Dinu: „Of, Doamne, cât mă mai laşi să trăiesc?“
0
Ultimele şase luni au fost de coşmar pentru Cornel Dinu. La finalul lunii mai, „Procurorul" a primit prima lovitură când a murit Fănuş Neagu, naşul şi cel mai bun prieten al său.
Se spune că o nenorocire nu vine niciodată singură. "Câtă durere mai putem să ducem?", se întreba Cornel Dinu în urmă cu şase luni. Vestea morţii marelui scriitor Fănuş Neagu, naşul său de cununie şi al băiatului de botez, l-a răvăşit.
Ca şi când această supărare nu ar fi fost de ajuns, o altă veste rea a venit, la doar câteva zile după dispariţia naşului său, de la Geneva: operaţia de salvare a piciorului drept al soţiei sale nu a reuşit.
Dialogul nostru cu simbolul lui FC Dinamo, găzduit în exclusivitate de „Adevărul“, tot în luna mai, a fost întrerupt de multe ori de lacrimile acestuia: „Odată cu Fănuş a murit şi o mare parte din mine. Ne ştiam din 1967, când la barul Melody ne-a oferit cadou mie şi Mopsului (n.r. regretatul internaţional Florea Dumitrache) o cutie cu bomboane fondante. De atunci am rămas cei mai buni prieteni din lume. Fănuş m-a cununat cu Silvia şi mi-a botezat fiul, pe Corneluş. El şi scriitorul Ion Băieşu erau rezervoarele mele de umor, de candoare, de bunătate. Fănuş a fost cel mai bun şi cel mai modest om din lume; a fost un geniu al neamului românesc, al frazei, un tip cu o cultură şi cu o sete de cunoaştere fără egal".
Se încarcă comentariile...
