ofertat de Steaua şi de Universitatea Craiova. Am ales Steaua, chiar dacă în 1983 nu era o echipă de temut. Din contră, Universitatea Craiova era echipa în vogă, cu Balaci, Cămătaru, Ştefănescu şi Cîrţu", a spus preşedintele roş-albaştrilor.

„E foarte important să ai modele în viaţă. Mai aud din când în când anumiţi sportivi care spun că nu au idoli. Nu cred aşa ceva. Trebuie să ai un model în viaţă, iar mie mi-au plăcut portarii care apără ce trebuie să apere. Portarii constanţi în meciuri. Şi atunci l-am avut exemplu pe Gordon Banks de la englezi şi pe Stere Adamache de la Braşov, care erau doi portari foarte sobri şi care nu ieşeau foarte mult în evidenţă, dar îşi făceau datoria faţă de echipă", a mai spus Duckadam.

A primit un ARO şubred după finala de la Sevilla

Helmuth Duckadam şi-a amintit şi de premiul inedit pe care l-a primit în urma câştigării Cupei Campionilor Europeni. „Ni s-a promis o Dacie, după aceea un Aro. Cu siguranţă, când ni s-a promis acea maşină, toţi ne aşteptam să ne dea o maşină nouă. Din păcate, nu ne-a fost oferită o maşină nouă, ci una din stocul armatei. Sigur, se puteau vinde destul de bine în perioada aceea. Se căutau aceste maşini de către ciobani care le foloseau în diferite scopuri, dar acea maşină era veche. Eu am vândut-o la cineva de la Pecica, pe lângă Arad. Când a venit omul cu banii la Bucureşti, mi-a zis: «Dom'le, îţi dau cu 20.000 de lei mai puţin, pentru că maşina asta consumă mai mult ulei decât motorină»", a povestit Duckadam.